Maia Morgenstern, actrița care își pune creativitatea (și) în Excel

„Această încununare a carierei despre care îmi vorbiți dvs. a fost văzută așa din exterior”, îmi spune artista, în micul birou pe care îl împarte cu o altă colegă, responsabilă cu PR-ul instituției, dar și cu o mulțime de obiecte de recuzită, depozitate care pe unde s-a putut. „Nu mi-am dorit niciodată să fiu manager. Cu o doză de cinism, și înțelegeți-o ca pe o alegorie, eram la o școală de management, imediat după ce am ocupat această funcție, iar profesorul ne-a întrebat dacă vrem să ocolim legea. Noi i-am răspuns încântați, în gura mare: «Daaaaa!». «Atunci învățați-o!», ne-a răspuns el. Sunt legi, și sunt legi stufoase. Într-un management de calitate, autodeculpabilizarea nu are ce să caute. Este o meserie, un statut ce se bazează pe fler și intuiție, dar și pe cunoaștere științifică.”

„În spatele cortinei unui manager se află responsabilitatea și prudența. În lumea asta în care «director» sună frumos iar «manager» sună pompos, vă spun eu că aripilor creației le zboară fulgii și penele în multe ocazii.”

În calitate de manager, Maia Morgenstern s-a văzut în situația în care a trebuit să învețe întru totul „o nouă profesie”, aflată la polul opus creației și laturii sale artistice. „Lucrurile s-au mai învățat și pe parcurs, dar a trebuit stabilită o bază de la bun început. Motivația de a persevera a venit din bunele intenții, din visurile curajoase, din energia oamenilor devotați cu care m-am înconjurat, oameni care, ca și mine, iubesc teatrul, a căror inimă pulsează odată cu acesta”, povestește artista.

Iar doamna Maia Morgenstern sau „Doamna Maia”, cum îi spun apropiații, a avut întotdeauna visuri mărețe când a venit vorba despre Teatrul Evreiesc. Și-a dorit să ajungă să fie un teatru cunoscut, arătos, plin întotdeauna de public. Dar toate acestea nu se întâmplă la fel de ușor ca într-un vis. „Am învățat și învăț să deleg responsabilitățile și îndatoririle. A-ți forma o echipă în care ai încredere nu este suficient, așa cum nu rezolvi nimic, nici dacă dai cu pumnul în masă. Trebuie să știi să îți iei momente de relaxare. Pe lângă asta, am constatat la un moment dat că devenisem «o entitate», o formă de organizare umană organică, mereu în defensivă, care se justifică mai mult decât creează. A fost tare dureros”, spune ea.

Actorul are cortina, scena și aplauzele. Managerul are răspunderea și datoria

Maia Morgenstern își amintește, și acum intrigată, primul ei contact cu «un buget»:

„Voiam să văd cum arată un buget. Mi s-a arătat unul. Am printat atâtea coli încât imprimanta a rămas fără toner. Erau o mulțime de rubrici: venituri, cheltuieli, cultură și recreere. Informațiile îmi intrau pe un ochi și îmi ieșeau pe celălalt. Ajung la ultima rubrică: «și alte cheltuieli». Nu înțelegeam ce pot fi «și alte cheltuieli», rubrica cu cele mai multe zerouri în coadă. Plus că îmi displăcea teribil acel «și alte». Începusem să țip. Voi vă bateți joc de mine?! După ce m-au lăsat «să îmi fac numărul», aflu că acelea sunt spectacolele. Cu alte cuvinte… o umplutură.”

„Pornind de la această mentalitate – «de și alte cheltuieli» –, a funcționa cum dorești devine o utopie.”

„Lucrăm cu bugetul și cu banul public. Totul înseamnă mult! Un leu înseamnă mult. Sunt banii mei, ai tăi, ai tuturor”. Maia Morgenstern spune însă că, după acești patru ani de manageriat, a învățat că gestionarea emoțiilor de pe scenă este valabilă și în biroul directorial. A învățat să își folosească intuiția de gospodină („cât e carnea și cât e garnitura”), dar și bunul simț. A trecut prin dezamăgiri crunte, a schimbat macazul, a reevaluat modul de a gestiona relațiile cu oamenii. S-a încrâncenat față de situații sau relații umane care nu ar fi meritat. A descoperit expresia neputinței și o nouă față a fricii.

„Teama e sănătoasă, este expresia unui instinct de conservare superdezvoltat. Ea duce specia mai departe. Mie mereu îmi este teamă. O înțeleg, nu o neg. Trăiesc alături de ea, îmi este o unealtă. Îmi este teamă să nu greșesc și vreau ca totul să iasă bine. Îmi este teamă că nu voi știi să conving toți factorii ce pot duce la îndeplinirea țelului. Dar teama asta mă face să fiu vie, să mă informez, deci este folositoare. Dacă însă ajunge să te paralizeze și să fii obtuz și încăpățânat, ajungi să te autodistrugi”, spune managerul Maia Morgenstern.

Totuși, marele său vis, cu toate greutățile și speranțele, și anume renovarea Teatrului Evreiesc, este în curs de finalizare. Până atunci, spectacolele teatrului sunt jucate mai peste tot, fapt care ajută la o mai bună propagare în rândul publicului.

„Îmi doresc ca teatrul să refacă trasee culturale, istorice, în Moldova, Maramureș, în locurile unde istoria ne învață că au fost așezări evreiești. Să mergem și să comemorăm aceste centre ale evreității, căci asta ne este menirea – de a propovădui memoria culturală și de a valorifica tezaurul moștenit.”

Actrița Maia Morgenstern recunoaște că este un manager atipic și recunoaște, cu franchețe, că nu reușește să își motiveze angajații pe cât este ea, de fapt, motivată de aceștia. În colegii ei de teatru a găsit susținere. Toți au vechime în acest loc, și-au dedicat viața, energia, puterea și creativitatea instituției pe care o reprezintă.

Au existat însă și oameni pentru care Teatrul Evreiesc a fost doar o rampă de lansare sau oameni cărora, deși li s-a oferit corectitudine, nu au oferit-o și ei, la rândul lor, și care au plecat, în cele din urmă.

Maia Morgenstern poate vorbi cu patos, extrem de poetic sau dimpotrivă, foarte pragmatic despre talent, despre actorie, despre teatru, despre viață. Te captivează total și îți dă o energie aparte. „Doamna Maia” este mamă, soție, fiică, manager dar, mai ales, actorul care își pune creativitatea (și) în Excel.

Născută în București, în data de 1 mai 1962 într-o familie evreiască, Maia Morgenstern a studiat la Academia de Teatru și Film între 1981 și 1985, iar apoi a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, până în 1988. Ulterior, a apărut pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din București.

Printre rolurile notabile pe scena de teatru se numără Lola Lola din „Îngerul albastru” (Der Blaue Engel) sau Kathleen Hogan în „Park Your Car in Harvard Yard”. Maia Morngenstern mai este cunoscută publicului român pentru rolurile din filmele „Balanța”, „Cel mai iubit dintre pământeni” și „Patimile lui Hristos”, regizat de Mel Gibson.

Numele ei, Morgenstern, înseamnă în germană „Luceafărul de dimineață”, nume dat Fecioarei Maria, personajul pe care l-a jucat în filmul Patimile lui Hristos.

Din 2010 este numită ambasador pentru Alianța Civilizațiilor în România, iar în 2012, în Franța, a obținut Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler.

Conform IMDB, „Doamna Maia” a avut, până în prezent, 63 de roluri doar în filme. Maia Morgenstern este unanim considerată un „simbol al teatrului și al filmului românesc”.