Vasile Godîncă-Herlea, cofondator Impetum Group/ Partner CITR/CEO Azitis.com: Voi regăsi în mine mereu și învățătorul, și muncitorul, și juristul

A câștigat primii bani la 14 ani, ca muncitor în construcții, iar după absolvirea liceului a lucrat, timp de 4 ani, ca învățător și profesor de religie în satul natal, Crasna-Vișeului (Maramureș). Astăzi, Vasile Godîncă-Herlea este unul dintre cei mai influenți lideri în domeniul restructurării de business din România, iar ultimele două decenii din carieră le-a dedicat sectorului insolvenței. Este fondator al platformei Azitis, specializată în organizarea de licitații online pentru activele companiilor aflate în dificultate, și cofondator al Impetum Group, iar rolul său este de a valorifica în mod sustenabil procesele din zona creanțelor neperformante.

„Îmi place să spun că povestea mea reflectă întru totul replica faimoasă din filmul Forrest Gump: «Life is like a box of chocolates». Spre deosebire de alţi oameni de business care povestesc cum au avut un vis pe care l-au urmat încă din tinereţe, în cazul meu, viaţa s-a dovedit a fi ca o cutie de bomboane de ciocolată. Nu am ştiut niciodată la ce să mă aștept, dar m-am lăsat în permanență ghidat de o dorință interioară de autodepășire și cunoaştere”, a spus Vasile Godîncă-Herlea.

Ca orice copil născut și crescut la ţară, povestește el, a început să muncească de mic. Și încă de atunci își alegea cele mai dificile sarcini, ca să își demonstreze că… nimic nu este imposibil. „Primii bani i-am câștigat încă de la 14 ani, iar primul meu contract de muncă a fost într-o vacanță de vară, după clasa a IX-a, când mai aveam 3 luni până să împlinesc 15 ani. Am muncit în construcții și demolări două luni. Am absolvit Liceul Pedagogic din Sighetu Marmației și, timp de patru ani, am lucrat ca învățător și profesor de religie în satul natal. Într-o comunitate mică, precum cea din Crasna-Vișeului, Maramureș, să fii învăţător este un rol cu greutate, cu toate că, din punct de vedere financiar, era departe de a fi în măsură să asigure un trai comod, prin urmare am continuat să muncesc în plus, în vacanțele școlare. Totuși, aveam o dorință de a demonstra că pot mai mult, aşa că am renunțat în cele din urmă la catedră şi m-am înscris la Facultatea de Drept din Cluj, de la UBB. Am ales-o doar pe principiul că era cea mai grea facultate, fără să visez să devin avocat.”

A contribuit la toate modificările Legii insolvenței din ultimii 20 de ani

Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca l-a introdus în lumea juridică, într-o perioadă în care România traversa, la rândul său, o etapă accelerată de tranziție, iar în economie se contura deja o industrie importantă de servicii profesionale și consultanță în business.

„După absolvire, m-am angajat la o companie de insolvență, pe un post de consilier juridic. Din acel moment, am trecut prin toate etapele unei cariere în domeniul restructurării afacerilor. Am început de la o poziție de bază – jurist debutant, am continuat cu cea de manager de caz, apoi manager regional, ajungând, în cele din urmă, la rolul de acționar şi CEO al acelei companii.”

Alături de colegii lui, și-a asumat misiunea de a crește piața de restructurare din România şi să schimbe percepția socială asupra acestui domeniu, ce vine dintr-o mentalitate eronată, conform căreia este rușinos să eșuezi.

„Cariera de practician în insolvență mi s-a părut foarte complexă, combinând juridicul cu economicul, cu marketing, business și management. M-am implicat în toate modificările legislative care s-au făcut la Legea insolvenței în ultimii 20 de ani, culminând cu poziția de team leader al echipei de experți care a implementat Directiva privind cadrele de restructurare, transpusă în 2022, și prin care am introdus o nouă procedură de prevenție a insolvenței, care este din ce în ce mai folosită în România. Totodată, m-am implicat în organele de conducere ale profesiei – la nivel național și european –, totul dintr-o pasiune pentru acest domeniu complicat și solicitant.”

40 de milioane de euro – targetul de vânzări pentru 2025, dublu față de realizările din 2024

Vasile Godîncă-Herlea este membru în conducerea UNPIR (Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România), unde contribuie la reglementarea și reprezentarea profesiei la nivel național. A fost, de asemenea, membru al INSOL Europe și al INPPI – Institutul Național pentru Pregătirea Practicienilor în Insolvență.

