Dinastia Alecu, după McDonald’s

Marian Alecu, fost Country Manager McDonalds România, în prezent antreprenor, spune că se ocupă din ce în ce mai puţin de afacerile familiei, transferul către fiul său făcându-se treptat.

„Deja eu mă ocup mai puţin decât el, dacă pot spune aşa. Noi avem o firmă prin care oferim consultanţă atât în domeniul restaurantelor dar şi investitorilor străini, care vor să vină în România. Lucrăm cot la cot, eu şi fiul meu, şi ca o paranteză, nu noi căutăm clienţii, până acum clienţii, slavă Domnului, ne-au căutat pe noi. În consultanţă colaborăm foarte bine. Eu ştiu unele, Andrei ştie altele, cred că amândoi avem cunoştinţe foarte bune despre piaţa din România, despre cadrul investiţional şi lucrăm împreună, iar să îţi răspund totuşi la întrebare, fără să ocolesc răspunsul, transferul are loc frumos, lin, continuu. Eu sunt la o vârstă, vreau să mai stau şi degeaba, mai plec în concedii, el e la vârsta când trebuie să tragă tare.”

Andrei Alecu crede că preluarea afacerilor de familie „înseamnă cursul firesc al vietii".

S-a pregătit pentru asta încă de mic, când, povesteşte el, tatăl său îl lua la întâlniri, iar in timpul verilor îl înscria la câte un curs de business, de strategie, sau de finanţe, cursuri care să-i lărgească orizonturile şi să-l facă să înţeleagă mai bine cum funcţionează o afacere.

„Nu eram eu cel mai fericit la momentul respectiv, dar în timp am observat că mi-a prins bine. Tata a încercat să se ocupe de mai toţi factorii care pot influenţa un business, inclusiv de cei sociali. Aşa am ajuns să învăţ să joc tenis, sau chiar golf, locul unde îmi zicea el că o să relaţionez şi mai bine cu viitorii parteneri de afaceri. Nu prea înţelegeam eu ce vrea să spună atunci."

La tatăl său, Andrei spune că apreciază şi încearcă „să fure" relaţionarea cu oamenii.
„Dintotdeauna am apreciat asta la el şi am încercat să deprind cât mai multe din tainele relaţionării."

Andrei Alecu povesteşte că a experimentat şi postura de angajat. S-a întâmplat în perioada în care, tatăl său era director general la McDonald’s România.

„Nu am fost menajat în vreun fel. Am lucrat două veri, în două restaurante diferite, iar experienţa de acolo a fost extraordinară. Am lucrat cot la cot cu ceilalţi colegi, de la grill, la servit la casă, făcut cartofi, descărcat maşinile care făceau aprovizionarea, la spălat WC-uri, absolut tot. Ca mulţi alţii, consideram şi eu că nu poate fi atât de greu să lucrezi în cadrul unui restaurant McDonald's dar, m-am înşelat amarnic. Este o muncă foarte grea ce fac oamenii acolo zi de zi şi am un respect deosebit pentru ei, mai ales după ce am trecut şi eu prin asta. Nu aveţi idee cât e de greu să fii nevoit să zâmbeşti de dimineaţă până seara, indiferent de problemele pe care le ai tu acasă, mai ales când lucrezi în frontline şi serveşti clienţii."

Andrei Alecu povesteşte că ceilalţi angajaţi de la McDonald`s l-au privit ca pe oricare coleg, pentru că nimeni nu ştia că e baiatul şefului. Până când …

„Relaţia mea cu ei s-a stricat în momentul în care, la restaurantul din Neptun, ne-a vizitat tatăl meu, iar eu am făcut greşeala, deşi nu era tura mea la acel moment, să vin să mă întâlnesc cu el chiar în incinta restaurantului. În clipa în care ne-am salutat şi-au dat seama cine sunt şi din momentul acela nu au mai vorbit cu mine decât strictul necesar."

