Care sunt principalele diferențe în abordarea leadershipului între sectorul public și privat

Leadershipul nu arată la fel peste tot – felul în care conduci depinde mult de locul în care o faci. Între sectorul public și cel privat, diferențele de abordare a leadershipului nu țin doar de contextul instituțional sau de presiunea profitului, ci și de natura obiectivelor urmărite, stilul decizional, cultura organizațională și, poate cel mai important, de felul în care sunt asumate riscurile și promovate schimbările.

Cum operează liderii din sectorul public și privat

„Experiența de leadership pe care mi-am format-o în cei peste douăzeci de ani de activitate profesională este legată, în principal, de sectorul public din Marea Britanie. Mai exact, de serviciul său diplomatic, în calitate de leader al echipei de comunicare din Ambasada Marii Britanii la București. Astfel, am avut oportunitatea să lucrez împreună cu patru ambasadori, modele de leadership pentru mine, dar și cu miniștri și alți reprezentanți guvernamentali la cel mai înalt nivel”, explică Raluca Brăgărea, consultant în comunicare & public affairs și Executive Coach.

În viziunea sa, liderii din sectorul public operează cu obiective de ordin strategic și societal, care vizează reforme și politici menite să sprijine dezvoltarea unei societăți în ansamblul ei.

„Obiectivele acestora erau legate de crearea și extinderea de parteneriate strategice prin care să promoveze o agendă bilaterală în domenii din sectorul public, de exemplu în zona de business, justiție și reforme anticorupție, suport tehnic pentru aderarea României la Uniunea Europeană și în domeniul apărării. Cu alte cuvinte, să susțină reformele din societatea românească, în acord cu prioritățile guvernului de la Londra”, afirmă ea.

Prin contrast, liderii din sectorul privat funcționează într-o logică orientată spre rezultate cuantificabile, eficiență și generarea de profit. „Leadership-ul din sectorul privat are responsabilitatea de a implementa un plan de afaceri, de a genera profit și de a gestiona resursele cât mai inteligent. Expresia Value for Money se potrivește foarte bine, de la nivelul unui mic antreprenor – leader al propriului business – și până la CEO-ul dintr-o corporație”, adaugă experta.

Mecanismele decizionale

O altă diferență esențială vizează mecanismele decizionale. În administrația publică, luarea deciziilor presupune un proces consultativ amplu, caracterizat prin implicarea mai multor părți interesate și o analiză atentă a impactului socio-politic. Această abordare poate întârzia implementarea și reduce gradul de flexibilitate. „Deciziile în sectorul public se iau într-un format consultativ mai larg, pentru că și impactul acestora este la o scară mult mai mare prin comparație cu zona de business. Acest lucru presupune o viteză de reacție sub cea din mediul privat, unde există proceduri foarte clare, așa-numitele politici corporatiste, cu timpi de implementare reduși”, explică Raluca Brăgărea.

În schimb, mediul privat favorizează dinamismul, asumarea rapidă a riscurilor și ajustarea în timp real a strategiilor. „Antreprenoriatul are cea mai puțină birocrație, cea mai mare viteză de reacție și, consider eu, cea mai mare capacitate de asumare a unor riscuri”, adaugă specialista.

Cultura organizațională

Când vine vorba despre cultura organizațională, Raluca Brăgărea subliniază relația inversă, adesea trecută cu vederea: nu cultura influențează leadershipul, ci invers. „Cred că stilul de leadership este cel care influențează cultura organizațională, oriunde în lume. De exemplu, în sectorul public, ne uităm la diferențele dintre o guvernare liberală, social democrată sau conservatoare. Libertăți individuale versus drepturi colective, valori tradiționale în oglindă cu spiritul reformist”, ține să menționeze Raluca Brăgărea.

Sectorul privat oferă, în general, o mai mare libertate de acțiune liderilor săi, care pot introduce mai ușor reforme și inovații. „Reformele se întâmplă mai des, este încurajată inovația, în timp ce abilitatea unui leader de a face față unei situații de criză este testată mult mai des”, afirmă ea.

Pe linia competențelor importante, ambele sectoare valorizează capacitatea de negociere, însă accentul cade diferit pe alte abilități. „Un leader în sectorul public trebuie să își dezvolte competențe adiacente, de exemplu reziliența în contextul unui parcurs greoi, complex, de luare a unei decizii. Capacitatea de a gestiona situațiile de criză este o competență pe care un leader în sistemul privat poate să o exercite mai eficient”, mai spune Raluca Brăgărea.

Raportarea la inovație

Diferențele derivă în mare măsură din structura bugetară și din nivelul de autonomie decizională.

„Inovația este clar pe radarul liderilor din ambele sectoare. Aceasta vine la pachet cu necesitatea ajustării în sus a bugetului, situație față de care sistemul public se mobilizează mai greoi, fiind dependent de un proces de aprobare multi-instituțional”, explică Raluca Brăgărea.

În mod firesc, diferențele se accentuează și în ceea ce privește evaluarea performanței și motivația liderilor.

„Liderii din sistemul public sunt evaluați la urne, o dată la patru sau cinci ani, pe când cei din sectorul privat au de făcut raportări de activitate, inclusiv trimestriale. Motivarea este, în primul rând, pecuniară pentru aceștia din urmă, nu este vorba de deservirea vreunui interes public”, spune ea.

Posibilitatea unui schimb de bune practici între cele două medii rămâne o oportunitate insuficient exploatată, mai ales în România.

„Liderii din sectorul privat sunt mai deschiși la a câștiga experiență cu privire la procesele și mecanismele de lucru din sistemul public. Cred că poate exista și reversul, dar personal nu am întâlnit până acum o astfel de situație în România. Am văzut, în schimb, situații în care persoane care lucrau în sistemul public din Marea Britanie […] aveau posibilitatea să lucreze, pentru un an, în sectorul privat, după care se reîntorceau la principalul angajator”, adaugă Raluca Brăgărea.

Așadar, în pofida obiectivelor și contextelor instituționale diferite, leadershipul – fie el public sau privat – rămâne o artă a echilibrului între viziune și acțiune, între decizii informate și asumarea de riscuri, între rezultate vizibile și impact sustenabil. Iar în mijlocul acestui echilibru, liderul joacă rolul esențial al catalizatorului de schimbare și încredere.

CITEȘTE ȘI: Poveste de brand. De la ce vine numele Cadillac
Foto: ©Altcumva by Bogdan Mihai Mocanu