Frank Rokers, ING Bank: Îmi place mentalitatea antreprenorială din România. Aici oamenii încă lucrează pentru a face o pizza mai mare, pe când în Europa de Vest sunt mulțumiți de pizza pe care o au deja
România se află la mijlocul drumului în tranziția de la o piață emergentă spre o piață dezvoltată, iar acest stadiu al economiei îi determină pe oameni să aibă un spirit antreprenorial și să fie mai productivi, pentru că au mai multe oportunități, spune Frank Rokers, executivul olandez care conduce de mai bine de doi ani departamentul de risc al ING Bank în România. Într‑un interviu acordat Revistei CARIERE, el a explicat ce presupune domeniul managementului riscurilor într‑o bancă mare, care sunt abilitățile pe care le caută la candidați, de ce apreciază România, dar și ce ar trebui îmbunătățit în mediul de business local.
Și‑a dorit dintotdeauna o carieră în străinătate și și‑a dat seama rapid că, în domeniul bancar, dacă vrei să lucrezi la nivel internațional, trebuie să te ocupi fie de finanțe, fie de gestionarea riscurilor. După ce și‑a consolidat expertiza în Olanda, a acceptat provocarea unor roluri de leadership în Thailanda, China și Italia, experiențe care l‑au pregătit pentru rolul de Chief Risk Officer al ING Bank România, pe care l‑a preluat în luna mai a anului 2023.
„Timp de șase luni, am lucrat și România, și în Italia, locuiam în Milano. Inițial nu avem în plan să rămân pe termen lung în România. Însă soția mea mi‑a spus: «Se întâmplă ceva în România, de fiecare dată când mergi acolo, zâmbești». Și de aici a venit ideea de a rămâne mai mult aici”, spune Frank Rokers, care acum locuiește în București împreună cu soția și cu fiul său de 14 ani. Cel mai mult îi place în România că oamenii sunt foarte deschiși față de străini, vorbesc engleza, iar din toate țările în care a lucrat până acum, în România i‑a fost cel mai ușor să se integreze.
„ING România este o bancă foarte solidă și stabilă, iar acest lucru a contribuit la venirea mea aici. Îmi plac foarte mult și oamenii care lucrează aici: sunt bine pregătiți, foarte dedicați băncii și clienților, iar acestea sunt valorile pe care vreau să le văd într‑o bancă.”
Își începe ziua de muncă cu o jumătate de oră de Duolingo (aplicație care ajută învățarea unei limbi străine prin lecții scurte și rapide) pentru a‑și exersa limba română, pentru că înțelegerea limbii române e din ce în ce mai bună (iar faptul că știe italiană îl ajută), dar vorbirea este dificilă. În plus, „atunci când faci un pic de efort, e mai ușor să te conectezi” și admite că România are toate atuurile pentru a fi un loc bun de a trăi împreună cu familia.
„Din perspectiva afacerilor, îmi place foarte mult mentalitatea antreprenorială. Există o mulțime de oportunități aici. Ca să folosesc o analogie inspirată dintr‑un produs italian: în România, oamenii încă lucrează pentru a face pizza mai mare; în Europa de Vest, oamenii sunt de cele mai multe ori mulțumiți de pizza pe care o au deja și se ceartă pentru cine primește ce felie. Însă eu cred că este mult mai productiv să crești pizza astfel încât toată lumea să primească un pic mai mult. Asta îmi place la România: se află undeva între o piață emergentă și una complet dezvoltată, în zona de mijloc.”
Dacă nu există riscuri, nu există randament
În sistemul bancar, managementul riscului – departamentul de care se ocupă Frank – înseamnă asigurarea stabilității. Nu înseamnă „să faci bani” în următorul trimestru, ci înseamnă să ai toate condițiile ca să faci bani și peste cinci ani.
„Riscul se referă la toate aspectele băncii. Ca CRO ești, alături de CEO, implicat în toate aspectele afacerii – de la IT, la riscul de credit, la riscurile de piață, la mediul extern, la noile tehnologii etc.”
