Prof. dr. Leon Zăgrean – De la percepția la prevenirea și combaterea stresului
Foto: Prof. dr. Leon Zăgrean, șeful Disciplinei de Fiziologie și Neuroștiințe din cadrul UMF Carol Davila București
Conștiința, dimensiune esențială a valorii umane
”Trăim în lumea pe care mintea noastră o creează”, spunea, în urmă cu ceva vreme, prof. dr. Leon Zăgrean, șeful Disciplinei de Fiziologie și Neuroștiințe din cadrul UMF Carol Davila din București, unul dintre principalii promotori ai Neuroștiințelor în țara noastră, președinte fondator, actual președinte de onoare al Societății Naționale de Neuroștiințe din România. Și vorbea atunci, printre altele, despre faptul că orice disfuncție din societate lasă urme asupra psihicului.
Iată, de 10 luni încoace, toți suntem parte a unei societăți disfuncționale, iar creierul nostru este într-o permanentă stare de alertă. Cum se reflectă aceasta în reacțiile și atitudinile noastre? Prof. Zăgrean a avut amabilitatea să ne răspundă, să ne dea câteva sfaturi, dar și să ne explice de ce, dintr-un anumit punct de vedere, măsurile impuse pentru diminuarea răspândirii virusului i se par exagerate.
Domnule profesor, traversăm o perioadă dificilă. Câtă încredere să mai avem în lumea pe care mintea noastră o creează în astfel de situații de criză?
În primul rând, doresc să precizez că funcționarea și sănătatea creierului depinde de aportul de informații noi, care, la rândul lor, să stimuleze activitatea lui de creativitate. Cu cât informația este mai standardizată, mai monotonă, cu atât funcția creierului este mai afectată. Din acest motiv, una dintre cele mai recomandate soluții pentru prevenirea stresului și a bolilor neurodegenerative este accesarea informațiilor noi, care se poate realiza prin lectură, jocuri ce presupun soluții creative și, nu în ultimul rând, prin comunicare diversificată, compasiune și sentimentul de bucurie. Desigur, este importantă și cantitatea informațiilor, care de la un anumit nivel pot să devină un factor stresant. Cercetările recente în domeniul neuroștiințelor susțin că ”solicitările moderne asupra creierului nostru, privind cantitatea de informații pe zi, au crescut de cinci ori față de acum 40 de ani, iar aceste informații sunt adesea împachetate pentru a trezi frica. Fenomenele sociale pot influența expresia genelor umane prin procese psihologice (experiențe de amenințare sau frică) ce declanșează răspunsuri neuronale și endocrine (activarea SNS, hormoni) care modulează activitatea factorilor de transcripție”. (David S. Black et al.Curr Opin Psychol. 2019).
Din fragmentul citat rezultă, pe de o parte, creșterea semnificativă a solicitării informaționale în condițiile în care creierul uman nu a suferit modificări structurale și funcționale pe măsură, iar, pe de altă parte, faptul, mai grav, că aceste informații sunt adesea împachetate pentru a trezi frica, unul dintre cei mai agresivi factori de stres. La rândul lui, stresul acționează prin intermediul cortexului prefrontal, cea mai evoluată regiune a creierului uman, și, în același timp, zona cea mai sensibilă la stres. În această zonă se conturează gândurile și atitudinile noastre.
Iar stresul, s-a demonstrat deja, provoacă reacții în cascadă la nivelul întregului organism…
De la nivelul creierului pleacă comenzi pe două căi principale spre toate elementele componente ale organismului. O cale rapidă, de ordinul secundelor, este activarea sistemului nervos vegetativ simpatic care are o distribuție bogată în toate organele corpului nostru, cu efecte stimulatorii semnificative, mai ales asupra inimii și vaselor de sânge, aparatului digestiv, ficatului ș.a. Această cale nervoasă vegetativă implică și stimularea secreției de adrenalină care continuă stimularea nervoasă directă. O altă cale principală care primește comenzi de la creier este stimularea axei hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenale. Aceasta determină secreția crescută de hormoni corticosteroizi urmată de efecte metabolice glucidice și lipidice care pot constitui prima etapă a bolilor metabolice. Dar, cel puțin, un efect la fel de important al corticosteronului este deprimarea sistemului imunologic de apărare.
Rezultă, din cele prezentate, că de modul în care interpretăm și conștientizăm semnificația diferiților factori și evenimente din realitatea în care trăim, depinde încadrarea sau neîncadrarea acestora în factori de stres. Odată stabilită și conștientizată categoria de factor de stres, reacțiile de răspuns se desfășoară automat, nu mai depind de controlul conștient. Subliniez această concluzie deoarece reprezintă punctul de plecare pentru prevenirea stresului, măsură mult mai practică, fiziologică și mai eficientă decât tratamentul stresului.
