Ce este anxietatea legată de productivitate și cum se manifestă

Am ajuns să valorizăm rezultatele mai presus de oameni. Cuvintele precum “eficiență”, “optimizare” și “multitasking” au devenit reguli nescrise în viața de zi cu zi. Nu e de mirare că mulți se trezesc într-o cursă continuă, mereu încordați, incapabili să se bucure de reușite sau pauze. „Într-o societate obsedată de eficiență, anxietatea legată de productivitate și eficiență devine tot mai frecventă. Cu toate că faci toate eforturile, ai mereu sentimentul că nu faci niciodată destul, că poți mai mult, că trebuie să ajuți pe toți, chiar și atunci când ești constant ocupat. Evident că în această stare de stres generalizat apar dificultăți de relaxare, somn, sentimentul de vinovăție dacă mă odihnesc sau în timpul pauzelor, insomnii și o nevoie compulsivă de a fi mereu în priză,” explică psihologul Dan Graziella.

Când productivitatea devine o capcană

Această formă de anxietate nu este o simplă stare trecătoare. Nu dispare după o zi liberă sau un weekend liniștit. Studiile recente arată că peste 40% dintre angajați din mediile competitive raportează simptome clare de anxietate legată de performanță. Se simt epuizați, fără motivație, blocați între presiunea de a reuși și frustrarea de a nu face destul.

Persoanele afectate au un tipar comun: nu își pot opri gândurile. Chiar și în momentele de relaxare, se simt vinovate. Odihna devine un lux pe care simt că nu și-l permit. Uneori, până și succesul este umbrit de senzația că ar fi putut face mai mult.

CITEȘTE ȘI: Cum să creezi o echipă diversă și performantă

Evaluarea prin realizări: o greșeală costisitoare

„Principala eroare de logică este că acele persoane afectate pot ajunge să se autoevalueze exclusiv prin realizările lor, ceea ce le vulnerabilizează emoțional și le expune riscului de epuizare, pavând drumul spre depresie și burnout,” avertizează psihologul asupra celei mai periculoase capcane.

Această evaluare continuă prin prisma performanțelor distruge încrederea și identitatea personală. Devine aproape imposibil să te mai simți bine cu tine însuți fără o listă bifată de taskuri zilnice. Orice formă de pauză se transformă într-un motiv de autocritică.

De ce nu mai știm să ne oprim

Într-un mediu care încurajează comparația constantă, odihna ajunge să fie văzută ca o slăbiciune. Fiecare pauză pare un pas înapoi. Această presiune socială continuă să alimenteze anxietatea, chiar și în afara programului de lucru. Mulți continuă să verifice emailuri, să răspundă la mesaje sau să caute soluții pentru probleme nerezolvate.

Cei mai afectați ajung să creadă că valoarea lor umană depinde de cât muncesc. Astfel, apar dezechilibre majore în viața personală, relațiile devin tensionate, iar sănătatea psihică se degradează lent, dar sigur.

Ce urmează dacă nu ne oprim?

Fără conștientizare și intervenție, anxietatea legată de productivitate nu doar că persistă, dar se agravează. Apare riscul de izolare, de pierdere a sensului, de epuizare cronică. Societatea aplaudă oamenii care “nu se opresc niciodată”, dar uită că aceștia sunt exact cei care cad primii.

Concluzia? E nevoie să reînvățăm că odihna nu este lene. Pauza nu înseamnă renunțare. Iar valoarea personală nu poate fi măsurată în deadline-uri respectate.

Foto: ID 153899151 © Fizkes | Dreamstime.com