Interviu cu Marinela V. Ardelean: „În lumea vinului, să stai pe loc înseamnă să faci un pas în spate”

A scris „50 de vinuri românești întâlnesc 50 de preparate culinare italiene", (2014) și a lansat „The Wine Book of Romania”, care include deja două volume și oferă periodic un tablou al pieței; de aceea, apare din doi în doi ani – ciclul de viață la raft al celor mai multe dintre vinuri.
Marinela Ardelean are 35 de ani, este din Baia Mare și una dintre foarte puținele femei-somelier din Europa. Cel mai bun consilier de vinuri al României excelează într-o profesie aproape exclusiv masculină, ceea ce a făcut-o să fie extrem de atentă și perfecționistă.

10 ani în lumea consacrată a vinurilor din Italia și Franța

Sunteți degustător profesionist, autor, brand ambasador și manager în dezvoltarea activităților de export – în care dintre aceste fațete profesionale vă exprimați cel mai bine?

Viața vinului este, în lumea în care trăim, condiționată de aspectele economice. Comerțul cu vin, cu toate aspectele sale extrem de tehnice, este în sine o lume fascinantă, deși pentru mulți înseamnă doar nesfârșite tabele Excel sau drumuri peste drumuri pe la distribuitori și restaurante. La fel de interesantă este lumea brandingului de vin, pentru că noua generație de producători acționează mai mult psihologic decât în virtutea unor tradiții, de unde și marea distanță, de exemplu, dintre etichetele franceze și cele australiene. Însă, dacă ar fi să mă refer la pura mea plăcere, aceea este, evident, în fața unui pahar cu un vin deosebit, un vin care să-mi vorbească, un vin care îi spune poveștile și îi trădează secretele celui care l-a născut.

Cum se desfășoară viața dv de fiecare zi?

Gust, zbor, citesc, gust, mă întâlnesc cu oameni, gust…
Unul dintre cele mai plăcute aspecte ale vieții noastre, a celor din viața vinului, este că nu avem un program fix. Când cei mai mulți oameni se retrag spre case, degustările și lansările de vin abia încep. Structura unei zile depinde de proiectul care are întâietate în acel moment– dacă mă ocup de un festival de vin, de o carte sau de cursuri.

Ce vă motivează cel mai mult în viață?

Gândul că particip la o construcție, că eforturile noastre, ale tuturor celor care iubim vinul, ar putea fi încununate de un succes nebănuit cândva, în viitor. Nu știu dacă voi trăi până în clipa în care România își va relua locul meritat între producătorii de vin ai lumii, dar mi-ar plăcea să cred că acest lucru se va întâmpla și că o mică parte din acest drum a fost construită și prin eforturile noastre.

În lumea vinului se întâmplă tot timpul lucruri noi, așa că nu există luxul unei pauze.

Care a fost cea mai potrivită încurajare pe care ați primit-o vreodată?

Cred că a fost important sprijinul tuturor oamenilor importanți din lumea vinului pe care i-am cunoscut și care mi-au devenit prieteni. Însă, cred că cel mai important moment de la începutul carierei mele a fost cel în care tatăl meu a înțeles către ce mă îndrept și m-a încurajat. Pe atunci, vinul părea să fie doar o altă băutură, iar băutul, evident, un viciu. Când lucrurile au devenit însă clare, mi-a fost alături și m-a sprijinit în toate deciziile.

România a dispărut din peisajul pieței globale de aproape 80 de ani. Pentru noi e ca și cum abia acum am începe, deci avem șansa unui nou început.

Ce are România în industria vinului și nu au alte țări cu tradiție?

România are tot ce și-ar putea dori o țară producătoare de vin, în materie de terroir. Este o diversitate enormă, de la dealurile cu expunerea perfectă din sudul Carpaților, la solurile acide ale Podișului Moldovei, de la primăverile timpurii ale Banatului, la fierbințeala de pe pantele line ale Podișului Transilvaniei sau subsolul de piatră roșie al litoralului. Și mai are ceva, are șansa unui nou început. O țară sau o regiune care s-a compromis în ultimii ani va munci decenii la recuperarea imaginii. Noi am dispărut din peisajul pieței globale de aproape 80 de ani, pentru noi e ca și cum abia acum am începe. Există un oarecare capital de credibilitate și o dispoziție către experiment pe care, dacă le exploatăm corect, le putem folosi în avantajul nostru.

Ce i-ar spune profesionistul de astăzi din dvs tinerei de acum 10 ani?

Să facă ce face, că va fi bine. Nu glumesc, sunt foarte mulțumită de felul în care au evoluat lucrurile, chiar dacă uneori mă gândesc că aș fi putut face ceva mai mult…mai multă muncă, mai mult studiu, mai multe proiecte. Se poate spune că regret lucrurile pe care nu am apucat să le fac – încă!, nu pe cele pe care le-am făcut.