În 2018, a devenit cofondator al Impetum Group – un ecosistem de business care contribuie la dezvoltarea economiei românești prin inițiative precum CITR – liderul pieței de restructurare și insolvență – și fondurile de investiții ROCA, ROCA X și Agista, dedicate consolidării companiilor românești.

„În urmă cu doi ani, m-am întors cu entuziasm la rolul de antreprenor și am lansat platforma Azitis.com, specializată în organizarea de licitații online pentru active în dificultate, care are misiunea de a democratiza și a simplifica procesul de licitație, punând accent foarte mare și pe o direcție de educare și schimbare a percepției publicului larg despre licitații – de la un concept aproape tabu în prezent, la o modalitate la îndemâna oricui de a investi în oportunități. Astăzi, avem o echipă formată din 15 specialiști și un target de vânzări de peste 40 de milioane de euro pentru anul în curs, dublu față de ce am realizat în 2024.”

Munca fizică din tinerețe a generat o doză de modestie în caracter

Întrebat care au fost momentele definitorii ale carierei sale, Vasile Godîncă-Herlea și-a amintit cum, cu mulți ani în urmă, a întâlnit un om de afaceri foarte cunoscut, aflat în fruntea unui colos din domeniul petrochimiei.

„Am fost extrem de mirat când mi-a înmânat cartea de vizită, pe care nu scria nici CEO, nici administrator sau vreo altă funcție legată de business. Scria simplu: «Avocat». Mi-am dat seama mai târziu că noi nu ne schimbăm prin ștergerea a tot ce-am fost anterior, ci prin adăugarea de straturi succesive ce nasc, ca în picturi, nuanțe noi și inedite. De aceea, voi regăsi în mine mereu și învățătorul, și muncitorul, și juristul.”

Spune că a fost mereu recunoscător pentru munca fizică pe care a prestat-o în tinerețe, deoarece acea experiență i-a inoculat în caracter o anumită doză de modestie.

„Este o trăsătură care m-a ajutat să învăţ din fiecare experienţă profesională şi de viaţă, să avansez în carieră până la poziția din top management, care vine cu maximum de autoritate şi reputaţie, pentru ca mai apoi să fac tranziția în lateral, la statutul de fondator de start-up, unde ești tu singur cu o idee și trebuie să suplinești o întreagă echipă de profesioniști (ești și inovator, și vânzător, și om de comunicare, și secretară, și om de serviciu).”

„Businessul este o artă, nu o știință”

Admite că Facultatea de Drept este fundamentul pe care și-a construit întreaga carieră, dar a înțeles destul de repede că, pentru a face performanță în business, trebuie să înceteze să mai privească lumea strict prin filtrul de jurist – să își tempereze tendința interioară de a gândi în termeni de riscuri și de a le căuta la tot pasul, de a fi critic și a observa mai întâi ce nu merge sau ceea ce ar putea să nu meargă.

„Cel mai important moment de «Aha!» a fost când am înţeles că businessul este o artă, nu o știință. Știința lucrează cu rețete exacte și sunt multe discipline care studiază businessul, managementul şi leadershipul, dându-ne falsa impresie că ele pot fi standardizate, puse în şabloane, definite printr-o anumită rețetă de succes. Lumea aleargă astăzi după modele, lecții și reguli de leadership, exagerându-le importanța.”

În opinia lui, businessul este un meșteșug care se învață la locul de muncă.

„Poți să citești cât vrei despre cum se face o oală pe roata olarului, dar până nu pui mâna pe lut și spargi 100 de oale, nu vei ști să faci un ulcior. Am învățat că businessul este foarte mult despre o rețetă proprie a modului în care vrei să faci și să se facă lucrurile și că nu orice greșeală are și o lecție. Evident, nu putem neglija valoarea studiului în business – în mare, și pentru că învățăm din bunele practici, din succes, dar și din eșecul altora.”

Un moment important în dezvoltarea sa profesională a fost participarea la programul de MBA al Maastricht School of Management. Pe lângă faptul că i-a validat o serie de convingeri și cunoștințe, această experiență a venit să completeze pregătirea și experiența sa profesională cu straturi noi și importante, pe zona de management și leadership, viziune strategică, networking și acces la resurse și oportunități globale.

„Dacă eșuezi, eșuează rapid, nu prelungi agonia”

Poate părea paradoxal pentru cei din afara industriei, dar profesia de practician în insolvență este doar marginal de natură juridică, mai spune el.