Dupa experienţa McDonald`s, Andrei a experimentat zona presei, colaborând pentru câţiva ani cu una dintre revistele de specialitate din industria auto şi chiar cu o televiziune. A fost etapa în care a învăţat ce înseamnă un „deadline" şi cât de important este să fie respectat, mai ales când se bazează mulţi oameni pe tine. A renunţat în clipa în care a plecat pentru studii la Viena.

„I-am zis du-te acolo, în primul rând pentru că educaţia lui am considerat-o prioritară. El a ales să facă business management” afirmă Marian Alecu. „Nu suntem magnaţi dar afacerile pe care le avem noi ne oferă un nivel de viaţă decent şi asta e ceea ce ne dorim, să le continuam" povesteşte Alecu senior.

La Viena, Andrei Alecu spune că a învăţat să gândească „outside the box". Şocul întâlnirii cu stilul de a studia a fost mare, după ce tânărul făcuse liceul la stat.

„Cel mai mult am fost impresionat de faptul că multe dintre cursurile facultăţii pe care am urmat-o, erau ţinute de către actuali sau foşti top manageri din multinaţionale. De exemplu, unul dintre cursurile de marketing a fost ţinut de fostul GM Xerox Austria, iar cel de Business Law de către un avocat care încă profesa la acel moment. Toţi profesorii se bazau şi pe teorie bineînţeles, dar cel mai mult pe studii de caz. La Webster ni se spunea des că nu există întrebare stupidă, doar pentru a ne încuraja să comunicăm cât mai mult şi cât mai degajat în timpul orelor de curs", povesteşte Andrei.

Despre „mirajul străinătăţii”. Fiul lui Marian Alecu spune că nu a fost tentat nicio clipă

„România este acasă pentru mine. Aici am prietenii şi familia. Cât am locuit la Viena, mi-era foarte dor de casă şi de tot ce însemna asta, chiar dacă veneam des. Cred că aveam bagajele la uşă înainte de terminarea ultimului curs. Nu am mai vrut să rămân nici măcar pentru un master. Din acest motiv am căutat aici cea mai bună variantă pentru un MBA şi cred că am luat decizia potrivită în ceea ce priveşte MBA-ul Romano-Canadian."

În 2009, la puţin timp după terminarea studiilor economice la Viena, juniorul Alecu a început alături de un prieten afacerea Future Fashion International, firma prin care a adus în România franciza brandului german de haine de lux, Hugo Boss. Pe de altă parte, tatăl sau, Marian Alecu renunţa la şefia reţelei McDonald’s pentru a intra în antreprenoriat şi consultanţă. Afacerea cu haine, din păcate, s-a închis după cinci ani, din cauza scăderii vânzărilor şi a unor neînţelegeri cu francizorii. Andrei Alecu a fost cel care administra afacerea la momentul respectiv.

sursa: artline.ro

„Poate că am avut prea mare încredere în partenerii noştri din Germania, iar ei nu au avut încredere absolut deloc în noi. Din păcate ei veneau şi după o perioadă mai complicată, când afacerile lor din România au fost administrate de către nişte domni care nu lucrau chiar by the book, experienţă care le lăsase un gust amar şi pentru care noi am avut cel mai mult de suferit, din păcate. Nici timingul pentru a reintra pe piaţă nu a fost cel mai bine ales, poate nici locaţia, dar acestea au fost decizii luate de comun acord cu ei. Noi ne-am dorit să dezvoltăm şi mai mult businessul cu ei, dar ne-am tot lovit de refuzurile lor şi, într-un final, am renunţat”, spune Andrei.

Marian Alecu consideră că la momentul la care a investit în franciza Hugo Boss, piaţa luxului din România trecea printr-o criză, care nu s-a încheiat încă, în opinia sa, iar condiţiile impuse de partenerul extern erau draconice pentru o piaţă aflată în suferinţă.

