„Trebuie, aşadar pot”

La 11 ani intra la Sale Grammar School for Boys, pe care o absolvea la 16 ani. A dat admitere la un colegiu Sixth Form din Manchester, unde n-a avut cine știe ce rezultate. „Îmi era destinat să am succes, dar din nu știu ce motiv părinții mei s-au despărțit, și eu am început să descopăr viața, femeile, băutura și hocheiul pe gheață. După ce am reușit să pic toate examenele, m-am angajat ca funcționar la stat, pe un salariu de 20 de lire pe săptămână.” Între timp a început să studieze computerele, și când șeful său l-a dus într-o zi la sala de calcula­toare (era prin 1979 – o sală imensă, cu mașini mari care aveau o capacitate de stocare de 4 MB), Dean i-a arătat că știe cum funcționează.

S-a întâmplat ca peste trei săptămâni să plece doi oameni din acel departament și i s-a oferit un stagiu de operator de calculator. Și-a croit drum în sus, până când a ajuns șef de tură și manager. Tot cam pe-atunci, fratele unui prieten cumpăra și vindea calculatoare la mâna a doua în Londra, așa că Dean și-a luat concediu două săptămâni și s-a dus să-l ajute. A reușit să câștige niște comisioane și asta i-a dat imboldul necesar să-și părăsească jobul și să rămână să lucreze la Londra. A urmat o carieră în vânzări, a ajuns director de vânzări, apoi i s-a oferit un post de director al unei companii și într-o zi și-a deschis propria afacere. Ajunsese să călătorească de trei-patru ori pe lună prin toată Europa, iar afacerea cu computere l-a purtat până în Africa de Sud, America de Nord, Singapore, Israel și Turcia.

Chiar dacă nu știa exact la ce să se aștepte, a acceptat să participe în locul unui prieten de-al său, Simon, la show-ul Televiziunii Române – „Pașaport de România”. Formatul emisiunii cerea să fie luat pe sus din Aeroportul Otopeni și dus într-un sat din România, unde trebuia să trăiască și să muncească alături de săteni, fără să știe o boabă românește. Programul era gândit mai mult pentru ca românii să redesco­pere frumusețea țării, văzută prin ochii unui străin. „M-am simțit bine în fiecare minut. Din fericire, Gheorghiță, gazda mea, mă însoțea peste tot și îmi oferea când țuică, când vin, încât probabil că am fost amețit în timpul celor cinci zile de filmare.”

Dean își amintește cu drag de interacțiunea cu oamenii aceia autentici, de la munte, crescători de oi și producători de cașcavea, de coșuri de nuiele și de postav. De când s-au termi­nat filmările, a revenit de două ori în Valea Doftanei, dar între timp și-a făcut prieteni și la Breb (în Maramureș), și la Moeciu (în Brașov), și la Mizil (în Prahova).

Ocupația de bază a antreprenorului nostru este de a oferi servicii de consultanță strănilor interesați să se mute în România. Îi ajută să obțină viză, permis de rezidență, permis de muncă, înregistrare fiscală, o locuință, o mașină, o asigurare, le oferă o minimă cercetare de piață. Cei mai mulți dintre ei sunt manageri care lucrează pentru compani­ile mari, dar și antreprenori ca el. „Faci trei ore cu avionul până aici, costul unui trai decent este cu mult mai mic, dacă faci o comparație cu Marea Britanie, să zicem. Mâncarea te costă cam tot atât, benzina e mai scumpă, dar una peste alta poți trăi rezonabil cu un salariu de britanic.”

Nu sunt foarte mulți străinii care aleg să vină aici în momentul de față din cauza recesiunii, dar oamenii își revin încet-încet, prețul caselor începe să crească ușor, așa încât poate că mai mulți dintre cei care vor să devină antreprenori și să înceapă o afacere vor fi interesați de România. Dean are sen­timentul că și autoritățile române încep să înțeleagă rostul micilor afaceri, și numărul IMM-urilor începe să crească. Ce i-ar putea atrage pe străini aici? Primul atu la care se gândește Dean este o forță de muncă foarte educată, cu foarte bune competențe, mai ales în domeniul IT. Așa cum spunea și Mar­tin Harris, ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, la final de mandat: „mai toate website-urile se fac aici”.

