Înapoi la vremea bunicii!
Navigatoarea Ellen MacArthur este unul dintre inițiatorii temei, după ce a făcut singură ocolul pământului, timp de 71 de zile şi jumătate, în 2005. Experienţa de a naviga folosind rezerve minime a făcut-o să îşi dea seama cât de valoroase sunt resursele din mări şi oceane pentru a susţine viaţa. De aceea, începând cu 2010, fundaţia care îi poartă numele promovează ideea ca produsele și componentele lor să fie optimizate în toate stadiile ciclului de viață, în speranța că nu vor fi aruncate, iar în final, acest lucru ar putea genera o nouă mișcare economică.
Cu toate acestea, modelul circular nu este chiar atât de nou pe cât pare, pentru că unii oameni de știință și lideri de opinie l-au aplicat încă din anii ’70, iar obiceiul de a salva ceea ce a rămas dintr-un material fabricat sau dintr-un produs agricol nu e nici pentru dumneavoastră o noutate absolută dacă vă amintiți vacanțele petrecute la bunici.
Aţi mai auzit, poate, vorbindu-se și despre designul de produs de tip cradle to cradle, de ecologia industrială sau despre economia albastră. În esență, împreună cu economia circulară toate aceste concepte urmăresc să reducă impactul producției asupra mediului natural și să valorifice deșeurile ca pe materii ce pot fi recuperate și reutilizate, în loc să fie aruncate, pur și simplu.
În ţările dezvoltare, de altfel, reciclarea resturilor a devenit o mare industrie. Se colectează ziare vechi și sticle de lapte pentru a fi vândute în magazinele de vechituri, se practică reciclarea în buclă închisă, adică deșeurile sau produsele derivate dintr-un proces de fabricaţie se transformă în alte produse, iar producătorii au dezvoltat metode avansate de tratare a resturilor.
Economia circulară este mai mult decât simplă reciclare, pentru că urmăreşte încă din faza de proiectare ce se va întâmpla cu produsele pe întregul lanț – de la materia primă folosită la faza de procesare în care se folosesc cât mai puține resurse posibil – inclusiv energie şi apă. În cazul în care produsul ajunge la sfârșitul ciclului de viaţă, ar trebui să poată fi ușor de recuperat pentru a genera altul nou.
Ideea este să ajungem să aplicăm conceptul la nivel de sistem, să regândim fiecare aspect din procesul de fabricație, să implementăm noi politici economice, și chiar operațiuni noi de business. Mai presupune să recunoaştem interconectivitatea aspectelor economiei și că fiecare aspect afectează modul în care trăiesc oamenii.
Economia circulară merge până la educarea consumatorului pentru a reconsidera modul în care folosește lucrurile şi relația sa cu produsele și propune o alternativă: decât să deții un obiect, n-ar fi mai bine să îl foloseşti în comun? Mai multe startup-uri din Occident au aderat la concept și au început deja să ofere servicii de car-sharing.
În prezent există cel puțin 100 de companii și organizații din întreaga lume care văd economia circulară ca pe un cadru de dezvoltare sustenabilă a afacerii, iar multe dintre ele sunt multinaționale cunoscute, cum ar fi Unilever, Philips, IBM, Ikea, HP şi Coca-Cola, pentru a aminti doar câteva.
Conceptul despre care vorbim a ajuns la nivel de legislație în Europa, din luna decembrie a anului trecut, când Comisia Europeană a propus în cadrul pachetului de economie circulară măsuri care urmăresc să elimine din Europa ultimele depozite de deșeuri până în 2030.