Există un vin românesc pe care l-ați recunoaște oricând și oriunde doar după miros, culoare și textură?
Există mai multe, pentru că avem multe vinuri deosebite. O Fetească Neagră e inconfundabilă, la fel și o Tămâioasă românească. Fiecare soi are propriul său specific și, dacă producătorul este onest, vinul trebuie să-și exprime tipicitatea.

La cel mai fericit eveniment din viața de până acum ce vin ați ales?

Din acest punct de vedere sunt tradiționalistă, aș spune. Pe de o parte mă ajută specializarea pe care o am în vinuri spumante, așa că știu exact ce s-ar potrivi cu un anumit moment, pe de altă parte iubesc realmente „bulele”, așa că, orice eveniment fericit s-ar ivi, este destul de cert că va fi stropit cu un spumant, fie Prosecco sau Champagne.

Cum ați descrie leadershipul feminin din industria internațională a vinului în comparație cu cel din România?

Nu cred că este o mare diferență. Există femei în România în toate etapele legate de viața vinului, de la ingineri horticoli la oenologi, directori de vânzări sau proprietari de firme de distribuție, femei-degustător sau somelier. Poate nu avem suficiente evenimente legate de femei și de vin, încât acest lucru să se vadă mai clar, nu avem concursuri cu juriu exclusiv feminin precum Sakura sau Femmes et Vins du Monde, dar asta nu înseamnă că nu am putea avea.

Care este cea mai mare neîmplinire?

Deocamdată, viața mea se împarte între Italia și România, ceea ce înseamnă că în jumătate din timp sunt despărțită de fiica mea, care este prea mică pentru a călători. Simt fiecare zi departe de ea ca pe o apăsare, însă bucuria revederii compensează de fiecare dată scurtele absențe.

Care este deviza care vă face să mergeți mai departe? Cum treceți peste momentele în care spui „nu mai pot”?

Sunt prea multe lucruri de făcut, tot timpul, nu-mi permit să mă opresc. În lumea vinului, să stai pe loc înseamnă să faci un pas în spate. Se întâmplă tot timpul lucruri noi, așa că nu există luxul unei pauze. Dacă obosesc, îmi recapitulez scopurile stabilite, pașii de urmat, evaluez timpul necesar și, dacă mai este nevoie, îmi recapitulez rezultatele prognozate după atingerea acelui scop. De obicei, este o motivație suficient de puternică pentru a mă întoarce la treabă. Dar, dacă acel calcul relevă o fereastră, dacă există acel grad de relaxare în calendar și pot să mă organizez cum se cuvine, atunci fug de toate o zi, două, trei și îmi petrec timpul alături de cei dragi.

Ce înseamnă un lider?

Cel care știe să se înconjoare de oameni de calitate și să lucreze împreună cu ei. Să dai ordine e ușor, să găsești omul competent care să ocupe poziția în care funcționează cu maximă eficiență – asta e mai greu. Și cel mai greu este să lucrezi alături de el, ca să înveți din mers lucruri noi.

Cum ați vrea ca lumea să vorbească despre dv?

Aș vrea să fiu persoana care le-a adus înapoi vinul pe masă. Când deschid o sticlă de vin bun, la o cină în familie, după ce îl discută și se bucură de el, oamenii să aibă și o amintire fulgurantă despre cursul la care au venit sau degustarea la care au participat și în care eu le-am deschis apetitul pentru vin. Știu, este mult dar, dacă s-ar întâmpla asta măcar pentru câteva procente dintre oamenii cu care m-am intersectat, tot s-ar produce o schimbare semnificativă.

Care este motto-ul după care vă ghidați viața?

Am auzit atâta vreme cum se aruncă vina de la unul la altul pentru lucrurile care nu merg, încât mi-a revenit în minte un dicton vechi, cam comunist, dar care capătă alte valențe astăzi: dacă nu eu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? Ne plângem că lumea nu arată așa cum ar trebui. Atunci hai s-o schimbăm, nu?

Ce anume îl face pe un lider să aibă succes în nişte medii de afaceri foarte volatile?

Un soi de prudență care, de multe ori, înseamnă bun-simț elementar. Să nu-ți pui toate ouăle în același coș…Da, banii mulți se fac, am observat, din așa-zisele „tunuri”, însă o afacere sănătoasă se construiește în timp, cu răbdare și atenție. Trebuie să nu te oprești niciodată din învățat și din observat, să vezi unde apare o nevoie și să știi dacă ești omul potrivit pentru a o acoperi. Și, poate la fel de important, să nu sacrifici niciodată calitatea produsului tău: dacă ai un produs bun, își va găsi cumpărători, mai ales dacă are și o promovare adecvată și un preț rezonabil. Oamenii sunt dispuși să plătească un pic în plus pentru un lucru bun, dar nu vor ierta niciodată un produs a cărui calitate a scăzut, fiindcă simt că așteptările le-au fost înșelate.