C(IN)E suntem de fapt

De ce unii oameni sunt atrași de povestea business-ului tău, iar alții… nu

Găsim răspunsul tot într-o carte. Deși, la prima vedere, se poate să vi se pară o carte de specialitate care se adresează copywriter-ilor, eu aș încadra-o în categoria „Dezvoltare personală”. De ce? Pentru că după ce o citești îți dai seama că înțelegi mai mult decât ceea ce este o poveste și de ce este ea importantă în viața ta. După ce citești cartea te înțelegi mai bine, prin prisma poveștilor care îți plac. Și înțelegi de ce unii oameni sunt atrași de povestea ta și a business-ului tău, iar alții nu. Și aici nu vorbim de basme, ci despre tiparele și tipologiile din basme care au fost de-a lungul timpului preluate în filme, în muzică, în piese de teatru, în tot ce ne înconjoară, de fapt.

Poveștile ne invadează fără să vrem

Lui Jonathan Gottschall i-a venit ideea de a cerceta ce rol au poveștile în viața noastră după ce, într-o după amiază, pe când se plimba cu mașina, la radio a început un cântec care l-a emoționat. Atunci și-a dat seama că „pe măsură ce facem parte dintr-o poveste, fie că citim o carte, ascultăm un cântec sau vedem un film, povestea aceea ne invadează cu totul” și are efect asupra felului în care gândim și ne comportăm după această experiență. Cu singura condiție ca ceva din povestea aceea să rezoneze cu ceva din experiența noastră de până atunci.

„The Storytelling Animal – Why stories make us human” dezvăluie o teorie a storytellingului. Autorul demonstrează că poveștile din viața noastră ne ajută să depășim sau să găsim soluții pentru cele mai complexe probleme cu care ne confruntăm zi de zi, pentru că fără să vrem ne identificăm în mintea noastră cu personajele respective sau cu povestea în sine și acționăm în funcție de un model sau altul identificat în povestea respectivă.

Analizând conceptul din mai multe perspective – neuroștiințific, psihologic și chiar biologic – Gottschall demonstrează că atunci când suntem fascinați de o poveste, aceasta ne schimbă comportamentul. Știați că toți copii imită, în jocurile lor, aceleași personaje din aceleași povești, indiferent din ce mediu social provin?

Ceea ce dorește autorul să scoată în evidență este că poveștile chiar pot contribui la crearea unei lumi mai bune. Poveștile cu cel mai mare succes fac trimitere directă spre moralitate, ne învață cum să trăim sau ne polarizează în jurul unor valori comune cum ar fi loialitatea, corectitudinea, perseverența etc.

Trecutul și viitorul nu există în realitate. Ambele sunt creații ale imaginației noastre

Gottschall arată felul în care atât amintirile, cât și proiecțiile noastre despre viitor sunt de fapt niște simulări create de mintea noastră, care nu reflectă realitatea exactă a ceea ce a fost sau urmează să fie în viața noastră. De exemplu, în urma unor evenimente extrem de traumatizante din viața noastră, cum ar fi abuzuri fizice sau atentate teroriste, studiile arată că nimeni nu își poate aminti cu exactitate toate detaliile care au existat în situația respectivă. O persoană poate doar să reconstruiască un anumit moment care a avut loc în viața sa din mai multe fragmente pe care și le amintește. De aceea autorul spune că „atât trecutul, cât și viitorul nu există în realitate. Ambele sunt creații ale imaginației noastre”.

Deși avem tendința să credem că noi suntem cei care creăm poveștile, această carte ne arată cum poveștile sunt cele care ne creează și ne recreează pe noi, „credințele, comportamentele, cultura și istoria”.

Diana Șerban este fondatoarea D•COMMUNICATIONS

© Cristina Bobe

Acest material a fost preluat din ediția de iulie-august, cu numărul 249 a Revistei CARIERE.

Pentru detalii despre abonare dați click aici.