Ești competent? Și ce dacă! Asta nu-ți aduce jobul mult visat!

Curioasă de această situație, am întrebat specialiștii ce se întâmplă și cum se petrec lucrurile în recrutare. Așa am aflat că foarte rar este angajat cel mai bun și că pentru a pune mâna pe un post trebuie să ai, pe lângă competențe și experiență, foarte mult noroc.

„Pentru un post de marketing manager am primit 812 CV-uri doar pe unul dintre site-urile de joburi și am avut postat anunțul pe trei dintre cele mai importante portaluri de recrutare. Am doi specialiști în departamentul care recrutează personal, iar ocuparea postului era destul de urgentă. Fiind la început de an, trebuia să gândim rapid strategia de promovare pentru 2014. În aceste condiții, nu pot spune că am angajat cel mai bun om din cei peste 2.000 câți ne-au trimis CV-urile (dacă socotim aplicările de pe toate cele trei site-uri)”, recunoaște Mihai Auraș, Managing Partner al unei companii de publicitate outdoor.

300 de CV-uri citite, opt oameni chemați la interviu

Acesta susține că echipa de la recrutare (cele două fete) au citit 300 de CV-uri și au chemat la interviu opt oameni pentru un post. Mult sau puțin? Suficient sau insuficient? Corect sau incorect? Acestea sunt marile întrebări. „Nici mult, dar nici puțin, totuși suficient cât să găsim un om potrivit cu noi. Poate incorect pentru cei mai buni decât cel pe care l-am ales. Dar timpul pe care ar fi trebuit să-l pierdem citind toate aplicațiile și chemându-i la interviu pe toți cei care se încadrau în cerințele noastre ar fi însemnat câteva luni bune. Câte companii credeți că își permit acest lux? Dacă veți face o analiză în piață, vă garantez că așa procedează toți, nu suntem noi o excepție”, este de părere Auraș.

Și mai trist este faptul că nici măcar dintre cei care ajung la interviu nu este ales neapărat cel mai bun. „Este ales de multe ori cel care are cea mai optimistă atitudine sau care reușește să-i convingă pe recrutori că ei pot muta munții din loc. Cunoașterea cerințelor tehnice ale respectivului post sunt importante, dar managerii se gândesc că dacă aici mai sunt lipsuri, angajatul poate învăța, dar atitudinea nu se schimbă niciodată. Așadar, atitudinea este cea care primează în cele mai multe cazuri. Așa se întâmplă că angajatorii aleg des oameni care reprezintă o oglindă a lor, chiar dacă poate că un astfel de candidat nu este tocmai potrivit pentru acel post, dar este în natura umană ca oamenii să-i placă pe cei care seamănă cu ei. Evident, mai sunt și manageri care aleg candidatul care le dă dreptate. Aceștia vor oameni care se îmbracă într-o uniformă fără a pune prea multe întrebări și care nici nu vor să facă lucrurile diferit decât își dorește conducerea”, spune specialistul în carieră, Eduard Ezeanu.

„Nu competențele sunt cele care-ți decid soarta″

Auraș recunoaște că la interviul de angajare, din cei opt, trei au fost foarte potriviți pentru jobul lor, iar diferențierea între aceștia a fost făcută de valorile fiecăruia dintre ei. „Îmi plac oamenii care nu se reped în a oferi soluții, care sunt atenți la detalii și gândesc până la fiecare virgulă. Chiar dacă trăim în era în care sunt la mare căutare indivizi rapizi, multi-tasking, optimiști până la cer și înapoi, eu fiind o persoană calculată, liniștită, cred cumva că dintr-un astfel de comportament nu pot ieși lucruri perfecte, așa cum îmi doresc eu. Deci, am optat pentru un om pe care l-am simțit la interviu asemănător cu mine. Evident, sper ca timpul să nu-mi arate că am greșit. Fetele de la recrutare considerau că pentru un post de marketing este necesar un om care debordează de energie. Eu cred că poți face lucruri minunate și creative și fără a fi grăbit și fără a vorbi mult și degeaba”, conchide Auraș.

Pentru a vedea și cum gândește un angajat, l-am întrebat pe Mihai – web-designer într-o firmă de profil, cum crede că a pus mâna pe job și ce a avut în plus față de „rivalii” săi. „Am totuși experiență de 12 ani în domeniu și am schimbat ceva joburi, am lucrat cu diferite tipuri de manageri încât să-mi dau seama că dacă-l convingi pe angajator că ceea ce poți face tu va ajuta firma să performeze, acesta este cucerit. Nu înseamnă că și poți face ce ai spus, dar speranța pe care i-ai dat-o recrutorului îl face să te aleagă. De aceea, cred că mult mai relevant este interviul pe care îl ai înainte de cel final. La cel final atitudinea este cea care îți poate aduce sau nu postul. Eu sunt foarte bun în ceea ce fac – părerea mea, dar e clar că sunt foarte mulți oameni care știu mai multe decât mine sau sunt mai creativi. Nu competențele sunt întodeauna cele care îți decid soarta.”