Steve Shapiro: Inovaţia se aplică oricărui segment din viaţă pe care dorim să-l schimbăm

În primul rând aş întreba cum ai ajuns la ideea de inovaţie de business? Doar nu te trezeşti într-o dimineaţă şi decizi că a venit timpul să iţi dedici viaţa acestui concept? Care au fost paşii?

Păi, chiar m-am trezit într-o dimineaţă cu gândul ăsta! Acum 20 de ani lucram la Accenture (n.r. multinaţională de consultanţă în management), în reingineria (n.r. reinventarea) procesului de business. A fost o perioadă la un moment dat când mulţi dintre colegii mei şi-au pierdut joburile şi, fără a intra în foarte multe detalii, am văzut atunci cum îi afectează pe oameni pierderea locului de muncă. Am decis că vreau să plec. Şi că vreau să ajut companiile să crească, să dezvolte această practică a inovaţiei. Aşa a început.

Ai luat calea antreprenoriatului…

Am lucrat acolo 15 ani, am început în 1996 şi am plecat în 2001, când mi-a apărut pe piaţă prima carte. (n.r. 24/7 Innovation: A Blueprint for Surviving and Thriving in an Age of Change). A fost momentul când am realizat că ceea ce vreau să fac este exact ceea ce fac acum, adică să îmi construiesc propriul business.

Cum a fost începutul?

O provocare. Primul lucru pe care l-am învăţat şi pe care îl învaţă cred toate micile afaceri, aflate la început de drum, este că poţi avea cel mai bun produs şi cele mai bune servicii dar dacă oamenii nu află despre tine, nu conteză. Aşa că în primii trei ani m-am luptat să mă fac cunoscut. Faptul că publicasem o carte ajuta, dar nu era suficient. Aşa că am învăţat că da, trebuie să fiu un bun vorbitor, să am un conţinut excelent în ceea ce transmit, dar mai ales trebuie să fiu un bun marketer. Aşa că am început să scriu destul de mult, articole în diverse publicaţii, dar şi pe blogul meu. Am intrat mult în asta, scris şi vorbit, ca să mă promovez mai bine şi aşa au ieşit lucrurile.

Deci ai început să îţi construieşti propriul brand. Care a fost prima mare oportunitate, care ţi-a ridicat start-up-ul la alt nivel?

Cred că au fost mai mulţi paşi, clădiţi unul pe celălalt. E greu să urci ceva la deal dar dacă împingi şi împingi constant, până la urmă ajungi. Mă gândesc la cum erau lucrurile, să spunem… acum şase ani. Cea mai mare parte a oamenilor care mă angajau nu mă cunoşteau personal. Acum, toţi cei care mă caută sunt oameni cu care am construit relaţii de-a lungul acestor ani. Un fost client, cineva care a fost în public odată şi m-a ascultat vorbind, cineva care caută speakeri pentru un eveniment, cu care am mai colaborat la un moment dat… deci toată munca pe care o fac acum se datorează relaţiilor profesionale din trecut, iar acum marketarea mea devine mai puţin importantă.

Ai spune că asta este totuşi cheia evoluţiei în plan profesional? Reţeaua de relaţii de care dispui?

Cu siguranţă pe mine m-a ajutat. În ceea ce priveşte businessul meu, eu pot livra un număr de spech-uri pe an, de exemplu, căci şi timpul meu este limitat. Nu vreau să cresc acest număr. Sunt companii care au această capacitate, de a livra mult, doar că pentru ele relaţiile one to one nu ştiu dacă ajută atât de mult. La mine funcţionează.

Cât te documentezi atunci când ai în faţă ipoteza: un business care are nevoie să schimbe abordarea pentru a creşte sau pentru a depăşi un anumit impas? Şi ce funcţie are de obicei persoana care îţi prezintă diagnosticul businessului, pentru ca tu să intervii?

