Consensul are sens dacă toată lumea susține hotărârea luată în grup

În sens strict, consensul întrunește acordul unanim sau aprobarea tuturor celor implicați într-o decizie. Deși știu câțiva oameni „alergici” la cuvântul „consens”, îmi asum să spun că poate fi un instrument util în procesul de luare a deciziilor.

În mod ideal, ar înseamna că fiecare are simțul răspunderii, ia parte activ în elaborarea deciziei și are putere de veto. Se presupune că fiecare are capacitatea să înțeleagă motivele pentru care se ia o hotărâre și că se va angaja personal să o ducă la îndeplinire.

Consensul a ajuns să fie discreditat pentru că avem modelul unor societăți totalitare în care oamenii aplaudă ca pinguinii ce hotărăște conducătorul. La serviciu este perceput negativ pentru că, de multe ori, șefii presupun că dacă nimeni nu are nimic de obiectat după ce ei au făcut o propunere, aceasta înseamnă că au obținut și adeziunea membrilor echipei. În fapt, tăcerea grupului ar putea însemna că, pur și simplu, oamenii au rezerve, dar nu se simt deloc încurajați să și le exprime. „Consens înseamnă că toată lumea e de acord în colectiv cu ceea ce, individual, nimeni nu e de acord.”

Luarea unei decizii la vârf fără consultări prealabile îți permite să acționezi rapid, în special când nu e prea mult timp de gândire. Se poate întâmpla însă ca executanții ei să nu înțeleagă corect decizia, să nu se simtă implicați, nici responsabilizați, și deci, nici datori să contribuie la ducerea ei la îndeplinire.
Actul de delegare în sine nu garantează că oamenii vor colabora întrei ei cum ar fi făcut dacă ar fi paticipat direct în procesul decizional.

Consensul e înțeles ca „opinia majorității” sau ca „opțiune comună aleasă prin vot democratic”. Presupune o dezbatere prealabilă între persoanele din grup care au opinii puternice cu privire la acea decizie, mai ales între cele care dețin o putere comparabilă.

Trebuie spus însă că orice rezultat, chiar și cel obținut prin vot democratic poate fi invalidat dacă te gândești la apatia unora dintre participanți, la faptul că nu toți au același nivel de cunoștințe și de informații. De asemenea, votul poate fi influențat de persoanele care își exprimă opinia foarte convingător, chiar dacă afirmațiile pe care le fac sunt neverificabile. Chiar și când au loc suficiente discuții înainte de a trece la vot, mulți aleg să își păstreze pentru sine anumite întrebări sau lucruri care îi preocupă, care îi nedumeresc sau cu care nu rezonează.

Marele dezavantaj al consensului este că trebuie să asculți toate punctele de vedere ale celor implicați și, dacă ele nu coincid e posibil ca decizia să nu primească sprijinul necesar sau să se blocheze, ceea ce e foarte frustrant pentru cei care vor să treacă imediat la acțiune.

Consensul rămâne valoros totuși pentru orice grup pentru care o cooperare armonioasă pe mai multe niveluri și unitatea de opinie în luarea deciziilor majore contează. Atunci, avem nevoie de hotărâri luate prin consens sau nu?

Hotărâri fără consultări se iau în situațiile urgente sau de criză, de către persoana cea mai în măsură să ia cea mai eficientă decizie. De o hotărâre luată în unanimitate e nevoie când nu există presiunea timpului, când vrei să te asiguri că vei avea susținerea tuturor și că fiecare va contribui cât mai creativ și eficient la executarea ei.

Citeste si: Secretul fericirii e ascuns în gene