Este adevărat însă că directorul de risc nu este întotdeauna „cea mai populară persoană” de la masa de discuții a managementului de top, însă cel mai important este ca gestionarea riscurilor să facă parte din strategia generală a băncii, pentru că strategia de risc nu poate exista separat de strategia băncii.
„Uneori trebuie să spui «nu». Dar există o diferență între a spune «nu» și a spune «nu încă». Putem face ceva, dar trebuie să urmăm anumite criterii sau pași pentru a înțelege mai bine riscurile. Pentru că treaba mea nu este să elimin riscurile. Treaba noastră este să ne asigurăm că oamenii înțeleg riscurile și că obținem un randament adecvat pentru riscurile pe care ni le asumăm. Pentru că, în calitate de bancă, ne asumăm riscuri. Acest lucru este inevitabil. Dacă nu există risc, nu există randament. Așa că ne asumăm riscuri.”
Problema în managementul riscului apare atunci când riscul nu este înțeles sau este… ascuns sub masă, pentru că tinde să crească, explodează și așa apare o criză. De aceea, cei care se ocupă de managementul riscului nu sunt întotdeauna cei mai „îndrăgiți” în ședințe, dar, spune Frank, „dacă trebuie să folosiți constant cuțitul de pe masă, atunci acel cuțit nu va fi foarte ascuțit”.
În managementul riscului, trebuie să știi să comunici foarte bine, să interacționezi mult cu colegii și cu clienții și să te asiguri că faci parte în discuțiile importante din business încă de la început.
„Cred că partea interpersonală a unui manager de risc este poate chiar mai importantă decât competențele tehnice. Competențele tehnice le poți angaja: liderii echipelor de gestionare a riscurilor IT sau de credit știu mai multe despre riscurile din departamentele lor decât mine. Dar nu este vorba doar de cunoștințe tehnice, este vorba de a se asigura că lucrurile se mișcă și se întâmplă, iar aici competențele interpersonale sunt esențiale.”
Băncile dau faliment din cauza lichidităților, nu a capitalului
Întrebat care sunt cele mai importante trei riscuri cu care se poate confrunta o bancă, Frank Rokers spune că, în primul rând, băncile dau faliment din cauza lichidităților, și nu a capitalului.
„Toată lumea vorbește mereu despre a avea un capital ridicat – și acest lucru este valabil și în România –, dar, în cele din urmă, este vorba despre lichidități. Dacă nu există lichidități, nu există încredere, iar atunci oamenii își retrag banii. Acesta este cel mai mare risc cu care se poate confrunta o bancă. Întotdeauna vrem să evităm să rămânem fără lichidități.”
Există diferite tipuri de riscuri, dar, în cele din urmă, totul se reduce la lichiditate și încredere. În România, combinația dintre schimbările tehnologice rapide și contextul macroeconomic, politic și geopolitic mai larg și modul în care acestea afectează banca și clienții reprezintă cel mai mare risc al unei bănci.
„În special în România, pe zona de riscuri aș spune că este vorba de o combinație de dezvoltare tehnologică rapidă – atât în sectorul bancar, cât și în rândul clienților noștri – împreună cu un mediu volatil care este amplificat de social media. Această volatilitate înseamnă că trebuie să fii foarte adaptabil.”
Testele de stres, folosite pentru a înțelege riscurile unei bănci
Riscurile nu pot fi evitate, dar modul în care sunt gestionate poate face diferența. De aceea, la nivelul băncii se fac periodic teste de stres și scenarii adverse pentru a înțelege foarte bine riscurile.
Un test de stres făcut de o bancă începe prin analiza bilanțului – a depozitelor și a creditelor. Iar apoi se fac simulări: ce se întâmplă dacă rata dobânzii crește cu 5%? Ce se întâmplă dacă rata de schimb valutar sare de la 4,97 la 5,97? Sunt modelate scenarii extreme.
„Și apoi vedem ce se întâmplă: Clienții noștri sunt în continuare capabili să își ramburseze împrumuturile? Clienții își retrag depozitele? Încă mai facem bani sau pierdem bani? Acestea ne ajută să ne dăm seama de lucruri precum: cât de repede pot evalua riscul? Cât de repede pot sprijini anumite grupuri de clienți care ar putea fi sub presiune? Putem restructura creditele în loc să le lăsăm să intre în incapacitate de plată? Aceste teste ne ajută să administrăm mai bine banca și să ne servim mai bine clienții.”