„Noi am fost cei care au decis să oprim această colaborare. Nu putem spune că am pierdut bani dar nu putem spune nici că am câştigat. Dar a fost o etapă iar pentru fiul meu a fost o experienţă necesară şi foarte bună”, spune fostul şef McDonald’s.

Date fiind condiţiile pieţei, Andrei Alecu nu este tentat să investească în acest moment într-o nouă franciză: „Din păcate, văd că unele businessuri continuă să se închidă, businessuri care sunt prezente chiar şi în marile centre comerciale, nu mai zic de cele de pe Calea Victoriei. Momentan mă concentrez pe proiectele noastre deja existente".

Andrei Alecu spune că principala sa activitate este legată de restaurante şi de consultanţa pentru acest domeniu. În domeniul imobiliar, de asemenea, a dezvoltat sau urmează să dezvolte câteva proiecte împreună cu tatăl său.

„Am mulţi prieteni, cunoscuţi, care mă întreabă dacă să-şi deschidă un restaurant, o cafenea, sau chiar un bar. Mulţi dintre ei sunt angajați full-time şi au impresia că dacă dispun de o sumă pe care s-o investească, şi-ar dubla veniturile. Asta în timp ce, cred ei, dacă se poate, nu ar renunţa la job, iar la restaurant ar desemna o rudă, care să se ocupe. Nu este chiar atât de uşor. Şefii noştri de restaurante nu prea au viaţă personală, sunt acolo 24 din 24, nu contează că e duminică seara, trebuie să fii implicat trup şi suflet în acest business dacă vrei să funcţioneze şi să nu fii nevoit să-l închizi după câteva luni”.

Despre piaţa restaurantelor, Andrei spune că este încă în plină dezvoltare dar mai este mult până când Bucureştiul va ajunge la nivelul capitalelor europene, ca Londra, Paris, sau chiar Viena.
„Ştiu că în Londra sunt în jur de 5000 de restaurante, dintre care 65 cu cel puţin o stea Michelin. Cred că zice ceva acest lucru."

Când a început preluarea afacerii de către Andrei Alecu

Marian Alecu spune că preluarea afacerilor de către fiul său este una controlată şi recunoaşte că, în anumite momente, îl atenţionează când greşeşte.

„Mai corect spus, îl atenţionam şi încercam să-l dirijez, nu neapărat în sensul să-l dădăcesc, dar să fiu atent, să înţeleagă nişte concepte de business. Aceste lucruri s-au întamplat în timp şi acum cred că e foarte capabil să conducă afacerile el însuşi."

De cele mai multe ori, chiar dacă unii părinţi spun că lasă o afacere pe mâna moştenitorilor lor, cel mai adesea tot ei sunt cei care controlează situaţia, atunci când vine vorba despre decizii sau, şi mai mult, dacă viitorii moştenitori au luat o decizie, îi obligă să revină asupra ei.

„Nu stiu dacă este chiar o regulă, dar am mai auzit şi am văzut şi eu astfel de cazuri. La noi, din fericire, nu se întamplă aşa. Ne mai şi consultăm, dar încă de mic mă încuraja să iau decizii singur.
Chiar dacă nu întotdeauna erau corecte, erau deciziile luate de mine şi asta m-a ajutat. De consultat, ne consultăm, dar cele mai multe dintre decizii le iau singur şi asta a venit cu timpul, nu din prima zi.”, spune Andrei Alecu.

Majoritatea copiilor care au în spate un „tată puternic", simt o anumită presiune, aceea că nu vor putea atinge niciodată performanţele din cariera părintelui. Marian Alecu nu neagă că această presiune a simţit-o şi Andrei cândva dar că, în general, din această situaţie, fiecare trebuie să vadă partea plină a paharului.