„Când intri pe un proiect, cea mai mare parte a volumului de muncă este despre businessul în sine, mediere de conflicte interumane și gestionare de crize. A trebuit să învăț destul de repede acest lucru, direct la locul de muncă, fără vreo pregătire de specialitate în afară de cea de jurist, și să aprofundez toate ingredientele ce compun un business: cum să lucrez cu oamenii – management, cum să lucrez cu cifrele – contabilitate și analiză financiară, și cum să vând și să mă vând mai bine – marketing și vânzări.”

În acest business intervine foarte multă emoție, mai ales în cazul businessurilor antreprenoriale, de care fondatorii lor sunt extrem de atașați.

„Este esențial să înțelegi punctul lor de vedere, dar să le câștigi încrederea că ceea ce știi tu să faci și le propui – uneori poate contraintuitiv, din punctul lor de vedere – le poate salva businessul.”

O altă lecție de leadership învățată poate fi exemplificată printr-o paralelă cu medicina și rolul doctorului – eșecul trebuie tratat chirurgical.

„Apoi, dacă eșuezi, eșuează rapid, nu prelungi agonia. Trebuie să conștientizezi starea de dificultate și să nu îți fie rușine de ea, deoarece cu cât intervii mai repede, cu atât este mai bine.”

În România, adaugă el, avem un concept păgubos: că ceilalți trebuie să ne câștige și să ne merite încrederea, fără să conștientizăm că și ceilalți gândesc la fel despre noi. Și atunci funcționăm într-o societate în care neîncrederea este un dat și pornești o relație, o colaborare, cu acest handicap. În realitate, trebuie să prezumăm încrederea – încrederea se poate pierde, nu se câștigă.

„Ce am mai învățat în viață și în business este că nu trebuie să aștepți, pentru o inițiativă, alinierea perfectă a planetelor, pentru că așa ceva nu există. Am învățat că trebuie să te arunci, să iei orice oportunitate, cât de mică, pentru că, dacă faci cu pasiune și curaj ceea ce faci, e foarte puțin loc pentru eșec.”

Ce a mai spus Vasile Godîncă‑Herlea despre:

Cele mai mari mituri asociate  procedurii de insolvență

Insolvența egal faliment -> Din contră, insolvența este o procedură care poate preveni o astfel de decizie drastică, prin soluții de reorganizare și restructurare a datoriilor, menite să ajute la reabilitarea businessului.

Insolvența înseamnă că pierd controlul și compania. -> Scopul acestei proceduri este tocmai salvarea companiei. Or, un plan eficient nu poate fi dus cu succes la capăt decât prin colaborarea transparentă și constructivă dintre administratorul companiei, care își poate păstra atribuțiile, și administratorul judiciar, care are rol de supraveghere și coordonare. La ce bun să ții volanul unui vehicul care se rostogolește într-o râpă?

Insolvența distruge reputația antreprenorului -> Acest mit vine direct din percepția noastră eronată despre eșec. În momentul în care o companie ajunge în situația procedurii de insolvență, riscurile reputaționale sunt deja mari, pentru că businessul nu-și mai poate onora obligațiile financiare, comerciale și de muncă. Finalizarea cu succes a procedurii de insolvență aduce compania într-un nou moment T0, cu perspective chiar îmbunătățite asupra performanței viitoare.

Insolvența, atunci când este cerută chiar de antreprenor, este un act de sinceritate și chiar de tărie de caracter – ești suficient de integru încât să recunoști că ai nevoie de ajutor pentru binele companiei, dar și din răspundere pentru binele celorlalți stakeholderi, fie că vorbim de creditori sau de propriii salariați.

Insolvența te scapă de creditori -> Dimpotrivă, este o formă prin care datoriile companiei sunt restructurate într-o formulă gestionabilă de întreprinderea respectivă, cu plăți eșalonate sau un plan de lichidare care să stingă datoriile existente. Abia în situaţia neachitării acestor datorii eșalonate, scenariul falimentului devine posibil.

De unde ar începe restructurarea, dacă România ar fi un business

Fără îndoială, într-o restructurare ai cel puțin două tipuri de probleme: cele care ard și te sufocă și cele pe termen lung, din pricina cărora, dacă nu le rezolvi, vei petrece tot timpul doar stingând incendii.

Cele care ard astăzi sunt societatea polarizată excesiv și norii unei crize bugetare severe. Problema pe termen lung, pe care trebuie să o rezolvăm, este reforma educației. Mi se pare esențială, poate și pentru că mi-am început activitatea profesională în acest domeniu.

