Alexandru Eftimiu, Vice President al BP: Câștigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua, în ’86, a implantat în mintea mea convingerea că totul este posibil
Născut în București, Alexandru Eftimiu a absolvit Politehnica, specializându-se în inginerie economică, și a continuat studiile la Uppsala University (Suedia) în International Marketing and Corporate Control. Lucrează de peste 14 ani în BP, dintre care mai bine de un deceniu în Castrol, iar în prezent este Vice President al diviziei Fleet Business Europe. A coordonat echipe în aproape toată Europa și în Cuba, gestionând proiecte în mobilitate sustenabilă și tranziția energetică. Locuiește la Milano împreună cu familia.
Cum au fost pentru dvs. primii 7 ani de‑acasă?
Sunt foarte convins că multe din lucrurile bune care mi s-au întâmplat până acum au fost posibile doar datorită faptului că am părinți extraordinari. Deși diferiți ca personalitate, amândoi mi-au oferit suport, nu au pus niciodată presiune pe mine, m-au încurajat să fac ceea ce îmi doream, mi-au dat încrederea lor și au ținut la distanță de mine partea urâtă a comunismului pe care ei au trăit-o din plin.
Eu aveam 13 ani la momentul Revoluției și îmi aduc bine aminte cum ai mei stăteau cu zilele la coadă la carne, stăteau și noaptea la rând, ca să își păstreze locul pe listă. Îmi aduc aminte că stăteam trei ore la coadă pentru a cumpăra portocale, în rarele ocazii în care se mai găseau. Le găseam doar verzi, le înveleam în hârtie și trăgeam de ele cât mai mult timp. De-a lungul carierei, în diverse situații, dar în special in assessment centres, mi s-a cerut să îmi examinez copilăria și de multe ori cei care mă intervievau petreceau mult timp căutând experiențe negative din prima parte a vieții mele. Cred că au fost constant dezamăgiți de faptul că nu a ieșit nimic special la iveală.
A existat un profesor sau o experiență școlară care v‑a marcat în mod special și v‑a inspirat?
Am avut norocul să întâlnesc profesori cu adevărat speciali începând cu școala primară și terminând cu facultatea, atât în România, cât și în Suedia, dar cred că cei de la Liceul „Al.I. Cuza” din Capitală, pe care l-am absolvit, au avut cel mai mare impact asupra formării mele. În mod special, trei au lăsat o amprentă foarte adâncă. Domnul Chevorchian, profesorul de limba română, dar aș putea spune că și de eleganță, care pentru cineva deja îndrăgostit de citit a fost una dintre cele mai speciale întâlniri ale vieții. Doamna Dumitrașcu, profesoara de matematică de la care am învățat importanța gândirii analitice și a raționamentelor duse până la capăt, un skill foarte important azi.
Iar pe această listă personală a mea mai este domnul Ioniță, profesorul de fizică, de la care am învățat că știința e foarte serioasă, însă noi nu trebuie să fim tot timpul, astfel că putem discuta cu umor despre concepte abstracte și profunde. Cred că această idee că munca e serioasă, dar noi o putem aborda cu umor e ceva la care eu am rezonat mereu și a devenit o parte din personalitatea mea.
În timpul liceului a existat un moment în care, pentru a mă pregăti pentru un concurs, Olimpiada de Limba Germană, am căutat sprijin din partea unei doamne profesoare, cerându-i să îmi dea voie să lipsesc de la o oră. Eram în clasa a X-a, iar refuzul dumneaei a fost ceva ce, la început, nu am înțeles și m-a dezamăgit. A doua zi, am luat cu mine la Olimpiadă senzația aceea de frustrare și am canalizat-o într-un eseu pe care a trebuit să îl scriem ca parte din concurs. Long story short, am câștigat Olimpiada.
Ce v-a determinat să alegeți studiile în inginerie economică și apoi specializarea în marketing internațional, în Suedia? A fost o decizie naturală sau una influențată de împrejurări?
Cu siguranță am ales un domeniu tehnic pentru că matematica și fizica au fost mereu materiile mele preferate, alături de limba română. Mai târziu, însă, curiozitatea m-a făcut să explorez și alte domenii, iar managementul financiar, strategia și marketingul m-au atras. Din fericire, în ultimul an de facultate, am avut ocazia să studiez la Universitatea din Uppsala, care este un loc extraordinar pentru a te concentra pe aceste domenii.
Care a fost primul dvs. job și cum a fost acea experiență?
Primul meu job a fost în facultate, era prin anul 1997, când simțeam nevoia să fac altceva în afara studiului, dar și să devin independent financiar. Pentru câțiva ani, am lucrat la o companie care oferea suport tehnic unui furnizor internațional de soluții de telecomunicații. Unul dintre primele taskuri a fost să instalez zece modemuri în cinci orașe din țară, în decurs de o săptămână, deplasându-mă cu trenul. A fost o experiență extraordinară.
A fost, de asemenea, prima dată când am lucrat pentru un start-up local și am învățat enorm – în decurs de un an, am făcut taskuri tehnice, vânzări, planning, am condus o echipă. Uitându-mă în urmă, o mare șansă și o experiență care mi-a dat un start foarte bun în viața de după facultate.
