„Nu e treaba mea” vs. „rezolv eu”. Ce tip de angajat e mai bun pentru companie?
În orice companie, într-un moment de criză, când apare o problemă „cu semn de întrebare” – adică nu e clar cine ar trebui să o rezolve – se cristalizează două tipologii de angajați: cei care spun „Nu e treaba mea” și cei care spun „Rezolv eu”. Acest mic răspuns aparent banal spune, de fapt, totul despre mentalitatea, implicarea și viziunea profesională a unui om. Dar ce tip de angajat este mai valoros pentru o companie?
Atitudinea „Nu e treaba mea”
Angajatul care alege să spună „Nu e treaba mea” poate avea la bază diverse motive: frica să nu greșească, suprasolicitarea, lipsa de motivație sau pur și simplu o cultură organizațională rigidă, care nu încurajează asumarea.
Această atitudine poate fi justificată în unele contexte – nu e de datoria fiecărui om să repare tot. Problema apare atunci când acest tip de reacție devine un model de lucru. Se creează astfel un efect de domino: sarcinile neasumate se rostogolesc de la un departament la altul, generează frustrare, stagnare și, uneori, conflicte interne. În timp, se instalează un spirit de detașare, în care oamenii vin la muncă doar ca să bifeze cerințe, nu ca să contribuie.
Atitudinea „Rezolv eu”
Pe de altă parte, angajatul care spune „Rezolv eu” este adesea perceput ca fiind de neînlocuit. Este cel care preia inițiativa, găsește soluții, ține echipa pe linia de plutire în momente-cheie. Acest tip de comportament aduce valoare concretă companiei și transmite un mesaj puternic: „Sunt parte din acest loc, nu doar un executant.”
Totuși, și acest tip de angajat poate ajunge în impas. Prea multă disponibilitate duce uneori la burnout sau la pierderea granițelor personale. Dacă „rezolv eu” devine automatism, iar ceilalți colegi se obișnuiesc să se retragă din fața responsabilităților, inițiativa individuală poate deveni o capcană.
Ce tip de angajat are nevoie compania, de fapt?
Răspunsul este: nici unul dus la extrem, ci o combinație echilibrată. Companiile au nevoie de angajați care își cunosc bine responsabilitățile, dar care sunt și dispuși să intervină atunci când este nevoie. Oamenii care știu să spună „nu” fără vinovăție, dar care spun și „da” cu sens și implicare.
Cultura organizațională sănătoasă este cea care nu încurajează reactivitatea, ci colaborarea. Unde ajutorul oferit colegului nu înseamnă că îți pierzi identitatea profesională, ci că o completezi. Iar implicarea voluntară nu e abuzată de manageri, ci apreciată și echilibrată cu recunoaștere și sprijin.
Așa cum punctează cu finețe Corina Neagu, fondator DARE – Development Advice & REsources, trainer și consultant în resurse umane: „Organizațiile au nevoie de oameni care își asumă, dar care știu și când să ceară ajutor. ‘Rezolv eu’ este valoros doar atunci când nu vine la pachet cu tăcerea, frustrarea sau epuizarea. Cultura sănătoasă se construiește cu oameni implicați, dar și protejați”.
Nu există o rețetă unică pentru tipul ideal de angajat, dar există un fir roșu comun: atitudinea. Într-o companie în care colaborarea este încurajată, rolurile sunt clare, iar inițiativa este răsplătită, oamenii nu se mai tem nici să spună „Nu e treaba mea”, nici să intervină cu un „Rezolv eu”. Ei devin, în timp, nu doar executanți sau salvatori, ci constructori activi ai unui loc de muncă în care merită să fii.
Foto: ID 146779059 ©Teeraphat Sirisatonpun | Dreamstime.com