Directiv vs participativ: cum influențează stilul de leadership dinamica echipelor

Într-o economie bazată pe adaptabilitate și colaborare, stilul de leadership ales determină mai mult decât performanța – influențează inovația, motivația și retenția angajaților. În ultimii ani, tot mai multe cercetări au analizat impactul stilurilor de leadership asupra eficienței organizaționale. Două direcții majore s-au conturat: leadershipul directiv, centrat pe control și decizie rapidă, și cel participativ, care valorizează implicarea activă a echipei. Fiecare are avantajele sale, dar contextul și natura activității determină eficiența.

Stilul directiv și implicarea angajaților

Conform unui studiu publicat pe ResearchGate (2023), „stilul directiv sporește angajamentul membrilor echipei, în special în sectoarele unde claritatea rolurilor și predictibilitatea acțiunilor sunt esențiale”. Această abordare funcționează bine în industriile reglementate, unde liderul trebuie să mențină controlul strict asupra proceselor.

Aceeași cercetare arată că „liderii care adoptă o conduită directivă stabilesc obiective clare, reduc incertitudinea și generează un cadru de lucru coerent pentru echipele aflate sub presiune”. Astfel, în medii cu termene stricte sau responsabilitate crescută, stilul directiv se dovedește eficient în menținerea coeziunii și a disciplinei.

Participarea stimulează inovația

Pe de altă parte, leadershipul participativ încurajează creativitatea și responsabilitatea partajată. Un articol publicat în Lege5 (2024) despre leadershipul transformațional în România menționează că „implicarea angajaților în procesul decizional contribuie la apariția ideilor inovatoare și la un climat organizațional deschis”. Această abordare este apreciată mai ales în companiile orientate spre dezvoltare și învățare continuă.

Participarea crește încrederea în lider, iar echipele își asumă mai ușor rezultatele atunci când simt că vocea lor contează. În același sens, stilul participativ se potrivește organizațiilor care se confruntă cu provocări complexe și au nevoie de contribuția mai multor perspective.

„În leadershipul participativ, comunicarea bidirecțională și colaborarea constantă creează premise pentru învățare colectivă. Nu este vorba doar despre delegare, ci despre consolidarea unui parteneriat în luarea deciziilor”, susține unul dintre concluziile studiului menționat anterior.

România între directive și participativ

Peisajul leadershipului în România se află la o intersecție între tradiție și adaptare. Practicile vechi se întâlnesc cu exigențele noilor generații, iar liderii sunt obligați să își revizuiască stilul.

„Tot mai mulți lideri români adoptă un stil participativ pentru a răspunde nevoilor generației Z și ale echipelor hibride. Acest lucru nu înseamnă renunțarea la fermitate, ci o adaptare la noul tip de autonomie și sens căutat de angajați. Stilul directiv are încă aplicabilitate în anumite industrii, dar liderii valoroși știu să combine cele două abordări în funcție de echipă și obiectiv”, a explicat psihologul Laura Dragomir.

CITEȘTE ȘI: Board Leadership Program primește validarea europeană ecoDa

Foto: ID 141680673 © Fizkes | Dreamstime.com