Oportunist sau misionar? Care sunt angajaţii „de cursă lungă”

Poţi fi implicat în munca ta în diferite feluri: lucrând mai mult, asumându-ţi responsabilităţi, fiind exigent, etc. Depinde de meserie, de vârstă sau de alte criterii. Reversul medaliei este că salariatul implicat este şi cel care poate sta ca un ghimpe în coaste conducerii, este cel care punctează lucrurile care nu merg bine în companie. Pentru că el vrea ca totul să fie perfect.

Oportunistul

Oportunistul este cel care aşteaptă ceva în plus în schimbul muncii sale. Nu se indetifică neapărat companiei pentru care lucrează şi se comportă astfel încât acţiunile sale să îi aducă ceva în schimb. O mărire de salariu sau o promovare, de exemplu. Oportunistul îşi adaptează competenţele la munca pe care o face şi, în acest caz, el nu are o conotaţie negativă. Este pur şi simplu un profil al unui om care îşi face munca aşa cum trebuie.

Misionarul

Acesta se dedică muncii sale pentru că se simte învestit cu o misiune, consideră că trebuie să facă acest lucru. Aceasta se întâmplă îndeosebi în cadrul organizaţiilor non-guvernamentale sau în serviciile publice. Ştim că te vei încrunta puţin, dar gândeşte-te că există încă profesori care cred în meseria lor şi în rolul pe care îl au. Şi există şi medici fără arginţi. Sentimentul apartenenţei este foarte puternic şi nu are neapărată legătură cu compania, ci mai degrabă cu meseria.

Profesionistul

Îşi iubeşte meseria şi se judecă şi apreciază în funcţie de rezultattele propriei munci. De muncă depinde imaginea pe care o are despre sine, or acesata nu poate fi bună dacă nu munceşte bine, deci face eforturi să fie la înălţime. Dacă te încadrezi în această categorie, nu ar fi rău să evaluezi puţin lucrurile şi să fii mai îngăduitor cu tine. Nu de alta, dar ţi-am vorbit despre burn-out.

Prizonierul

Se afundă în mucă şi face eforturi pentru că nu vrea să îşi piardă jobul. De aceea este numit prizonier. Prizonier, din păcate al pieţei muncii.

Hedonistul

Plăcerea este motorul muncii hedonistului. Când găseşte un proiect care îl pasioneză, nu pregetă niciun efort. Implicarea lui este însă mai mult punctulaă şi selectivă. Adică este angajat numai atunci când îi convine.

Afectivul

Afectivul se angajează pentru că îi place ce face, îşi apreciază şeful şi colegii sau iubeşte compania pentru care lucrează. Este un angajament care rămâne fragil, dependent de linia managerială.