„În general numele ajută într-o etapă a dezvoltării. Te cunoaşte lumea, ţi se mai deschid nişte uşi etc, asta bineînţeles dacă tatăl nu este un om dominant care vrea să fie doar el în faţă şi să distrugă personalitatea copilului. Nu îmi fac griji pentru faptul că Andrei nu poate să crească din cauza umbrei mele. Pentru că eu, cum spuneam, mă retrag din ce în ce mai mult, aşa că lumea e a lui", spune Marian Alecu.

Dincolo de afaceri, Andrei Alecu spune ca are o relaţie apropiată cu tatăl său.

„Jucăm tenis împreună des şi pot zice că facem o echipă destul de bună. Încercăm să mergem în fiecare an la ski, împreună, în România sau în afară, depinde unde este mai multă zapadă. Şi de câte ori prindem ocazia ne provocăm unul pe celălalt la câte un meci de ping-pong. Meciurile echipei naţionale de fotbal a României încercăm să le vedem cât mai des împreună şi chiar ne gândim să mergem să susţinem echipa la Campionatul European din Franţa” povesteşte moştenitorul lui Marian Alecu.

Ce spune Marian Alecu despre noua generaţie de lideri, din care face parte şi fiul său, Andrei

„Noi, cei din vechea generaţie, trebuie să recunoaştem că avem o oarecare problemă în a-i înţelege pe ei. Folosesc alte precepte de business, au alte mentalităţi şi alte viziuni. Cea mai mare greşeală pe care poţi să o faci este să «le pui pumnul în gură» sau să le ceri să meargă strict după metodele tale clasice, pe care le ştii tu, «prăfuitul». Constat că, deşi folosesc cu totul şi cu totul alte principii de business, trebuie să ai puterea să recunoşti că sunt mai bune decât ale tale, sau mai actuale”, afirmă Marian Alecu.

Marian Alecu consideră că noua generaţie este mai rebelă şi mai dornică să se impună fără să încerce să copieze modelele.
„Ei se adaptează mai repede la schimbări. Eu vă spun cinstit, pe vremea mea nu îmi imaginam afaceri pe internet iar la ei sunt la ordinea zilei. Eu învăţ de la el folosirea tuturor gadgeturilor, încerc să folosesc facilităţile internetului. Eu sunt cel care învăţ de la el şi nu invers. La mine, constat o oarecare rezistenţă pe când ei, cei tineri, se adaptează imediat."

La capitolul principii de business pe care noua generaţie de antreprenori le aplică în business, Marian Alecu spune că raportul „business to business" e mai informal, tinerii se înţeleg mult mai repede şi îşi acordă mult mai repede încredere unora altora.

„Spre deosebire de noi, ei sunt mult mai inovativi. Ei «văd» businessuri care nouă nu ne-ar trece prin cap, fără să punem la socoteală că aceste noi afaceri, pe internet, noi nu le puteam concepe, sunt mult mai destupaţi spre alte domenii", recunoaşte Marian Alecu.

Care sunt afacerile pe care Andrei Alecu le gestionează împreună cu tatăl său, Marian Alecu

Împreună cu Dragos Petrescu, Marian Alecu a investit în lanţul de restaurante City Grill.
„Suntem implicaţi la nivel de acţionariat, suntem implicaţi în deciziile importante, în strategia firmei, în chestiuni de genul ăsta."

Dacă tot vorbim despre afaceri de familie, Marian Alecu a ţinut să precizeze că aria este mai lărgită, incluzând la capitolul afaceri ale familiei – fabrica şi magazinele de bijuterii, două aparthoteluri, unul la mare şi altul în Capitală, de care, spune Marian Alecu, „se ocupă atât fiul meu, cât şi ceilalţi nepoţi”.
Anul trecut au lărgit aria investiţiilor, devenind acţionari în presă şi în asigurări de pensii.

„La toate suntem acţionari minoritari dar suntem de principiu că nu trebuie să punem toate ouălele într-un singur coş. Ne uităm la orice oportunitate dar suntem destul de chibzuiţi”, spune Marian Alecu.