The dutch way: Gouda, hering şi bere, vă rog!

Vizita mea în Olanda a început în Rotterdam, un oraş care justifică apariţia în vocabular a cuvântului „colaj”. Înainte să ajung aici, auzisem ba că Rotterdam nu are nicio miză, ba că este mai atrăgător ca Amsterdamul. Concluzia o citiţi mai jos şi începe cu: „dacă timpul vă permite, nu-l rataţi!”. În doar o oră, ajungeţi de la Amsterdam la Rotterdam cu trenul, astfel că un day-trip nu presupune prea mare bătaie de cap din punct de vedere logistic şi nici nu vă devalizează bugetul (călătoriile cu trenul sunt mai ieftine în Olanda comparativ cu cele din Germania, Belgia sau Austria). Odată ajunşi, vă recomand o plimbare cu tramvaiul 7 (biletele se cumpără chiar din gară, ieşirea spre staţia de tramvaie) până la capătul liniei, respectiv până în port. Iar de aici, vă puteţi construi o experienţă memorabilă.

Pentru mai multe fotografii, click aici.

Memorabilă pentru:

Calitatea Rotterdamului de oraş portuar – este al treilea cel mai mare port din lume, după Shanghai şi Singapore; în schimbul a 11 euro per adult şi a 75 de minute din timpul vostru, primiţi o plimbare prin port cu vasul Spido (îmbrăcaţi-vă bine, întrucât briza s-ar putea să vă „şifoneze” puţin) – în timp ce admiraţi modul în care olandezii au reuşit să facă din ceea ce pare „o adunătură de vase şi containere” un sistem eficient de import-export, în difuzoare veţi auzi tot felul de informaţii despre istoria portului şi actuala lui menire.

Arhitectură – „Uită-te la asta!”, „Nu pot să cred!”, „Ce ciudată e!”, „Nu am mai văzut niciodată o astfel de clădire!”, „Wow, dar ce urâtă e!” (pentru că nu poţi nega, unele clădiri, deşi impresionante, sunt oarecum corigente la estetică). Astfel de exclamaţii rezumă verbal vizita prin Rotterdam (arhitectural vorbind!). Nu trebuie să rataţi: Casele Cubice (un bun exerciţiu de imaginaţie… sigur veţi sta câteva minute, admirându-le şi întrebân- du-vă oare cum este organizat spaţiul în interior… pentru că da, sunt locuite; una dintre case poate fi şi vizitată), Biblioteca oraşului (acea clădire de lângă Casele Cubice care aţi jura că nu este o bibliotecă) şi… mai toate clădirile înalte din oraş (e suficient să vă plimbaţi pur şi simplu pe străzi). Nu căutaţi neapărat Centrul, pentru că acesta nu presupune o concentraţie de atracţii ca în alte oraşe. În Rotterdam, centrul este mai mult un mix de magazine (nici măcar cafenele sau restaurante nu găsiţi aşa cum v-aţi imagina). Există şi un centru de informare pentru turişti, însă pierdeţi mai mult timp căutându-l decât folosind efectiv informaţiile pe care le-aţi primi acolo.

Oameni şi atmosferă – Rotterdam este un exemplu al multiculturalităţii. Aici nu prea există nuanţe de gri – fie te laşi cuprins de atmosferă, fie nu îţi place şi gata! Noi am prins şi un festival al multiculturalităţii, mai exact Seara Braziliană. Iar după ora 17, abia, abia îţi mai faci loc în puburi: între birou şi casă, localnicii se opresc la o vorbă şi o bere… sau un vin! Dacă vreţi să ajungeţi în zona oarecum centrală, coborâţi din tramvaiul 7 la staţia Eendrachtsplein (intersecţie cu tramvaiul 4), traversaţi pe trotuarul cu Piticul Gigant şi de acolo tot înainte, perpendicular pe ruta tramvaiului.

Grădina zoologică – pentru cei care se mai simt copii… sau care au copii (atenţie! vizita la Zoo înseamnă minimum trei ore).