Testul de stres advers, un alt tip de test, înseamnă, în esență, stabilirea unor condiții atât de extreme încât să falimenteze banca.
„Ne întrebăm: ce ar fi necesar pentru a distruge banca? Ce trebuie să se întâmple pentru asta? Și cu cât scenariul este mai extrem, cu atât mai relaxați suntem, pentru că ratele dobânzilor, de exemplu, nu vor ajunge la 30%. Facem acest tip de analiză și, de asemenea, împărtășim o parte din aceste cunoștințe cu clienții noștri. Ne ajută să înțelegem mai bine ce se întâmplă și cum ne putem adapta în cel mai bun mod posibil.”
Gândirea analitică și curiozitatea, abilități importante pentru managementul riscului
În ceea ce privește competențele angajaților români, Frank Rokers spune că în România există profesioniști foarte buni în sistemul bancar, care și‑au dezvoltat abilitățile analitice, extrem de importante în domeniul riscului.
„Pe lângă abilitățile analitice, eu caut oameni care sunt curioși pentru că toată această volatilitate și nevoia de adaptabilitate necesită o minte deschisă, proactivitate. Uneori cred că experiența contează din ce în ce mai puțin. Deși unele riscuri se repetă în timp, ele vin întotdeauna cu o aromă diferită, o culoare diferită și necesită un medicament diferit. Așa că, în mod ideal, îți dorești oameni care au abilități analitice și care sunt adaptabili, curioși să învețe lucruri noi. Pentru că ceea ce a fost suficient de bun în urmă cu cinci ani nu este suficient de bun astăzi și cu siguranță nu va fi suficient de bun nici anul viitor”.
Adoptarea rapidă a noilor tehnologii, gândirea critică, mentalitatea „ce‑ar fi dacă” sunt alte abilități specifice necesare celor care vor să se ocupe de gestionarea riscurilor.
„În cele din urmă, aș alege întotdeauna o persoană curioasă în locul uneia care are doar competențe tehnice și nicio curiozitate”.
Managerii români văd managementul oamenilor ca pe o activitate secundară
Pe de altă parte, un aspect pe care l‑a observat la nivel de top management în România este că, adesea, executivii de top privesc managementul oamenilor ca pe o activitate secundară a rolului lor, nu ca pe activitatea lor principală.
„Cred că noi, ca lideri, nu apreciem suficient câte vieți influențăm doar oferind oportunități și ajutând oamenii să se dezvolte. Cred că este responsabilitatea noastră, ca lideri seniori, să construim în mod activ următoarea generație de lideri buni. Dacă tu, ca manager, te concentrezi prea mult pe conținut și vezi aspectul uman ca pe o sarcină secundară, nu va funcționa niciodată. În cele din urmă, o bancă este doar un computer mare și un grup de oameni. Computerul îl poate cumpăra oricine. Dar oamenii sunt cei care fac adevărata diferență în ceea ce privește cultura, în ceea ce privește modul în care clienții simt experiența.”
Cine este Frank Rokers
Frank Rokers este Chief Risk Officer al ING Bank România din mai 2023 și are o experiență de peste 25 de ani în domeniul bancar și în managementul riscului, atât în cadrul, cât și în afara ING. Și‑a început cariera în anul 1996, în ING în Olanda. În 2005, Frank a făcut tranziția către zona de risc. Ulterior, a condus Managementul Riscului de Credit al TMB Bank, în Thailanda, și a deținut poziția de Head of Risk Management & Corporate Improvement în calitate de membru al Consiliului de Administrație al Bank of Beijing, în China. În 2015, a preluat funcția de Chief Risk Officer (CRO) al TMB Bank și a fost numit președinte al Comitetului de Management al Riscului din Consiliul de Administrație al TMB Asset Management. Înainte de venirea în ING Bank România a fost, timp de 5 ani, Chief Risk Officer al ING Italia. În România, Frank este membru în board și trezorier al Camerei de Comerț Româno‑Olandeze (NRCC).
