Când bârfele devin armă strategică în companie

Gustul pentru bârfă traduce o nevoie maladivă de informaţii. Şi dacă oamenii nu au despre ce să discute , creează zvonuri. Bârfele dau un sentiment de siguranţă şi înfloresc în companii mai ales atunci când are loc o schimbare: o fuziune, un nou sediu, un plan de disponibilizări, sosirea unui nou CEO. Aceste situaţii, oarecum vagi, suscită o nelinişte latentă, care are tendinţa de a ne face imaginaţia mai bogată. De manieră generală, "telefonul american" din birou în birou sau aplecarea urechii la zvonuri nu sunt atât de insignifiante pe cât pare. Din contră, şoaptele de pe la colţuri au virtuţi ascunse: înviorează ziua de muncă, creează o formă de complicitate între colegi, sudează alianţe. Bârfele sunt un rău necesar pentru presiunea acumulată şi temerile neidentificate, care ne macină moralul, scrie capital.fr.

Bârfa sudează echipe

Antropologul Max Gluckman a analizat, în anii 1960, funcţia cathartică a zvonului. Prin bârfă, indivizii îşi exteriorizează temerile, îndoielile sau furia. Când spun "orice" despre promovarea sau concedierea unui coleg, se proiectează şi pun cuvinte pe propriile lor angoase. Aceleaşi efecte psihologice le are şi răpândirea cancanurilor.

Patru cercetători de la Universitatea Berkeley a pus în evidenţă o accelerare a bătăilor inimii la indivizii care sunt martori ai unui comportament considerat, de manieră general valabilă, condamnabil. Ritmul revine la normal după ce transmit informaţia anturajului. Altfel spus, bârfa calmează neliniştea resimţită în faţa unei situaţii dificile, pe care o transpunem în cuvinte. În grup, bârfa este un mod de a controla sau de a îndepărta persoanele care au comportamente antisociale. Participanţii la studiu s-au oferit chiar să plătească pentru a le putea spune celorlaţi că au de-a face cu un trişor.

Zvonurile au rol federativ şi sudează grupurile, chiar dacă le spui "bisericuţe". Dezbaterile despre tot şi nimic incită indivizii să se exprime, să îşi dea cu părerea şi să ia atitudine. Astfel, îşi vor strânge legăturile şi vor construi apartenenţa la un grup care are o atitudine comună faţă de un eveniment sau de o persoană.

Psihologul german Christiane Geltz afirmă că bârfa constituie un exclent substitut pentru violenţa fizică. Ea se bazează pe un studiu al Institutlui Max Plank din Berlin, care a observat reacţiile a 255 de oameni victime ale violenţei. Dacă bărbaţii au avut tendinţa de a răspunde prin violenţă fizică, femeile au reacţionat prin bârfă, deningrându-şi atacatorul.

Cu cât ai o funcţie mai mare, cu atât mai mult vei fi bârfit

Managerul are mai multe şanse de a fi ţinta bârfelor, decât un simplu funcţionar. E ca atunci când publicul urmăreşte cu aviditate ce mai fac vedetele în reviste people . Desigur, scandalurile sunt mai puţin savuroase decât în tabloide, în companii bârfele merg mai degrabă spre cauzele care au dus la eliminarea unui membru al Consiliului de Administraţie sau pentru care un manager a fost concediat.

Acolo unde sunt bârfe există, în general, voinţa de a destabiliza raporturile de dominaţie stabilite. Philipe Aldrin, autor al Sociologiei politice a zvonurilor, a cercetat bârfa ca o înfruntare a autorităţii, un mod de a lupta cu puterea indivizilor dominatori, prin instaurarea de noi reguli. În multe cazuri, bârfele au drept ţintă organizaţii dominante, cu indivizi ce au un statut superior pe plan ierarhic sau social. Cancanurile constituie un mod foarte bun, pentru cei mai slabi, de a pune sub semnul întrebării discursul deţinătorilor autorităţii. Este vorba despre un act de rebeliune sau de o formă de rezistenţă la puterea existentă.

În companii, salariaţii au tendinţa de a face să circule zvonuri despre ceea ce fac sau spun membrii top managementului. Fenomenul a luat amploare odată cu dezvoltarea reţelelor de socializare. Internetul accelerează propagarea şi întărsşte legitimarea unei bârfe. Iar dacă colportarea informaţiilor face atât de puternic parte din obiceiurile noastre, este şi pentru că ne poate ajuta să avem un as în mânecă. Aplecând urechea la ceea ce se spune sau schimbând impresii cu ceilalţi ne putem identifica, de exemplu, potenţialii rivali.

Doctor în informaţii şi comunicare al Universotatea Catolică din Louvain, Aurore Van de Winkel este categorică: nu doar superficialii bârfesc. Deţinerea de informaţii este, din contră, un instrument al celor mai fine strategii. Ne comportăm de manieră diferită în funcţie de cantitatea şi de calitatea informaţiilor de care dispunem. Acestea ne permit să înţelegem ce se petrece, să citim printre rânduri şi să fim mai abili. Deci, în loc să se plângă de bârfele care îi vizează în mod constant, managerii ar trebui să întoarcă situaţia în favoarea lor.

Nu vrea nimeni să lucreze pe un anumit dosar? E a nu ştiu câta oară când o şedinţă este amânată? În loc să facă o criză de autoritate şi să forţeze mâna echipei, un manager bun va asculta zvonurile ca să afle ce se întâmplă. Şedinţa este poate condusă de către un membru al echipei…. mai puţin iubit de colegi.
Şi este bine să ascuţi bârfele, dar dacă ai fi la originea lor? Te poţi folosi de un zvon pentru a testa cum vor fi primite anumite măsuri riscante sau nepopulare.