Cartofii prăjiţi – eu prefer să îi consider punct de atracţie… atâţia cartofi prăjiţi pe metru pătrat nu vezi oriunde. Poate că putem face o comparaţie cu merdenelele şi covrigii noştri, dar nu prea avem şanse de câştig. Cartofi prăjiţi la farfurie, la cornet, pe carton, cu sos, fără sos…

Muzeul Maritim – dacă porniţi dinspre port spre Casele Cubice (urmărind harta turistică, ce poate fi descărcată de pe Internet) la un moment dat vă veţi trezi chiar în mijlocul expoziţiei exteriore (care, de altfel, nu presupune nicio taxă), suficient de vastă pentru a răspunde curiozităţii.

Rotterdam nu este destinaţia tipică de city-break: nu este încărcat de monumente, muzee, peisaje de Desktop sau turişti. În schimb îţi imprimă o stare boemă şi îţi arată ce înseamnă să renaşti (centrul oraşului a fost distrus complet în timpul celui de-al Doilea Război Mondial).

Un fel de Bruges, dar cu brânză şi ceramică

Dacă am ajuns în Rotterdam, am ajuns şi în orăşelul Delft (accesibil tot cu trenul, pe ruta dintre Amsterdam şi Rotterdam). Despre acesta veţi găsi că este renumit pentru ceramica albastră. Eu aş trece rapid peste această caracterizare! Delft este un orăşel boem, desprins din poveşti la fel ca şi varianta sa belgiană – Bruges. Străbătut de canale înguste (în care cad circa 100 de biciclete pe an şi vreo 3, 4 maşini), ornat cu clădiri asemănătoare unor biscuiţi cu fondant şi bezea, asezonat cu ciocolaterii, terase cu bere şi magazine cu brânză, Delft are tot ce îi trebuie ca să îţi lase impresia că vrei să te muţi acolo.

Şi nu am menţionat cea mai interesantă experienţă – piaţa de peşte. Dacă vreţi să mâncaţi hering sau ţipar crud, preparate specifice, aici este locul potrivit (nu rataţi ocazia în ideea că mâncaţi în Amsterdam sau Rotterdam). Puteţi opta şi pentru alte 20 de feluri de peşte… prăjit, crud, marinat, condimentat, cu ceapă sau fără, doar să vă încumetaţi. După cum spun iubitorii de engleză, „e un MUST!”. Iar, dacă vreţi să mergeţi la sigur, încercaţi Fried Kibbeling, de exemplu, bucăţele de peşte alb prăjite, cu un gust asemănător puiului. Localnicii nu-l ratează (jumătate de oră cât am stat să mă decid în faţa tarabei, nu era persoană care să nu comande hering sau kibbeling).

După deliciul pescăresc, puteţi să vă relaxaţi la o terasă în piaţa centrală, admirând catedrala, oamenii şi arhitectura. Dacă vreţi să vizitaţi catedrala, aş spune să vă gândiţi de două ori – la interior nu este la fel de impresionantă, iar costul biletului este cam mare pentru cei cu un buget mediu (în condiţiile în care sunt alte atracţii care nu trebuie ratate). Pentru a vă convinge, vă sugerez să intraţi în locul de unde se cumpără biletele şi să răsfoiţi pliantele cu poze. Dacă vă impresionează ce vedeţi acolo, atunci intraţi!

După plimbare, după peşte şi după terasă, se potriveşte de minune o plimbare pe canale – un boat-trip durează aproximativ 45 de minute şi, din câte îmi aduc aminte, costă cam 8 euro de persoană; odată aşezaţi în barcă, lăsaţi informaţiile printate în rucsac, uitaţi-vă pe geam şi ascultaţi ce spune ghidul (respectiv „şoferul”)! Chiar dacă este un pic înghesuit, plimbarea merită… cel puţin pentru poveştile ghidului.

Deşi sunt despărţite de doar 15 minute cu trenul, cele două destinaţii fac parte din poveşti diferite. Depinde de voi cum le uniţi în acelaşi volum. Doar să lăsaţi loc şi pentru Amsterdam… despre el vă povestesc într-un material viitor. Între timp… Gouda, Hering şi Bere, vă rog!

Bine de ştiut:

• În Olanda trebuie să compostaţi/ scanaţi biletul de călătorie atât când urcaţi în mijlocul de transport în comun, cât şi atunci când coborâţi; altfel, cardul se blochează şi tocmai ce aţi donat câţiva euro regiei de transport.
• După ora 22, majoritatea restaurantelor şi puburilor îşi închid bucătăriile. Nu vă lăsaţi surprinşi de „sorry, our kitchen is closed!”.