La capitolul neajunsuri, enumeră calitatea scenei politice și birocrația. Dar stabilitate politică există, iar țara își revine din recesiune.

România începe să producă mai mult, câștigă financiar din exporturi, agricultura începe să se eficientizeze și probabil că vor veni mai mulți investitori interesați de potențialul agricol. „Alături de forța de muncă, resursele naturale reprezintă bogăția acestei țări, iar România ar putea redeveni grânarul Europei, așa cum era Ucraina pentru Rusia.” Dean spune că reușește cu inteligență și diplomație să rezolve lucrurile, fără să fi fost nevoit vreodată să dea șpagă cuiva.

E mulțumit de felul cum îi merge afacerea și spune că îi rămâne timp să se bucure de viață alături de prieteni. Dacă și-ar dori ca businessul să crească, ar fi mai mult ca să își poată asigura o pensionare liniștită. „Dacă au fost antreprenori care au dat greș aici, probabil că a fost din vina lor. Nu te poți aștepta ca afacerea ta să devină uriașă – pentru asta ar trebui să fii foarte bine conectat, poate chiar să ai legături în mediul politic, dar cu siguranță poți să o dezvolți. Antrepreno­rii au nevoie de o atitudine de tipul: trebuie, așadar pot. Nu te poți numi antreprenor dacă îți lipsește această trăsătură. Trebuie să fii adaptabil, nu neapărat să faci compromisuri, ci să fii atent la cum se fac lucrurile aici. Cel mai greu le e marilor producători, din cauza proastei infrastructurii de transport.”

Dean își oferă cunoștințele și experiența de business acumulată în cei 25 de ani de vânzări și marketing și management în Marea Britanie românilor care au nevoie de o astfel de perspectivă.

La Alba-Iulia, City Manager-ul l-a rugat să îl ajute să promoveze orașul ca obiectiv turistic și să-i încurajeze pe străini să vină la Alba. Îl impresionează efortul autorităților locale de restaurare și reabilitare a centrului istoric, care numai în ultimii cinci ani au atras fonduri europene de 150 de milioane de euro. Dean e convins că promovarea fostei cetăți se poate face prin Social Media. Apoi s-ar putea organiza niște întâlniri prin intermediul Camerei de Comerț din București cu potențiali investitori britanici, olandezi, americani, canadieni. Rolul formatorilor de opinie și al reprezentanților mass-mediei în promovarea mesajului e și el foarte important.

Recunoaște că nu mai călătorește prin țară așa de mult ca înainte, dar acum, că vrea să promoveze imaginea orașului Alba-Iulia, își propune să facă asta. Timpul liber și-l petrece fie la un club din centrul vechi al Bucureștiului, fie dând o fugă la prietenul său, Jamie Bell, care are o vie la Mizil și pe care îl mai ajută din când în când la grădinărit. Spune oricui ne vizitează că trebuie să ajungă în nord-vestul țării, în Maramureș, şi în Delta Dunării.

„N-am mai fost de mult în Deltă, dar la mare merg, mai ales la Vama Veche.”

În Marea Britanie n-a mai fost de doi ani. Și, când ajunge acolo, nu rezistă mai mult de cinci zile. „Totul e scump, oamenii sunt agresivi. Prin comparație, Bucureștiul e unul dintre cele mai sigure orașe în care am fost vreodată. E mult mai puțină violență aici decât oriunde în UK și în toată zona anglo-saxonă. Aici poți să te întorci acasă pe jos la 4-5 dimineața, iar copiii pot călători singuri cu autobuzul.”

Dean a venit în România în 2006 și de atunci n-a privit înapoi niciodată. „Iubesc locul ăsta. Probabil că nu mă voi întoarce în Marea Britanie. Aș muri aici.”

Articol preluat din Revista Cariere de mai. Pentru detalii legate de abonare, click aici