Digitalizarea – între sursă de stres și resursă de dezvoltare
Trăim în epoca celei de-a patra revoluții industriale, ceea ce înseamnă că viața noastră de zi cu zi și activitățile profesionale sunt marcate de digitalizare, de la modul în care ne plătim facturile, până la soluțiile pentru a rezolva probleme medicale precum editarea genelor.
Digitalizarea, definită ca ansamblu de fenomene și procese sociotehnice multiple de adoptare și utilizare a tehnologiilor în contexte mai largi, individuale, organizaționale și sociale (Legner et al., 2017), a pătruns aproape în fiecare aspect al activităților umane punându-ne în fața a numeroase provocări.
Cercetările arată că digitalizarea are consecințe pozitive, de la îmbunătățirea calității vieții, depășirea barierelor legate de distanță, sprijinirea creșterii economice și dezvoltării afacerilor, la eficientizarea administrației și îmbunătățirea proceselor de comunicare. Cu toate acestea, impactul negativ al tehnologiei, precum tehnostresul, poate duce la scăderea productivității și alte rezultate negative. Flash Eurobarometer (2022) a examinat cât de mult folosesc cetățenii europeni tehnologiile digitale la locul de muncă și, de asemenea, ce efecte sunt asupra sănătății lor fizice și mentale – 52% dintre respondenți au răspuns că utilizarea tehnologiilor digitale la locul de muncă a influențat viteza sau ritmul muncii lor, 33% dintre ei considerând că tehnologia a dus la creșterea încărcării cu sarcini de muncă.
Într-un studiu recent realizat în cadrul proiectului Erasmus+, Digital well-being in higher education (2021-1-RO01-KA220-HED-000032023) ai cărui participanți au fost angajați din mediul universitar din patru țări (România, Finlanda, Norvegia și Germania), am obținut rezultate interesante despre percepția asupra folosirii tehnologiei la locul de muncă și efectele sale asupra stării de bine. Similar pentru angajații din cele patru țări, așteptarea percepută asupra disponibilității continue, reflectată în numărul mare de solicitări legate de muncă primite după orele de program, demonstrează invazia tehnologiei în spațiul și timpul personal, contribuind la dezechilibrul dintre viața profesională și cea personală. Angajații se confruntă adesea cu invazia tehnologiei, viața profesională și personală devin tot mai interconectate, ducând la solicitări profesionale după programul de muncă. Analiza a evidențiat diferențe semnificative între țări în ceea ce privește nivelul de stres perceput.
În special, cadrele didactice din Finlanda și Norvegia au raportat niveluri de suprasolicitare mai mari comparativ cu angajații români, sugerând o presiune mai intensă în aceste țări de a se adapta la progresul tehnologiei. În ceea ce privește inhibitorii tehnostresului, precum facilitarea alfabetizării și suportul tehnic, angajații norvegieni au considerat că aceștia sunt mai puțin prezenți în viața lor profesională, spre deosebire de angajații români care au raportat niveluri mai înalte ale acestor inhibitori, sugerând percepția prezenței unui suport organizațional mai ridicat și indicând, totodată, mecanisme mai bune de adaptare la locul de muncă, posibil datorită unei abordări culturale mai relaxate față de utilizarea tehnologiei și față de echilibrul dintre viața profesională și cea personală. Poate fi vorba în acest caz și de diferențe culturale în percepția suprasolicitării. Studii anterioare au arătat că angajații români tind să realizeze ore suplimentare și consideră natural să lucreze fără un echilibru clar între viața profesională și cea personală (Igret et al., 2016).
Un alt aspect surprinzător pentru studiul nostru a fost faptul că eficacitatea de sine pentru folosirea tehnologiei are un nivel semnificativ mai ridicat pentru angajații români față de angajații din celelalte țări. Acest lucru sugerează că încrederea în sine în utilizarea tehnologiei este mai mare în medii unde tehnologia este integrată mai armonios în viața profesională, așa cum indică și utilizarea mai mare a tehnologiei atât pentru muncă, cât și pentru activități destinate timpului liber la angajații români.
În ceea ce privește utilizarea tehnologiei, atât cadrele didactice, cât și studenții germani au raportat o utilizare mai mare în timpul săptămânii pentru muncă și activități academice, în timp ce respondenții români au declarat că folosesc mai mult tehnologia în timpul weekendurilor. Acest lucru ar putea reflecta diferențe culturale în obiceiurile de muncă și studiu, contextul german punând accent pe o concentrare mai structurată în timpul săptămânii, iar contextul românesc pe o integrare mai fluidă a activităților de muncă și timp liber pe parcursul săptămânii.
Studiul nostru nu a evidențiat diferențe semnificative în ceea ce privește nivelul de tehnostres în funcție de domeniul academic, ceea ce sugerează faptul că impactul tehnologiei asupra stresului și stării de bine ar putea fi legat mai mult de contextul individual și cultural decât de domeniul de activitate. O implicație importantă pentru mediul organizațional este că intervențiile pentru a atenua tehnostresul ar trebui să fie adaptate factorilor culturali și individuali, mai degrabă decât să fie specifice unui domeniu de activitate.
Diferențele individuale în adaptabilitatea la noile tehnologii și abilitățile personale pot influența modul în care este perceput stresul generat de tehnologie. Un semnal de alarmă în studiul nostru l-a vizat identificarea faptului că utilizarea optimă percepută a tehnologiei este semnificativ mai mică decât utilizarea reală atât pe plan profesional, cât și personal, suprautilizarea tehnologiei fiind asociată cu tehnostresul ridicat.
În contextul acestor rezultate, se pune problema modului în care organizațiile pot să promoveze o cultură a adaptabilității și a învățării, astfel încât angajații să facă față cu succes cerințelor din ce în ce mai ridicate, în care echilibrul între beneficii și riscuri este greu de gestionat. O concluzie pe care am extras-o din studiul nostru este că eficacitatea de sine și suportul social din partea colegilor și conducerii pot acționa ca supresoare ale stresului în relația cu tehnologia la locul de muncă. În societățile cu niveluri înalte de digitalizare și alfabetizare digitală, suportul oferit de colegi și mai ales de lideri joacă încă un rol important în gestionarea tehnostresului (Rademaker et al., 2023). Liderii trebuie să participe activ la promovarea digitalizării, susținând și motivând angajații care se confruntă cu provocarea de a se adapta permanent la noi tehnologii (Cortellazzo et al., 2019). În acest fel, oamenii nu vor fi dominați sau substituiți de tehnologie, ci ei vor controla tehnologia și o vor exploata în avantajul propriu, al organizației lor și al comunității din care provin.
Referințe
Cortellazzo, L., Bruni, E., & Zampieri, R. (2019). The role of leadership in a digitalized world: a review. Frontiers in Psychology, 10, 1938-1–1938-21. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2019.01938
Igret, R., Marinas, C. V., Agoston, S., & Mircio, I. (2016). Work-Life Balance Practices in Romanian Organisations-A Pilot Study Conducted on HR Profsessionals. Management and Economics Review, 1(1), 1–19.
Legner, C., Eymann, T., Hess, T., Matt, C., Böhmann, T., Drews, P., Mädche, A., Urbach, N., & Ahlemann, F. (2017). Digitalization: Opportunity and Challenge for the Business and Information Systems Engineering Community. Business and Information Systems Engineering, 59(4), 301–308. https://doi.org/10.1007/s12599-017-0484-2
Rademaker, T., Klingenberg, I., & Süß, S. (2023). Leadership and technostress: A systematic literature review. Management Review Quarterly. https://doi.org/10.1007/s11301-023-00385-x