De obicei nu eu fac această analiză, ci îi dau companiei mijloacele cu care să o facă. Este diferit de la companie la companie, şi de etapa în care se găseşte. Prima întrebare pe care o adresez, înainte de a aplica orice, este „ştiţi care e diferenţiatorul vostru?”. Este o discuţie strategică, despre ce te face diferit de competiţie. Pentru multe companii răspunsul nu este chiar atât de evident, şi atunci acesta este prima chestie de care ne ocupăm. Dacă rezolvăm asta, trecem la care sunt problemele şi de ce ne putem ocupa mai întâi ca să construim succesul afacerii.

Nu se dovedesc uneori soluţiile oferite de tine poate revoluţionare pentru aceste businessuri? Nu le vad ca pe ceva riscant?

Ceea ce facem noi reduce riscul, nu îl amplifică. Aşa că nu e greu. Premisa de la care pornesc este „opreşte-te să lucrezi la lucruri care nu contează”. Iar asta este mai puţin riscant decât ceea ce companiile fac deja: aruncă bani pe aspecte neimportante. Plătesc oameni cu foarte mulţi bani pentru o muncă de o calitate scăzută. Era o companie pentru care am lucrat, şi începuseră un mare program de inovaţie de business. Şi au cerut angajaţilor părerea, să vină cu idei şi sugestii despre cum să arate acest proces de inovare. Au primit multe insight-uri, dar peste vreo şase luni s-a constatat că nu se implementase de fapt nimic. Aşa că m-au solicitat. Iar ceea ce spun eu mereu este: „nu cere oamenilor idei, cere soluţii la provocări concrete”.

Înţeleg de fiecare dată ceea ce le sugerezi tu?

Ceea ce le propun nu este complicat de implementat. Trebuie doar să te opreşti la un moment dat din ceea ce faci şi să întrebi din nou care e problema, să reformulezi această întrebare, iar şi iar. Să cauţi unghiuri noi. Nu e un risc în asta, nu e un cost aici, este vorba doar de puţin mai mult timp. Dar primeşti mult mai mult înapoi.

În urma experienţei tale, care este prima măsură care a funcţionat în majoritatea companiilor cărora le-ai îmbunătăţit businessul prin inovaţie?

Sunt lucruri care vorbesc despre procesul de business şi altele care vorbesc despre rezultate de business. Mă uit întotdeauna în trecutul companiei, discutăm lucrurile care s-au întâmplat, şi aşa mai departe. Putem interpreta o situaţie dar nu putem să prezicem cum aceasta va evolua. Indicatorii apar după o perioadă de timp, în urma mai multor factori ce ţin de piaţă sau de cum se implementează măsurile în companie. Dar dacă găseşti cu acurateţe problema pe care o ai de rezolvat şi dacă începi să lucrezi la asta, atunci clar va fi o evoluţie în business.

Poţi să ne dai un exemplu despre cum lucrurile nu au funcţionat într-o companie pe care ai consiliat-o? Un exemplu de insucces.

Nu este vorba despre insucces, ci despre faptul că nu s-a aplicat ceea ce am consiliat. Cea mai mare parte a muncii mele nu înseamnă să stau cu compania şase luni cât durează procesul de inovaţie, ci este vorba despre cum să arate acest proces. Le spun cum să facă, cum trebuie să se deruleze etapele. Unii implementează, alţii spun „ce interesant!”, dar nu implementează. Deci, unii nici măcar nu încearcă, din diverse motive. Dar dacă nu este o urgenţă pentru ei, nu vor face schimbarea pe care le-o recomand.

Deci, trebuie să se găsească într-o situaţie cu adevărat problematică…

Da. Sau trebuie să existe un mandat. Să fie o persoană cu autoritate în companie care să vină si să spună: asta avem de făcut, asta vom face.

Care e definiţia ta persoanlă pentru inovaţie?

Abilitatea unei organizaţii de a se adapta rapid şi repetat. Este vorba despre o schimbare continuă. O schimbare cu scop, ce evidenţiază businessul faţă de celelalte.

Şi în viaţa noastră, de zi cu zi? Ce e inovaţia?

Principiile inovaţiei se aplică oricărui segment pe care dorim să îl schimbăm, fie că e vorba despre viaţa personală sau profesională. Trebuie să fim însă nemulţumiţi de cum arată lucrurile, apoi chiar să aplicăm un anumit mecanism pentru a produce schimbarea.