Excepţional! Cât de des vedem asta într-un angajat şi cum îţi dai seama că îl ai în faţa ochilor?

La fel ca în multe organizaţii, şi noi avem un sistem de management al performanţei anual, în care managerul are o discuţie la final de an cu angajatul despre gradul de realizare a obiectivelor, atât cele de business cât şi cele de dezvoltare personală.

Împreună cu echipa mea, am discuţii (suficient de des cât să-şi atingă scopul) cu managerii, despre ce înseamnă să evaluezi un angajat ca fiind exceptional. Ştim toţi sisteme de valori, avem toţi matrici de evaluare, reglementări şi norme. Dar este suficient să bifezi toate căsuţele profesionale? Pentru mine nu.

Eu cred că, dincolo de experienţă, de diplome, de succesul profesional, este extrem de important ca angajatul exceptional să aibă şi un caracter pe măsură. Să fie acel om care te face să ai încredere atunci când crezi că un proiect e imposibil, cel care găseşte soluţii, nu probleme. Nu e aşa cum sună, adică un clişeu.

Cunoaştem toţi oameni care le au pe toate – toate cele necesare pentru un echilibru, aproape ca lingura perfectă pentru bucătari. Experienţa îmi oferă avantajul să fi văzut câţiva oameni excepţionali la viaţa mea, iar unii dintre ei să fie şi angajaţi excepţionali. Care este, deci, din punctul meu de vedere portretul unui angajat excepţional? Ce îl face diferit şi atât de apreciat?

Explorează în permanenţă

Un angajat bun întotdeauna urmează procesul, pe când unul excepţional îl îmbunătăţeşte; caută şi găseşte mereu metode să simplifice, să îmbunătăţească sau să schimbe un proces. Nu face acest lucru pentru că cineva îi cere, ci mai degrabă pentru că i s-ar părea ciudat să nu o facă. Pentru el/ea lucrurile sunt simple, vede problemele ca pe situaţii care pot şi trebuie să fie rezolvate imediat. De fapt, gândeşte în soluţii, nu în probleme. Fişa postului e doar linia de start.

,,Nu este în descrierea postului/jobului meu acest lucru” – nu este o expresie aflată în vocabularul angajatului excepţional. Asta pentru că e dispus să cunoască şi alte lucruri, dincolo de limitele impuse de sarcinile zilnice; pentru că vrea să înveţe şi să se dezvolte. Pentru că fişa postului nu e limita, e doar începutul, iar el e dispus să meargă mai departe.

Eu privesc organizaţia ca pe un joc de şah. Cu o diferenţă majoră – piesele decid singure ce mutări vor să facă. Un angajat excepţional ştie când trebuie să fie pion sau nebun, ştie că, indiferent de departamentul din care face parte sau funcţia pe care o ocupă, se poate implica în proiecte importante pentru a câştiga experienţă sau pentru a împărtăşi experienţa lui celorlalţi.

Concentrarea ţine mingea în teren

Într-o lume în care lucrurile se schimbă atât de mult şi atenţia se împrăştie într-o mie de colţuri, un angajat excepţional poate să se concentreze – ţine ochii pe minge şi pe lucrurile pe care le are de făcut. Game, set, meci şi pauză pentru a se bucura de reuşită.

Dozează curajul inteligent

Ei sunt angajaţii care răspund primii atunci când întreabarea ta nu-şi găseşte răspuns la alte persoane. Sunt cei care vorbesc când alţii ridică din umeri; nu le este teamă să întrebe sau să îţi conteste argumentat decizia. Ceea ce ştiu şi mai bine, însă, este când să-şi folosească aptitudinile, să nu se arunce cu capul înainte. Sunt conştienţi de consecinţe şi de fiecare dată folosesc doar doza necesară de curaj, cât să aibă efect, dar să nu fie devastator. De asemenea, au curajul să propună sau să încerce lucruri noi, aproape nebune pentru alţii. Au curajul să testeze şi să înveţe testând lucruri.

Responsabilitatea e brăţară de aur

Cel mai rău lucru atunci când vine vorba despre responsabilitate este să auzi veşnica pasă la vecinul neatent: ,,noi ne-am ocupat doar de partea asta de proiect, nu e vina noastră”. Angajaţii excepţionali sunt responsabili pentru munca lor, pentru deciziile pe care le iau, bune sau rele. E a ta, ţi-o asumi şi mergi mai departe. Nu au o problemă să discute cu managerul despre greşeli şi despre deciziile care nu au avut rezultatele scontate. Rolul unui manager este, cum scrie la manual, să te ajute să înţelegi unde ai greşit şi să reparaţi împreună. Iar angajaţii excepţionali ştiu asta.

Eşecul e o lecţie deschisă

Angajaţii excepţionali văd eşecul ca pe un lucru temporar, pentru fiecare eşec este o lecţie învăţată care îi aduce mai aproape de succes. Ei văd oportunităţi în haos, pentru că au o mentalitate de câştigători, oameni care nu renunţă uşor şi care ştiu să înoate şi împotriva curenţilor. Eşecul poate duce la succes, o idee nepotrivită poate fi piatra de temelie pentru un produs spectaculos. Scrie asta şi în cărţi, dar angajatul excepţional o trăieşte pe pielea lui.

În loc de concluzie

Sunt lucruri pe care nu le-am menţionat: anii de experienţă, diplomele, abilităţile pe care le ai – toate aceste lucruri contează, dar nu te vor face un angajat excepţional. Şi nici nu vei găsi un angajat excepţional dacă te uiţi doar la aceste lucruri.

Aţi numărat de câte ori am folosit cuvântul ,,excepţional”? Vă spun eu: de 19 ori. Şi ce faci cu atât de multă excepţionalitate? Tu, cel care ai noroc de un asemenea angajat. Tu, cel care ai norocul să fii angajatul excepţional. Răspunsul este simplu: inovezi, depăşeşti limite şi nu uiţi nicio secundă să ai grijă de echilibrul între viaţa profesională şi personală.

Marius Ciurariu – Director Resurse Umane Provident Financial România