Ce a mai spus Frank Rokers despre:
Impactul măsurilor fiscale adoptate de Guvern
Dacă percepeți o taxă pentru că ne aflăm într‑o situație economică dificilă și avem un deficit, atunci costul acelei taxe ar trebui investit în această direcție, nu în costuri administrative mai mari. Creșterea taxelor trebuie să fie corelată cu reducerea cheltuielilor publice. Ca străin, nu ar trebui să comentez alegerile politice care sunt făcute. Dar un lucru pe care l‑am învățat este că, dacă un guvern nu ia măsuri, atunci piața o va face pentru tine. Și am avut o mică mostră din asta acum câteva luni, când cursul de schimb a crescut, iar ratele dobânzilor s‑au mișcat într‑o direcție care nu a plăcut nimănui. O retrogradare a ratingului de țară ar avea consecințe grave nu numai pentru bănci, ci și pentru întreaga populație. Am efectuat teste de stres cu scenarii mult mai severe decât cele care se desfășoară în prezent. Cred că suntem bine pregătiți. Ceea ce ne ajută, de asemenea, este faptul că, în România, băncile sunt bine capitalizate și au o marjă de profit rezonabilă. Vrei ca băncile să fie capabile să facă față volatilității, pentru că dacă sectorul bancar – care este unul dintre motoarele economiei – nu este capabil să facă față, atunci problemele devin și mai mari.
Care ar fi prima măsură pe care ar lua-o dacă România ar fi o bancă
Aș înceta să cheltuiesc mai mult decât este venitul. Pentru că asta face România de destul de mult timp – și nu doar România, multe țări, dar România a făcut‑o sever. Partea bună este că raportul datorie/PIB al României este încă în regulă. Dar deficitul este mult prea mare. Și dacă continui să ai un deficit ridicat, trebuie să împrumuți prea mult. Iar împrumuturile costă bani. România, din păcate, stă cel mai prost din Europa în ceea ce privește colectarea TVA. Acest aspect trebuie abordat treptat. Și spun treptat, pentru că dacă o faci dintr‑odată – dacă ar fi posibil –, impactul economic ar fi semnificativ. Asta pentru că și economia gri are un efect.
Impactul inteligenței artificiale asupra departamentului de risc
Este un fel de sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, ne ajută cu analiza rapidă a datelor. Dar creează și o mulțime de riscuri noi pe care trebuie să le gestionăm corespunzător: confidențialitatea datelor, riscurile legate de modele, partea tehnologică a acestora. Iar acestea sunt toate competențe noi.
Ceea ce AI schimbă în principal este productivitatea în sarcinile zilnice și modul în care gestionăm cantitățile uriașe de date pe care le primim în fiecare zi. Însă este doar punctul de plecare. Cred că AI pe care o vedem astăzi este cea mai rea – ea va evolua din ce în ce mai mult. Iar odată cu aceasta, atât riscurile, cât și beneficiile vor evolua și ele. Probabil că vom vedea modele de afaceri complet diferite, pe care nici nu ni le putem imagina acum.
Prioritățile sale pentru următorul an
Să continui să administrez banca într‑un mod care să asigure stabilitatea și să susținem în mod adecvat creșterea acestei bănci. Avem o mare ambiție în România de a crește. Cred că oportunitatea există foarte mult în România. Noi, ca departament de risc, trebuie să ne asigurăm că fructificăm aceste oportunități într‑un mod adecvat.
Întotdeauna spun: trebuie să ne asigurăm că avem o centură de siguranță bine pusă – pentru că atunci putem merge și mai repede. Și cred că putem merge mai repede. Dar trebuie să înțelegem cu adevărat oportunitățile, să înțelegem cu adevărat riscurile și să ne asigurăm că suntem recompensați corect pentru riscurile pe care ni le asumăm. Și cred că clienții noștri ar trebui să simtă asta.
Foto: Frank Rokers, Chief Risk Officer ING Bank România
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 299 | Iulie 2025