Am antinevralgic
Contractia pietei afecteaza, precum intr-un joc de domino, mai toate activitatile. Ca e antreprenor sau doar angajat, omul se trezeste pus pe liber. Mai liber decat si-ar fi dorit. Scapat de grija actiunii curente (eufemism!), n-are ce face si incepe sa gandeasca. Si trebuie sa recunoasteti ca ganditul e un sport sanatos. Nu numai ca se poate practica la orice varsta, indiferent de gen, functie sau orientare politica, dar ajuta si la tonus. Adica intarzie anchilozarea in proiect, mareste mobilitatea mintii si ne scapa de grasimile depuse din comoditate si trai prea bun. Strans, deci, cu usa si nemaiavand de ce sa duca mana la buzunar, omul si-o duce tot mai des la cap, luand pozitia despre care v-am mai povestit, aceea a cazutului pe ganduri: Incotro sa o iau, ce mai stiu eu sa fac in afara de ceea ce faceam deunazi, pe cine mai cunosc eu si n-am mai prea bagat de mult in seama, ce se cauta, unde e firida aceea ingusta in care m-as putea plasa ca unic furnizor? Exercitii de imaginatie, pe spatii mici, in care noi, ca romani, suntem experti. Daca am putut crea coruptie fara corupti, de ce n-am inventa acum si sistem bancar fara bani, industrie auto fara roti si constructii fara ciment? Doar nu e mult de cand faceam cafea din naut, vin din smochine, cola din marmelada, salam din soia si friptura din cartofi! De-asta zic, daca ne punem mintea la contributie, criza asta ar putea fi o sansa extraordinara pentru noi. Dar conditia e nenegociabila. Chiar trebuie sa ne folosim creierul. Si, dupa telefoanele pe care le primesc in ultima vreme si dupa ideile la care sunt facuta partasa, se pare ca micutul cenusiu a inceput sa lucreze. Astept primele dureri de cap…