Richard Branson: Aventura galactica
In 1988, in urma dezmembrarii Uniunii Sovietice, presedintele Mihail Gorbaciv m-a invitat la Palatul Livadia, candva resedinta tarului Nicolae si a sotiei sale, Alexandra, in Yalta, la tarmul Marii Negre. Rusii erau foarte interesati sa ii ajut la introducerea acestei zone in circuitul turistic si Gorbaciov era in felul sau un om de vanzari extrem de persuasiv: „Richard, esti cunoscut in Rusia ca un aventurier foarte curajos; nu-i asa ca ai vrea sa fii cosmonaut?“
Am fost transportat pe calea aerului la cosmodromul Baikonur in stepa din Kazahstan pentru un tur de vizitare. La acea vreme, putini vestici avusesera acces in zona secreta, unde savantii sovietici concepusera satelitul Sputnik, pusesera la cale misiunile spatiale cu echipaj uman: Vostok, Voshod si Soiuz, statia spatiala Salyut – si proiectile balistice care candva amenintau Vestul. Rusii au negociat cu zel antreprenorial, oferindu-mi oportunitatea unica in viata de a deveni primul turist in cadrul programului spatial rusesc. Cat mi-au cerut? Peste 30 milioane dolari.
Ideea de a cheltui atatia bani pentru mine insumi mi s-a parut lipsita de orice etica. M-a facut sa cantaresc ratiunea economica a deplasarii oamenilor in spatiu si mi-a starnit curiozitatea de a incerca sa finantez o descoperire care ar fi putut face posibila calatoria in spatiu pentru mii de oameni, mai degraba decat pentru o mana de privilegiati.
A urmat partea mai putin stiuta a antreprenoriatului, despre care nu vorbeste nimeni, si asta pentru ca, sa fim sinceri, nici nu prea sunt multe de spus. Secretul succesului in orice sector nou este asteptarea, de obicei pentru o perioada de multi ani.
Cautarea unei modalitati de a ajunge in spatiu mi-a dezvaluit drumul spre o lume a materialelor rare, a aparatelor si accesoriilor cu design nemaiintalnit si a oportunitatilor de afaceri in cadrul unei comunitate infloritoare de mici companii si indivizi hotarati sustinuti de filantropi bine documentati.
Punctul culminant pentru turismul spatial a fost in mai 2004 cand omul de afaceri Peter Diamandis a lansat competitia Ansari X Prize. Aceasta a fost sponsorizata de Anousheh si de Amir Ansari, care au donat si ei 10 milioane dolari spre a oferiti ca premiu. Ansari X Prize lansa o provocare simplǎ concurentilor: transportul a trei persoane in spatiu, la o altitudine de 100 kilometri, de doua ori la rand, in decurs de doua sǎptǎmani.
Pentru premiu concurau cel putin trei candidati importanti. Cel mai promitǎtor dintre ei era insa compania Scaled Composites, detinuta de Burt Rutan, care isi anuntase programul de zbor in anul precedent. Naveta spatiala suborbitala a lui Burt, SpaceShipOne, urma sǎ fie purtatǎ in atmosferǎ de cǎtre o navǎ mamǎ – un avion de masǎ usoara numit White Knight – ca de acolo sa sa fie lansatǎ din zbor. I-am scris lui Paul Allen, sustinǎtorul financiar al Scaled Composites, ca sa-i cer sa intru si eu cu o participatie de 50%.
In septembrie 2004, la Londra, in cadrul Royal Aeronautical Society, Burt si cu mine anuntam lansarea Virgin Galactic. Am semnat un contract cu firma lui Paul Allen care ne furniza tehnologie in valoare de 21,5 milioane dolari si am informat publicul ca avem un plan de investitii de 100 milioane dolari in fabrica lui Burt de la Mojave, California, pentru dezvoltarea prototipului unei navete spatiale cu sase locuri. Nu ma gandeam decat ce grozav ar fi fost daca brandul Virgin Galactic ar fi fost inscriptionat pe naveta SpaceShipOne si aceasta ar fi castigat Premiul Ansari X din octombrie, pentru ca acest lucru ne-ar fi oferit expunere pretutindeni in lume – si ar fi transmis mesajul cǎ suntem niste jucatori demn de luat in considerare.
Burt Rutan era un geniu in inginerie, care o luase inaintea vremii sale. La SpaceShipOne, aproape totul, de la design, la fabricatie, executie si tip de zbor avea caracter de inovatie. Cum am anticipat, pe 29 septembrie 2004, SpaceShipOne a atins cei 103 kilometri: acolo incepea spatiul. Pe 4 octombrie 2004, SS1 pilotatǎ de pilotul de incercari Brian Binnie, a urcat deasupra Pamantului si a castigat competitia Ansari X Prize.
Acest moment marcheaza cu adevarat lansarea businessului meu, iar pe 27 iulie 2005, in Oshkosh (Wisconsin, SUA), eu si Burt Rutan anuntam semnarea actualului nostru parteneriat. Noua companie pe care o infiintaseram urma sa detinǎ licenta pentru designul industrial al navetelor SpaceShipTwo si pentru sistemul de lansare Wight Knight Two, dezvoltat de cei de la Scaled Composites. Noua afacere, SpaceShip Company, era detinuta de Virgin in parteneriat cu Scaled. Compania lui Burt urma sǎ se ocupe de cercetare, dezvoltare, testarea si certificare pentru cele doua nave, Burt fiind liderul ehipei tehnice.
Pana in prezent s-au inscris multi turisti spatiali pentru zborurile programate in viitor; facem zboruri de test pe navetele noastre si construim un aerodrom spatial in New Mexico. Un alt potential punct de dezvoltare al afacerii este capacitatea navetelor.
Ultima naveta NASA a zburat luna trecuta; cu o incarcatura de 23 133 de kilograme la bord, la un cost al zborului de aproximativ 450 de milioane de dolari. Noi si alti intreprinzatori din sectorul privat spatial facem tot posibilul ca White Knight Two, de exemplu, sǎ poata transporta 12 700 kg la o inaltime de 15000 metri, la un cost cu mult mai mic. Si speram ca pe viitor, navele noastre sa transporte marfa in spatiul si mai indepartat. Toate aceste optiuni sunt demne de luat in considerare pentru obtinerea de profit si largirea bazei tehnologice. Asadar, Virgin are o pozitie ideala pentru a activa in industria spatiala. Detinem cunostintele si experienta necesare pentru a deplasa milioane de oameni in jurul Pamantului, in conditii de siguranta si securitate. Turismul spatial isi pierde caracterul exclusivist si se va transforma intr-o industrie care va furniza buna-dispozitie tuturor!
Traducerea si adaptarea: Daniela Oancea