Comunicarea informală: salvare sau sursă de haos?

Comunicarea informală a căpătat un rol tot mai proeminent în organizații și provoacă dezbateri intense între specialiști. Este ea o punte necesară între oameni sau reprezintă, de fapt, un factor destabilizator care subminează structura oficială a comunicării?

Pentru Corina Neagu, fondator DARE – Development Advice & REsources, trainer și consultant în resurse umane, comunicarea informală nu reprezintă un pericol în sine, ci un element inevitabil al dinamicii umane. „Comunicarea informală a existat, există și va exista în orice tip de organizație. Oamenii nu pot fi constrânși să comunice doar în mod formal. Chiar și în cele mai rigide structuri ierarhice, există schimburi spontane de idei, glume, informații sau opinii – uneori chiar mai valoroase decât cele transmise prin canale oficiale”, adaugă specialistul.

Reflectă climatul organizațional

Această comunicare de tip rețea, deseori invizibilă în organigramele tradiționale, reflectă însă fidel climatul organizațional și nivelul de încredere dintre angajați. În viziunea Corinei Neagu, liderii care ignoră acest tip de dialog își asumă riscul de pierdere a contactului cu realitatea internă a echipelor. „Când comunicarea informală este demonizată sau reprimată, ea nu dispare, ci se mută în zone ascunse, capătă valențe negative și alimentează bârfa, suspiciunea și lipsa de transparență. Acolo unde nu există încredere, comunicarea informală devine haotică și distructivă”.

Pe de altă parte, în companiile în care dialogul deschis este încurajat, iar liderii cultivă autenticitatea și ascultarea activă, acest tip de comunicare devine un instrument puternic de coeziune și inovație. Angajații simt că pot exprima idei, pot semnala probleme sau pot cere sprijin fără teama de sancțiuni. În acest context, rețeaua informală acționează ca un sistem nervos suplimentar al organizației – mai rapid, mai adaptabil, mai empatic.

Se poate ajunge la confuzii

Totuși, Corina Neagu avertizează că, în lipsa unor granițe clare între comunicarea informală și cea instituționalizată, se poate ajunge la confuzii, pierderi de timp și chiar conflicte. „Când mesajele importante circulă doar pe WhatsApp sau la pauza de cafea, iar deciziile oficiale sunt comunicate tardiv sau incomplet, apare haosul. În astfel de situații, comunicarea informală nu mai e complementară celei formale, ci o sabotează. Lipsa de structură și de responsabilitate devine un obstacol în calea eficienței”, este de părere expertul.

Este așadar esențial ca organizațiile să înțeleagă rolul ambelor tipuri de comunicare și să nu le pună în opoziție. Construirea unui cadru clar, dar flexibil, în care conversațiile informale să fie acceptate, ascultate și uneori chiar valorificate în procesul decizional, poate transforma această formă de interacțiune într-un avantaj competitiv real.

CITEȘTE ȘI: Greșeli de negociere pe care le fac oamenii cu experiență

Foto: ID 3050946 ©Pressmaster | Dreamstime.com