Dacă ar fi să-i explicați unui copil de 10 ani cu ce vă ocupați acum și de ce este important, cum ați descrie rolul dvs. de VP în compania internațională BP și în industria flotelor?
I-aș spune unui copil că pentru noi toți este important să ne putem deplasa – e important ca noi să putem merge acolo unde ne dorim, iar lucrurile de care avem nevoie să ajungă aproape de noi. Colegii mei și cu mine lucrăm împreună să facem aceste două lucruri ușoare și plăcute.
Credeți că oamenii sunt cu adevărat pregătiți pentru tranziția către o mobilitate mai sustenabilă sau există o rezistență ascunsă la schimbare?
Din ce în ce mai mult, da. E nevoie însă să înțelegem toate nevoile lor legate de mobilitate și, împreună cu toți cei care au un rol în acest domeniu, să îi ajutăm să găsească soluții.
Foarte des, discuția despre schimbare se referă la tipul de energie folosit de vehicule, dar nevoia de mobilitate și felurile în care ea poate fi satisfăcută vor fi transformate atât de tehnologie (vehicule autonome etc.), cât și de convingerile și valorile din societate – știm deja că, în special printre cei tineri, dorința de a avea în proprietate un autoturism este semnificativ mai mică decât în urmă cu câteva decenii.
Există câteva domenii care vor funcționa ca un catalizator al tranziției, între care: existența infrastructurii, avansul tehnologic în domeniul mobilității, legislația. Ceea ce este însă extrem de important, în special în domeniul flotelor, acolo unde foarte des mobilitatea este un element de cost, este variația acestuia în funcție de tipul de energie folosit. Total cost of ownership este un element definitoriu, iar tipurile de energie cu emisii reduse de carbon vor putea vedea o creștere accelerată atunci când vor ajunge aproape sau la paritate cu cel al combustibililor fosili. Este îmbucurător însă să vedem că există clienți care acceptă și își asumă un premium în privința costurilor, pentru a folosi energii mai puțin poluante – sunt, de regulă, companii cu angajamente ferme față de stakeholders în domeniul mediului.
Față de acum zece ani, cum este în prezent piața mobilității sustenabile?
Din punctul de vedere al numărului de kilometri, este o ascensiune și sunt anumite criterii care determină această ascensiune. Față de acum zece ani, sunt mult mai multe bunuri transportate pe șosea. Unul dintre motive este, de exemplu, creșterea e-commerce-ului în ultimul deceniu, domeniu care, la rândul lui, a dezvoltat foarte mult piața mobilității.
Ce rol joacă digitalizarea și noile tehnologii în optimizarea costurilor și eficienței flotelor?
Digitalizarea este un element fundamental în privința eficientizării flotelor. Flow-ul de date între diverșii actori din ecosistemul mobilității – client, flotă, furnizor de energie, OEM etc. – are un rol esențial cel puțin în două domenii: pe de o parte, eficientizarea utilizării asseturilor, precum vehicule, stații de încărcare etc., iar pe de altă parte, optimizarea costurilor de operare. Pentru managerii de flote, aceste două lucruri sunt esențiale.
Cum arată o zi din viitorul ideal al mobilității, așa cum îl vedeți dvs.?
Pentru mine, viitorul perfect este cel în care numărul de vehicule de pe străzi este semnificativ mai mic decât astăzi, pentru că toate mașinile se mișcă permanent (grad de utilizare 100%), energia pe care o folosesc este nepoluantă și nu există niciun accident rutier. Atunci când nu rulează, vehiculele sunt parcate în afara zonelor urbane, iar străzile, cu atât mai mult trotuarele, sunt folosite doar pentru deplasare. Cel mai bun lucru este că scenariul acesta nu este deloc imposibil.
Cariera dvs. a fost o succesiune de provocări în industrii foarte competitive. Care a fost cea mai „riscantă” decizie, dar care s‑a dovedit a fi una dintre cele mai bune alegeri?
Cred că în cariera mea au existat două decizii riscante, și doar una dintre ele a fost a mea. Prima decizie cu un impact major asupra carierei mele a fost când, la 28 de ani, am devenit directorul uneia dintre diviziile companiei în care lucram atunci, și i-a aparținut unui manager care, în afară de a lua riscul acelei decizii, m-a susținut și provocat în egală măsură. Datorită ei, am devenit mai târziu un suporter al susținerii talentului tânăr și am învățat să iau acest risc calculat, ajutându-i pe cei care fac un salt important în perioada lor de tranziție.
A doua decizie riscantă a fost să părăsesc o companie în care lucram de 10 ani, în care aveam un career path clar, și să încep de la zero într-o companie cu o cultură foarte diferită, dar în care simțeam că energia și creativitatea mea vor produce un impact mai mare. A fost o decizie bună.
Există o întrebare pe care v‑o puneți în mod constant atunci când luați decizii importante?
