Deficitul bugetar, o problemă structurală care doar prin leadership real poate fi rezolvată. OPINIE | Gabriela Folcuț, Asociația Română a Băncilor

România se află în procedură de supraveghere pentru deficitul bugetar excesiv încă din anul 2020. Depășirea pragului de 3% privind ponderea deficitului bugetar în PIB nu este o problematică valabilă doar pentru România, ci și pentru alte peste 10 state din Uniunea Europeană.  

Avem nevoie de reformă fiscală și reformă administrativă. Autoritățile trebuie să adopte în continuare măsuri credibile pentru a demonstra agențiilor de rating și investitorilor că suntem pe cale să corectăm dezechilibrele economice. România nu trebuie să intre în categoria junk, a țărilor nerecomandate pentru investiții. Măsurile de reducere a deficitului bugetar trebuie aplicate cu celeritate, pentru că am încheiat anul 2024 cu un deficit bugetar de 8,6%. 

Cauzele asociate deficitului bugetar ridicat sunt structurale și includ ponderea ridicată a economiei gri, problematicile asociate demografiei și capabilitatea redusă a unor companii de a se dezvolta la potențial și să-și aducă contribuția optimă la evoluția economiei, lista nefiind exhaustivă. 

Economia gri ocupa o pondere de 24% din PIB în România, în anul 2021, ceea ce inhibă capacitatea statului de a colecta venituri și de a furniza servicii publice de calitate. O componentă importantă a economiei gri este munca la negru, iar persoanele cuprinse în acest fenomen sunt private de protecția socială. Pe termen lung, acest aspect agravează problemele sociale și economice existente, ajunse deja la un prag de alarmă. În România, statisticile arată că rata de sărăcie și excluziune socială a ajuns la 32%, țara noastră ocupând locul întâi în Uniunea Europeană din această perspectivă. 

Sectorul companiilor nefinanciare este marcat de câteva aspecte care limitează capacitatea acestora de dezvoltare. O treime din companiile din România au capitaluri negative, ceea ce înseamnă dificultăți de finanțare și dezvoltare cu afectarea productivității. Soluția este aplicarea legii în ceea ce privește capitalizarea, mai ales că Legea 31/1990 prevede sancțiuni pentru companiile subcapitalizate. Productivitatea medie a IMM-urilor, calculată ca valoare adăugată pe fiecare angajat este la jumătate față de media Uniunii Europene, 26.600 euro versus 54.500 euro. Creșterea productivității IMM-urilor este crucială pentru progresul economiei românești. Valoarea adăugată per angajat în companiile mari este cu 72% mai mare decât în IMM-uri. 

Expunerea ridicată la creditul comercial este un alt factor care supune companiile unui risc suplimentar, în timp ce disponibilitatea forței de muncă calificată reprezintă o problemă presantă pentru companii.  

Problematica demografică este, din păcate, în topul aspectelor care afectează negativ dezvoltarea cu toate consecințele de rigoare, mai ales în ceea ce privește rata de contribuție dar și perspectivele privind sustenabilitatea sistemului de pensii. România nu mai are marjă de manevră privind sarcina fiscală pe muncă, pentru că este deja printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană. 

Ramificațiile aspectelor conectate cu demografia merg în cel puțin patru direcții.  

În România sunt deja 25 de județe din 41, în care numărul pensionarilor este mai ridicat comparativ cu numărul angajaților. În timp, crește presiunea exercitată asupra angajaților, dar și asupra serviciilor sociale și resurselor. Oficial, România are 5,16 milioane salariați.   

Al doilea aspect este conectat de proporția ridicată de emigranți, în condițiile în care înainte de pandemie 25% din forța de muncă activă a părăsit România. 

România are o proporție ridicată de tineri și femei care nu lucrează. În România, rata tinerilor necuprinși în educație, ocupare sau instruire a ajuns la 19,3% în 2023. Sau, cel puțin oficial, nu figurează ca salariați.  

Pe lângă disparitățile regionale ample cu care se confruntă România în privința veniturilor pe cap de locuitor, fiind diferențe inclusiv duble la venituri, mai rămâne problematica legată de corelarea între competențele forței de muncă și cerințele economiei. 

Progresul României privind participarea adulților la educație și formare este unul notabil, în condițiile în care rata de participare a crescut de peste 7 ori, comparativ cu anul 2018. Rata de participare a adulților la educație și formare era de 0,9% la nivel național, în 2018, în comparatie cu media europeană care era de 11,4%. Cu toate acestea, rata de participare a adulților, cu vâsta între 25-64 de ani, la educație și formare era de 6,7% în România în anul 2023, la jumătatea mediei europene de 12,8%.  

Creșterea ratei de participare a adulților la educație pe tot parcursul vieții are implicații pozitive legate de creșterea apetitului de formare și îmbunătățire a competențelor indiferent de vârstă și prin frecventarea inclusiv de cursuri gratuite oferite de diverse instituții prin accesarea fondurilor europene. În ceea privește soluțiile legate de forța de muncă, experții propun o serie de măsuri legate de încurajarea integrării tinerilor în câmpul muncii prin extinderea deducerilor personale de bază, încurajarea prelungirii vârstei active, prin scutirea de plată a contribuțiilor pentru o anumită parte din venit, acordarea de stimulente fiscale pentru repatrierea emigranților și implementarea de scheme de sprijin pentru forța de muncă astfel încât angajații să rămână competitivi și să dobândească și competențe digitale. 

Este necesară o reformă care să abordeze toate problemele structurale la nivelul economiei. Trebuie să privim în profunzime cauza și să încercăm să o tratăm, altfel dezechilibrele economice se vor acutiza. România are nevoie de leadership real să surmonteze problemele existente. Este nevoie de un îndemn la acțiune și de tratarea în profunzime a cauzelor, nu doar a efectului.