Interviu cu tenorul Daniel Magdal: Până la urmă am reuşit să prind trenul şi, odată cu el, şansa vieţii!

Sunteţi unul dintre artiştii români care s-a remarcat pe scene de prestigiu din străinătate: tenorul Daniel Magdal este aplaudat de mai bine de 15 ani pe scenele lirice din Germania. De ce aţi ales această ţară şi care au fost cele mai dificile momente?

Am ales Germania pentru că am fost chemat de un prieten în momentul în care a fost nevoie de un tenor. Nu aveam cum să refuz “oferta” pentru că se ştie că Germania a fost şi este un fel de ,,pământ al făgăduinţei" pentru teatrul liric. Momentul cel mai tensionat a fost în gara Berlin-Lichtenberg. Abia ajunsesem în Germania şi trebuia să schimb trenul pentru a ajunge la Hamburg, acolo unde urma să susţin audiţia. Aveam doar douăzeci de minute la dispoziţie, doamna de la informaţii vorbea doar germana, iar eu nu ştiam o iotă. Îmi vedeam visul spulberându-se… dar până la urmă am reuşit să prind trenul şi, odată cu el, şansa vieţii!

Care au fost cele mai importante momente din viaţa dumneavoastră artistică (debuturi, premii, momente în care aţi cântat cu solişti celebri)?

Au fost multe momente, dar unul dintre cele mai frumoase a fost debutul pe scena Semperoper din Dresda în opera ,,La Bohème" unde am primit standing ovations din partea publicului, lucru care se întâmplă destul de rar acolo (asta am aflat ulterior). Un alt moment deosebit pentru mine a fost când am cunoscut-o pe marea artista Brigitte Fassbaender, cu care am lucrat pe parcursul a patru stagiuni.

Dar cele mai inedite reacţii din partea spectatorilor?

O să vă povestesc o întâmplare care îmi este foarte dragă. După o premiera, unde se vorbeşte cu publicul, a venit un domn la mine, între două vârste, iar conversaţia noastră a decurs în felul urmator:
Spectator: Domnule Magdal, bravo, vă felicit pentru seara deosebită pe care ne-aţi oferit-o!
Magdal: Vă mulţumesc mult!
Spectator: Domnule Magdal, dumneavoastră cântaţi seara, îmi puteti spune cu ce vă ocupaţi în restul zilei?

Există diferenţe între publicul de operă german şi cel român?

Cei care iubesc muzica de operă reacţionează cam la fel în toată lumea! Menţionez totuşi că publicul român e mai cald, dar nici cel german nu e aşa de rece după cum se spune!

În stagiunea trecută a Operei Naţionale Bucureşti, publicul român a avut câteva ocazii să vă asculte, iar pe 26 octombrie vă vom vedea din nou pe scena ONB, în spectacolul «Bal mascat ». Cum vă simţiţi pe scena ONB faţă de momentele în care cântaţi în alte teatre?

Am emoţii de fiecare dată când mă aflu pe scena Operei Naţionale Bucureşti şi sunt extrem de onorat când mi se oferă posibilitatea să cânt pe prima scenă lirică a ţarii, pe care au evoluat unii dintre cei mai mari artişti ai lumii!

Repertoriul dumneavoastră cuprinde roluri importante precum Turiddu din „Cavalleria rusticana”, Edgardo din „Lucia di Lammermoor”, Nemorino din „L’elisir d’Amore”, Samson din „Samson et Dalila”, Mario Cavaradossi din „Tosca”, Rodolfo din „La Bohème”, Don José din „Carmen”, Alfredo Germont din „La Traviata”. Mai există vreun rol pe care vi-l doriţi foarte mult, încă neinterpretat?

Îmi doresc tare mult să cânt Chénier din opera Andrea Chénier şi Tannhäuser din opera omonimă.

Acum, la 25 de ani de carieră, ce proiecte aveti pentru anul 2013 şi nu numai?

Mă voi pregăti pentru opera Don Carlos a cărei premiera va fi în decembrie, apoi voi cânta simfonia a IX-a de Beethoven. În luna mai 2013 voi cânta la Opera Naţională Bucureşti. Va fi o seară de lieduri de Liszt şi voi fi acompaniat de Ugo D'Orazio, un pianist fenomenal de la Deutsche Oper Berlin. În măsura timpului disponibil mă voi ocupa şi de câţiva studenţi cu care lucrez de multă vreme.

Ce sfaturi aţi acorda unui solist care se afla la început de drum?

Multă rabdare şi mare atenţie în abordarea repertoriului!