Încerc întotdeauna să aflu dacă atât rațiunea mea, cu rigoarea construită în școală, cât și instinctul meu sunt de acord cu decizia pe care o iau. Dacă nu sunt, încerc să aflu de ce și să văd dacă le pot aduce împreună. În cazul în care asta nu este posibil, în funcție de situație, ascult o voce sau pe cealaltă. Nu o să vă spun pe care o ascult în ce tip de decizie.
Într‑o lume focusată pe KPI‑uri și cifre, ce calități umane apreciați cel mai mult la un lider?
Un lucru pe care îl apreciez foarte mult este autenticitatea. În special într-o lume în care definițiile a ceea ce e corect și incorect tind să devină tot mai strâmte, cred că e foarte important să continui să conduci într-o manieră care reflectă povestea ta personală și valorile care înseamnă cu adevărat ceva pentru tine. Dincolo de asta, rămân un mare fan al old fashioned values, ca onestitatea, corectitudinea, empatia, promovarea egalității de șanse și a meritocrației.
Care a fost cel mai greu feedback pe care l‑ați primit vreodată și cum v‑a schimbat?
Nu cred că am primit feedbackuri pe care le-aș putea numi grele, dar dacă m-aș gândi la lucruri la care am avut ocazia să reflectez și care cred că au fost cu adevărat importante, aș alege determinarea în a obține rezultate. În special în felul în care generația mea a crescut, succesul avea o definiție foarte strictă – era vorba despre a termina pe primul loc sau a face, mai bine a depăși, ceea ce se aștepta de la tine. Evident, asta este o definiție foarte limitativă și, în timp, poți învăța să o rescrii, ceea ce deschide oportunități foarte mari de a învăța. În timp, am învățat să îmi păstrez dorința de a excela, dar am înțeles că există mult mai mult, dincolo de rezultate.
Cine v‑a influențat cel mai mult cariera? A existat un mentor care v‑a schimbat perspectiva?
Cu siguranță, cea mai mare influență în cariera mea a avut-o managerul despre care am povestit mai devreme, atunci când am vorbit despre prima mea promovare la conducerea unui business unit. Puțin mai târziu, și tot din partea ei, am primit o nouă șansă enormă, aceea de a conduce un Joint Venture și a lucra mai apoi la integrarea lui în compania acționarului majoritar. Am învățat enorm de la ea și, din fericire, am văzut know how-ul ei transmis către generații de oameni care au avut ocazia să lucreze cu ea, ceea ce este o moștenire incredibilă.
Mai târziu, în BP am avut șansa de a întâlni un alt lider cu adevărat excepțional în a construi echipe și a face fiecare persoană din jurul său să își atingă potențialul. La doar câțiva ani după ce m-am alăturat echipei, într-o discuție de carieră complet neplanificată, mi-a spus că nu are nicio îndoială că într-o zi voi putea face jobul lui. Iar el atunci era CEO-ul unei părți din BP. Din acel moment, am început să cred și eu că va fi posibil. Fiecare întâlnire cu el, fiecare notă scrisă de mână pe care am primit-o de la el – un obicei pe care l-am adoptat și eu – și florile trimise la spital la nașterea fiicei mele au însemnat mult pentru mine.
În fine, deși poate părea mai neconvențional, cred că o altă experiență majoră care nu mi-a schimbat, ci mai degrabă mi-a creat o perspectivă bună asupra a ceea ce e posibil în viață a fost câștigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua, în 1986.
Într-un fel, asta a implantat în mintea mea convingerea că totul este posibil și cred că suntem câțiva care le datorăm mult celor care atunci au făcut acea performanță.
După ani, într-un eveniment organizat împreună cu echipa Castrol, am avut șansa să fiu pe același teren cu câțiva membri ai acelei echipe. Deși retras de mult, leadershipul căpitanului acelei echipe, domnul Tudorel Stoica, a fost ceva ce nu voi uita niciodată.
Cred că, din motive similare, trebuie să îi mulțumim lui David Popovici pentru munca invizibilă pe care o face acum – cu ceva noroc, vom simți efectul ei prin tinerii care cresc influențați de povestea pe care el o scrie.
Dacă ar fi să luați cina cu o personalitate – fie din trecut, fie din prezent –, cu cine ați sta la masă și ce întrebări i‑ați pune?
Mads Mikkelsen. Cred că aș avea o mie de întrebări, dintre care o sută ar fi legate de scena de final din „Another Round”, unul dintre filmele mele preferate.
Cine este Alexandru Eftimiu
Alexandru Eftimiu este, din 2021, Vice President Fleet Business Europe al companiei BP (Milano). Anterior, timp de 11 ani, a lucrat pentru Castrol, unde a deținut diverse funcții, precum: Distribuitor Channel Director (Viena), Southern Europe Sales Director și Country Manager.
Cariera sa mai este completată, între altele, de experiență în funcții de management, în cadrul companiilor Robert Bosch – Regional Sales Manager, Buderus România (parte a grupului Bosch) – General Manager.
Foto: Alexandru Eftimiu, Vice President, BP
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 296 | Aprilie 2025