Un aspect foarte important care a dobândit un interes deosebit în cercetarea neuroștiințifică din ultimii ani, cu privire la stres și, mai ales, la stresul persistent sau cronic este faptul că acesta poate interveni în expresia genică (activarea unor gene ce controlează sinteza moleculelor implicate în mecanismele fiziopatologice ale efectelor stresului… stresul poate modela diferite tipuri de comportament la individ, mult timp după expunerea la stresul în sine. Expunerea la un stimul stresant în perioada perinatală, de exemplu, poate avea consecințe pe termen lung în săptămâni și luni, până la vârsta adultă. (T. Steckler et al.)
Cu alte cuvinte, gândul, care stă la temelia atitudinii conștiente, poate influența pe termen mai scurt sau mai lung un șir de reacții nervoase, endocrine, metabolice și genetice, reacții care dincolo de fenomenul de adaptare pot fi implicate în declanșarea multor aspecte patologice.
Cum se poate explica faptul că, deși trăim aceeași realitate, fiecare reacționează și se comportă diferit?
Această întrebare se integrează logic în abordarea temei ”De la percepția la prevenirea și combaterea stresului”. Consider că răspunsul necesită o explicație pe cel puțin două paliere.
Un palier este cel al cunoașterii, comun și specific ființei umane. În funcție de nivelul de cunoaștere, cu privire la valoarea ființei umane raportată la semeni și la mediul în care trăiește, fiecare individ reacționează la tot ceea ce percepe din realitatea înconjurătoare. În principiu, percepția și interpretarea realității în care trăim este o conexiune inconștientă între tot ceea ce reprezintă memoria și experiența acumulate și semnalele pe care le primim prin intermediul simțurilor la un moment dat. Din această conexiune se generează imagini și gânduri care sunt transmise spre nivelul conștient, care ”alege” sau ”decide” autenticitatea/ realitatea percepută și comandă reacția de răspuns.
Al doilea palier este raportarea existenței individului la realitatea momentului. Ca urmare, același aspect al realității poate genera reacții asemănătoare, diferite sau chiar opuse. La intersecția celor două paliere se află Conștiința, dimensiune esențială a valorii umane. Problema fundamentală a societății actuale este faptul că fenomenul Conștiință este destul de contradictoriu, atât în plan științific cât și în rândul maselor largi de populație. Opinia mea este exprimată în următorul fragment: ”Statutul nostru pare a fi acela de componente intrinseci ale Universului, poate cele mai frumoase, dotate cu puterea creației, a liberului arbitru, dar şi a răspunderii, într-un univers ierarhic. În fond, Conştiința este reflectarea conştientă a legilor din univers în mintea noastră care, la rândul ei, se reflectă în comportamentul nostru de zi cu zi. Conştiința este gardianul nostru care ne conferă calitatea de membri ai unei societăți față de care nu putem, sub nici o formă, să ne izolăm sau să nu participăm conştient-constructiv la vigurozitatea şi armonia ei”. L. Zăgrean. NOEMA vol. XIII. 2014.
S-a vorbit și se vorbește foarte mult despre măsurile luate cu privire la pandemie. Sunt o serie de controverse. Dumneavoastră, ca medic, ce părere aveți?
În primul rând, consider că nu putem respinge existența acestei infecții virale care a cuprins aproape întreaga populație a planetei, precum și necesitatea unor măsuri de protecție împotriva răspândirii ei. Plecând de la această realitate, consider însă că s-a exagerat cu privire la gravitatea ei și la măsurile de protecție. Mai mult, datorită focusării asupra acestei patologii, s-au neglijat alte patologii, precum și adresabilitatea pacienților din această categorie.
Cu privire la măsurile luate în cadrul ”pandemiei”, consider că s-au stabilit fără o consultare suficientă cu specialiști din domeniu. De altfel, mai multe asociații sau grupuri ad-hoc de specialiști au luat atitudine față de această pandemie. Este posibil ca în viitorul apropiat și asociații juridice să facă demersuri privind faptul că deciziile s-au luat în prea mare măsură de sfera politicului sub influența interesului financiar individual sau de grup.
Oricum, măsurile impuse de izolare, de restricție a comunicării față-n față, mai ales în domeniul educației, de reducere drastică a economiei dintr-o mare diversitate de domenii, vor avea un impact nefavorabil aspra majorității populației, greu de evaluat în prezent. In opinia mea, toate aceste măsuri au, posibil, dincolo de pretextul sănătății unei mici proporții din populație, motive ascunse, printre care inducerea nesiguranței și fricii.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 269
Pentru abonare, click aici
