„Erau agresivi, dependenţi de muncă, moralişti şi ciudaţi“. Doi oameni vizionari: de la echipă de neînvins, la mari contradicții

Pentru a specifica este necesar să respecificăm introducerea acestui material: Wilhelm a murit în 1859, la vârsta de 73 de ani, iar Jacob în 1863, la 78 de ani. Cei doi nu au reuşit să termine cel mai mare proiect al lor – „Dicţionarul German“, care a fost completat mai târziu de învăţaţii germani. Cei doi sunt Frații Grimm…
Prin urmare, Fraţii Grimm, care își publicau primul volum de basme pe 20 decembrie 1812, s-au ocupat şi de studierea limbii germane şi şi-au propus să onoreze o parte din istoria culturală germană, ce părea condamnată la dispariţie. Jacob și Wilhelm Grimm au fost folcloriști, lingviști, filologi, doctori în drept, cunoscuți în toată lumea pentru colecția de basme publicată în două volume, care conține, printre multe altele, „Albă ca zăpada”, „Croitorașul cel viteaz”, „Cenușăreasa”, „Cei trei purceluși”, „Lampa lui Aladin” și „Hansel și Gretel (primul volum a apărut în 1812, iar al doilea volum în 1814).

Sursa: Femei care au rămas, pentru totdeauna, anonime

Poveștile scrise de cei doi frați au încântat copilăria multor generații, devenind pretexte pentru diverse ecranizări, dramatizări. Frații Grimm și-au adus contribuția, potrivit celor de mai sus, și la formarea limbii germane, în special prin intermediul Deutsches Wörterbuch (Cartea cu cuvinte germane) pe care l-au scris împreună și prin intermediul primei cărți de fonetică/fonologie a limbii germane, Legea lui Grimm, scrisă doar de Jacob. Dicționarul Fraților Grimm avea 33 de volume și cântărea 84 de kilograme.
Dar…În ultimii ani, cei doi oameni legendari au devenit subiectul unor controverse interesante. Unii cercetători cred că cei doi s-au inspirat (mai precis, se spune că “au furat) din basme din popor, spuse de către mame și bunici, după cum relata Discovery Channel.

Teoria cercetătorilor sugerează că “cele mai tari” povești au fost create, sau au trăit datorită izvoarelor populare și a tradiției orale, ambele menținute de femei care au rămas, pentru totdeauna, anonime (potrivit și https://www.csmonitor.com/Technology/Tech-Culture/2012/1220/Brothers-Grimm-saved-classic-fairy-tales-by-changing-them-forever). Cercetătorii, pe lângă faptul că au scos în evidență, după cum au subliniat unii dintre ei, „cum nu pot fi doi oameni legendari o echipă de neînvins”, au “deconspirat” și faptul că “misiunea Fraților Grimm nu a fost deloc grea, fiind o chestiune de imaginație adăugată". Deși, cu privire la echipa de neînvins, Andreas Döring, directorul Teatrului Göttingen, este de altă părere: a căutat prin scrisori şi documente vechi pentru a reuşi să înțeleagă felul de a fi al fraţilor Grimm. „Erau agresivi, dependenţi de muncă, moralişti şi ciudaţi“, explică Döring. Erau cunoscuţi pentru severitatea şi pentru încăpăţânarea lor, mai ales când era vorba de munca de cercetare. Au existat conflicte teribile şi mulţi erau curioşi cu privire la ei. Domeniul lor de cercetare era în totalitate nou şi mulţi savanţi mai bătrâni erau sceptici. Dar au rămas o echipă de neînvins, în ciuda diferenţelor dintre ei. Wilhelm se presupune că era fermecător şi sociabil, iar Jacob era rigid şi introvertit. S-au acceptat unul pe celălalt aşa cum erau şi au devenit de nedespărţit“, spune Döring.

Remarcabil: Au devenit, între timp, surse de inspirație pentru conferințele motivaționale ori pentru cele de HR

Oricum ar fi, "majoritatea oamenilor de știință sunt de acord că femeile sunt cele care reprezintă sursa acestor tradiții seculare, în special pentru că, în lipsa mijloacelor informaționale și educaționale, aveau limitat sau chiar interzis accesul la diverse mijloace prin care își puteau păstra operele", a declarat Valerie Paradiz, cel care este autorul unui studiu cu privire la “subiectul frații Grimm". “Albă ca Zăpada și cei șapte pitici” („Snow White and the Seven Dwarfs”) a fost scrisă de Frații Grimm. Acest lucru este știut de toată lumea. Ceea ce se știe prea puțin este că povestea a fost scrisă înainte ca Frații Grimm să abordeze tema. Este vorba despre o poveste asemănătoare, Margarete von Waldeck, despre care se spune că ar fi fost scrisă prin 1533, ori 1554. Povestea așa cum o știm toți a fost publicată prin 1812 de Frații Grimm, în culegerea lor de povești denumită Kinder-und Hausmarchen (în germană) sau Grimm's Fairy Tales (în engleză).

Bref, cercetătorii consideră că lucrurile ar trebui lăsate așa cum sunt, deoarece totul este oricum o poveste! Remarcabil e faptul că, unele dintre personajele “de basm” ale celor doi au devenit, între timp, motiv de aprofundate analize psihologice (http://www.scottishbooktrust.com/blog/reading/2016/01/grimm-stories-why-fairy-tales-are-not-just-for-children), surse de inspirație pentru conferințele „motivaționale” (https://irreverently.wordpress.com/2011/02/21/all-about-anti-tales-and-a-conference-announcement-and-a-bit-of-snow-white/) ori pentru cele de HR.
Așa cum, spre exemplu, Ligia Neacșu, Director General, Best Smart Consulting – Academia Industrială îl aduce adeseori în discuție, la evenimentele legate de HR și nu numai pe…Harap Alb: “Nimic nu s-a schimbat de la Harap Alb încoace. Acest personaj are un rol în prezent și are un rol și în viitor”, spune ea.
Nu este nimic de mirare, deoarece viitorul deja și-a stabilit, nestăvilit, una dintre personalitățile influenceability: Avatarul Lil Miquela (foto). Un personaj. De basm.