1 din 10 angajați care suferă de burnout ajunge în spital. Ce spun psihologii
Epuizarea profesională nu este doar un subiect de wellbeing, ci o problemă de sănătate publică. Asta în condițiile în care The State of (Over)working 2025, un nou studiu realizat în Marea Britanie, scoate la iveală faptul că 1 din 10 angajați care se confruntă cu epuizarea profesională ajunge în spital.
Burnout-ul devine cronic în birouri
84% dintre respondenți fac ore suplimentare, 68% lucrează în weekend, iar 28% afirmă că sunt în burnout chiar acum, relevă sondajul realizat de Resource Guru pe un eșantion de 2.000 de angajați care lucrează la birou.
Dintre cei afectați, cifrele sunt alarmante: 14% au ajuns în spital și 29% au primit prescripții medicale.
De precizat este și că 28% au apelat la terapie. Iar solicitarea unui sprijin de specialitate este cât se poate de importantă, susțin specialiștii.
„În această situație, trebuie să fim atenți la următoarele aspecte. De exemplu, de cât timp trăiesc aceste senzații? Pentru că, dacă este vorba de câteva zile, poate fi ceva reversibil. Poate fi o oboseală sau un surmenaj. Dacă simptomele nu încetează după două săptămâni, de exemplu, sau trei săptămâni, ba mai mult se intensifică, este unul din semnalele care ne spun că trebuie să cerem ajutor. De asemenea, încep să apară tot felul de idei cu privire la schimbarea locului de muncă, sau schimbări majore pe care trebuie să le faci în viață. Apare din ce în ce mai des expresia, “așa nu se mai poate, trebuie să fac o schimbare majoră.” Apar schimbări și deteriorări, în relațiile personale, sociale, în relațiile de muncă; apare tendința de izolare. Și, bineînțeles, într-un final, anxietate, culminând cu atacurile de panică și depresie”, explică, pentru Revista CARIERE, psihologul Graziella Dan.
Impact emoțional și fizic
Aproape jumătate dintre respondenți suferă de tulburări de somn și 16% se confruntă cu palpitații.
„Simptomele sunt destul de numeroase, ele manifestându-se și în plan fizic, dar și psihic, adică și emoțional, și cognitiv. Practic, nu mai ai putere să îți termini sarcinile, nu ai puterea să te focusezi pe un task. Este în joc, într-adevăr, un mecanism al dopaminei. De fapt, atenția nu mai poate fi păstrată pe o anumită sarcină până la final. De aceea apar foarte multe proiecte pe care nu le mai încheiem. În plus, poate să apară anxietate, apare senzația de inutilitate pentru că vedem că nu mai reușim să ne terminăm proiectele, că nu respectăm deadline-urile. Apar probleme în zona de concentrare și memorie, senzatia de extenuare fizică și psihică”, spune Graziella Dan.
Greu de spus „nu”
Printre cauzele principale ale burnout-ului se numără cultura muncii fără granițe, volumul ridicat de sarcini și termenele imposibile. Un angajat din patru recunoaște că se simte inconfortabil să refuze sarcini în plus, chiar dacă este deja suprasolicitat.
În paralel, 53% dintre angajații epuizați dau vina pe volumul de muncă excesiv, iar aproape jumătate dintre companii nu folosesc niciun instrument de programare sau gestionare a resurselor.
Deadline-uri nerealiste și lipsa recuperării
Unul din zece angajați a dormit la birou ca să termine un proiect. 33% dintre cei în burnout indică termenele nerealiste ca factor declanșator. Specialiștii avertizează că lipsa timpului pentru refacere este la fel de periculoasă ca volumul mare de muncă.
Mulți angajați nu știu, însă, de unde să înceapă când vine vorba de rezolvarea acestei probleme.
„Pentru că burnout-ul apare atunci când pierzi legătura cu tine, cu corpul și mintea ta, este foarte clar că primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te oprești, să iei o pauză și să recunoști faptul că te simți fără putere. Cu alte cuvinte, este cazul să-ți spui, sunt epuizat, am nevoie de o pauză. Pauza trebuie să fie o pauză reală, nu la modul figurat, în sensul că eu chiar trebuie să fac o pauză de 15-30 de minute în care nu trebuie să mă mai gândesc la nimic, decât să respir după o anumită tehnică de respirație, în regulă tehnica 4-4-4, este foarte indicată. Pot de asemenea asculta o melodie relaxantă sau îmi pot arunca privirea la orizont pentru a îmi odihni sistemul nervos. Practic, transmit corpului că în momentul de față e în siguranță. De asemenea, să nu uităm celelalte tehnici, jurnalizarea, a scrie într-un jurnal în care pur și simplu să mă descarc. E o metodă foarte rapidă de degajare, de eliberare a tensiunii emoționale. Mai trebuie să-mi fac un inventar cu cele mai importante surse de stres. Trebuie să recunosc sincer care sunt zonele care îmi aduc cel mai mare consum, psihic și fizic, dacă e vorba de job, relații, legături de familie, sentimente de vinovăție și rușine. Și, nu în ultimul rând, să cerem ajutor de specialitate”, atrage atenția psihologul.
Foto: ID 1200807 © Paul Tobeck | Dreamstime.com