Tensiunea tăcută dintre vechime și competență: cât contează experiența, de fapt?

Întrebarea cu privire la valoarea reală a vechimii în muncă față de competențe nu a fost nicicând mai actuală. Piața muncii este în continuă transformare, iar adaptabilitatea și învățarea continuă cântăresc mai mult decât simplele repere temporale. Organizațiile se confruntă cu o dilemă subtilă, dar persistentă: să privilegieze longevitatea sau să acorde întâietate expertizei?

„Nu ar trebui să confundăm vechimea într-o funcție cu nivelul de competență profesională. Să rămâi într-un rol ani întregi fără o reală dezvoltare a abilităților poate deveni un obstacol, nu un avantaj”, spune Corina Neagu, fondator DARE – Development Advice & REsources, trainer și consultant în resurse umane, pentru revista CARIERE. Să contezi exclusiv pe senioritate poate expune organizațiile la stagnare.

Vechimea și valoarea ei

Vechimea are, fără îndoială, valoarea ei incontestabilă. Ea aduce cu sine cunoașterea proceselor interne, o înțelegere profundă a culturii organizaționale și un set de relații construite în timp, greu de înlocuit. Însă, fără un efort susținut de actualizare a competențelor, această experiență riscă să devină irelevantă într-un context dinamic. În mod paradoxal, ceea ce ieri reprezenta un atu poate mâine să devină o vulnerabilitate.

„Organizațiile care promovează oameni doar pe baza anilor petrecuți într-un post perpetuează un model păgubos, în care meritocrația cedează în fața confortului. Talentul și performanța nu pot fi cuantificate în timp, ci în rezultate, adaptabilitate și capacitatea de a învăța continuu”, adaugă Corina Neagu.

Echilibru între experiență și competență

Într-o analiză atentă a proceselor de recrutare și promovare, devine evident că, astăzi, companiile performante acordă prioritate unui echilibru între experiență și competență actualizată. Candidatul ideal nu mai este neapărat cel cu cei mai mulți ani în câmpul muncii, ci cel care demonstrează o curiozitate intelectuală constantă, o deschidere către inovație și o reziliență autentică în fața schimbării.

Această schimbare de paradigmă obligă atât angajatorii, cât și angajații să regândească traseul profesional tradițional. Vechimea trebuie privită ca o fundație pe care se construiește continuu, nu ca un certificat garantat de valoare.

Tensiunea tăcută dintre vechime și competență nu poate fi soluționată în alb și negru. Este nevoie de o evaluare lucidă, care să recunoască meritele seniorității fără să sacrifice vitalitatea inovației. Așa cum punctează Corina Neagu, „adevărata valoare a unui profesionist rezidă nu doar în anii adunați în spatele unui titlu, ci mai ales în cât de viu rămâne spiritul său de învățare, de reinventare și de performanță autentică”.

CITEȘTE ȘI: Războiul pasiv-agresiv între departamente: cum îl recunoști, cum îl oprești

Foto: ID 37411454 ©Racorn | Dreamstime.com