(Cyber)bullying-ul și mobbing-ul, teroarea psihică de la locul de muncă
Atât bullying-ul cât și mobbing-ul sunt două forme de discriminare care pot apărea la locul de muncă. Fenomenele de bullying și mobbing la locul de muncă fac parte din principalele interese actuale ale departamentelui de resurse umane din cadrul companiilor. Deoarece actele de hărțuire sunt din ce în ce mai des întâlnite, angajații preferă să demisioneze în detrimentul raportării problemei către departamentul de resurse umane și, implicit, evită găsirea de soluții amiabile sau juridice.
Bullying-ul reprezintă un comportament abuziv, caracterizat prin dorinţa de a defăima pe cineva prin utilizarea violenţei verbale, non-verbale sau fizice. Dacă mobbing-ul este în general inițiat de colegi, bullying-ul este caracteristic superiorilor.
Odată cu telemunca a apărut și cyberbullying-ul. Cyberbullying-ul înseamnă bullying prin folosirea tehnologiilor digitale. Acesta se poate iniția pe rețelele de socializare, profesionale, intranet, mobil sau prin intermediul ședințelor sau discuțiilor unu la unu, online. Este vorba despre un comportament repetat cu scopul de a-i speria, supăra sau jigni pe cei vizați. Dacă cyberbullying-ul lasă amprente digitale – înregistrări care se pot dovedi utile și care pot oferi dovezile necesare pentru a putea intenta un proces în instanța de judecată, bullying-ul poate fi mai greu de dovedit.
Heinz Leimann a fost cel care a folosit mai întâi termenul mobbing pentru a se referi la teroarea psihică de la locul de muncă. Mobbing-ul este o escaladare a unui conflict între una și mai multe persoane în care cel „slab“ este practic distrus psihic sau emoțional de către colegi. Semnele acestei acțiuni pot fi: atacul la persoană, cuvinte jignitoare adresate direct sau indirect sub formă de bârfe repetate cu alți colegi, comunicare, ridiculizare în public sau criticare periodică. De cele mai multe ori, angajatul în cauză va accepta condiții incorecte de lucru, scăderea salariului cu păstrarea sarcinilor de lucru sau chiar cu o creștere a volumului de responsabilități.
Primul pas pe care trebuie să-l faci atunci când ești victima mobbing-ului este să aduni cât mai multe dovezi cum ar fi discuții scrise, integistrari, email-uri, fotografii, etc. Următorul pas este raportarea situației prin care treci direct superiorului iar în cazul în care nu te susține sau chiar el este agresorul poți cere ajutorul Departamentului de Resurse Umane. Dacă nu există departament de resurse umane în cadrul companiei, ori acesta întârzie nemotivat soluționarea problemei apărute, opțiunea este să te adresezi Consiliului Național de Combatere a Discriminării și/sau instanței de judecată, dar este recomandabil să consulți în prealabil un avocat specializat în dreptul muncii. În cazul mobbing-ului, vinovații rămân adesea nesanctionati, în timp ce în cazul bullying-ului, este mai facil ca aceștia să fie pedepsiți.
Consecințele ambelor forme de discriminare în organizațiile moderne sunt aceleași: scăderea stimei de sine, furie, frustrare, anxietate, depresie, șomaj, scăderea performanței, a creativitățîi și a eficacitățîi, pierderea reputației, dar și a angajaților productivi pentru companii.
În ceea ce privește legislația din România referitoare la fenomenele de bullying/mobbing, nu există reglementări exprese în acest sens, întrucât ambele fenomene nu sunt definite din punct de vedere conceptual în legislația țării noastre, însă există anumite prevederi introduse în luna august a anului trecut, care se referă la hărțuirea și abuzul de natură psihică la locul de muncă, ce au că efect producerea unor daune/prejudicii materiale sau morale angajaților.
Codul Penal din România (în vigoare de la 01 februarie 2014) menționează faptul că hărțuirea de orice fel este considerată infracțiune și se pedepsește prin lege. Pedeapsa pentru hărțuirea unei persoane este închisoarea de la trei până la șase luni sau amendă penală. Sancțiunile pe care le pot primi vinovații unei fapte de hărțuire morală pot fi cel mai degrabă următoarele: amendă penală și/sau obligarea la plata către cel hărțuit a unor despăgubiri (daune morale și daune materiale – spre exemplu costul consilierii psihologice de care acesta are nevoie pentru o perioadă stabilită de către medicul de medicina a muncii).
Pentru situaţiile când companiile instigă sau determină angajații la săvârșirea de fapte de hărţuire, amenzile prevăzute sunt de până la 200.000 de lei, iar în cazul angajaților care săvârșesc fapte de hărțuire, amenda prevăzută de lege este cuprinsă între 10.000 și 15.000 lei. De partea cealaltă există și din ce în ce mai mulți salariați care reclamă faptul că sunt victimele hărțuirii la locul de muncă sau sunt supuși la tratamente discriminatorii în dorința de a obține beneficii nelegale. Totodată falsele acuzații pot conduce la deteriorarea mediului de lucru în cadrul angajatorului, tensionarea climatului cu repercusiuni asupra productivității. Falsele acuzații pot influența negativ comportamentul celorlalți colegi neimplicați în conflict.
Dacă în cadrul unui proces se dovedește că un angajat și-a acuzat pe nedrept angajatorul pentru hărțuire la locul de muncă el poate fi obligat la plata unor despăgubiri pentru defăimare și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acel proces. Angajaţii care săvârşesc acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă răspund și disciplinar, în condiţiile legii (Codul Muncii) şi regulamentului intern al angajatorului. Răspunderea disciplinară nu înlătură răspunderea contravenţională sau penală a angajatului pentru faptele respective. Codul Muncii pe baza căruia intenționează angajatul să cauzeze neplăceri, îi apără nu doar pe salariați, ci și pe angajatori și astfel nu trebuie să aibă un motiv real de îngrijorare cât timp tratamentul pe care l-au aplicat în cadrul companiei a fost corect și egal față de toți angajațîi din subordine.
Să acuzi de hărțuire sau discriminare o companie este extrem de ușor cu atât mai mult cu cât legislația tinde să fie favorabilă angajatului. Mai greu este să iți probezi nevinovăția și pentru acest fapt este important ca și compania chemată în judecată să apeleze imediat la un avocat specializat.
Photo by Dee @ Copper and Wild on Unsplash