Când vorbesc despre educație, nu mă gândesc la o nevoie punctuală pe care trebuie să o adresăm în societatea românească, ci la o direcție pe decenii, care va avea efect pe generații de români. Este ceva despre care vorbim tot mai des în ultimii ani și despre care inclusiv noul președinte al României, Nicușor Dan, a vorbit în discursul său de învestitură, în termeni de interes național.

Școala trebuie să stimuleze gândirea critică, să inspire capacitatea de analiză, evaluare și interpretare rațională a informațiilor – mai ales într-un context în care războiul digital și dezinformarea au urcat la rang de riscuri de securitate națională.

O gândire critică sănătoasă ne ajută să luăm decizii informate, bine argumentate și obiective, iar această calitate își pune amprenta în toate aspectele sociale – de la viața personală la cea profesională și, mai ales, în business: de la modul în care înțelegem și privim problemele, dezbatem soluții, luăm decizii și facem alegeri.  

Cum s‑au adaptat antreprenorii la crize în ultimele decenii

Din fericire, mediul de business din România și-a dovedit în repetate rânduri reziliența în momentele de criză pe care le-am traversat în ultimii ani. În comunism ne-am obișnuit că statul trebuie să decidă, statul trebuie să dea, statul trebuie să rezolve. Cred că, în primul rând, după mai bine de 35 de ani, oamenii de afaceri s-au obișnuit să stea pe propriile picioare, iar de la așteptări ca statul să le facă pe toate, suntem la polul în care ne-am dori ca statul să nu încurce.

După câteva valuri de crize, am învățat că o criză nu este un capăt de lume, ci poate fi o oportunitate.

Spun adesea că, în antreprenoriat, trebuie să ai curaj şi să-ți asumi că poţi eşua. Dar antreprenorii din România sunt foarte atașați de propriile businessuri, le văd ca făcând parte din familia lor. Și tocmai de aceea, pentru unii dintre ei, este, în continuare, greu să delege responsabilități, să accepte consultanță de specialitate, să ia decizia dureroasă de a-și restructura businessul atunci când este cazul sau să aducă în acționariat investitori profesioniști care să îi ajute să rămână competitivi şi să crească.

Pe măsură ce mediul de business se maturizează, companiile încep să exploreze și opțiuni diversificate de finanțare, inclusiv prin accesarea unor fonduri de investiţii. Un astfel de parteneriat poate reprezenta un punct important de inflexiune pentru un antreprenor, pentru că un cadru investiţional profesionist le conferă o perspectivă realistă, rațională și pragmatică asupra businessului și îi orientează spre soluții de creștere sustenabilă și accelerată. Vedem în practică cum antreprenorii care înțeleg să fie deschiși la astfel de formule reușesc să crească și să rămână competitivi, unii dintre ei chiar pe piețe externe.

Ce sfaturi are pentru tinerii care și‑ar  dori să înceapă o carieră în domeniul  consultanței de business

I-aș îndemna în primul rând să fie curioși – un îndemn, de altfel, universal valabil, indiferent de vârstă sau ocupație. Cred că în viață sunt esențiale explorarea și învățarea permanentă, precum și nevoia de nou și de descoperire.

Pe de altă parte, trebuie să te cunoşti foarte bine pe tine, înainte să înţelegi ce trebuie să îmbunătăţeşti, unde poţi face diferenţa şi unde este mai bine să delegi. Pentru că nu putem excela în toate – iar asta este și frumusețea lucrului în echipă, căci avem personalităţi diferite și complementare. Puterea ta este dată de ceea ce ştii, dar contează să nu rămâi blocat într-un context. Facultatea de drept, de exemplu, te învaţă să fii un bun avocat, dar nu să faci business. Aşa că fiți curioși pentru a descoperi noi savori din the box of chocolates.

Credibilitatea profesiei începe cu noi înşine. Cu alte cuvinte, „Practice what you preach!” Ca industrie, trebuie să învăţăm să aplicăm şi să testăm pe noi înşine ceea ce recomandăm clienţilor, începând cu valorile şi standardele de conduită corectă în business, până la asumarea principiilor care stau la baza performanței.

Avem obligația de self-disruption (auto-provocarea la schimbare și adaptare la nou) şi inovaţie.

Lumea evoluează rapid, deci să fim atenți la tendinţele noi din business şi tehnologie, încât să devenim agentul schimbării sau parte a schimbării, şi nu obiectul acesteia.

CITEȘTE ȘI: Angajatorii din Transilvania inovează pe zona de beneficii pentru angajați, pentru a atrage și fideliza talente

Foto: Vasile Godîncă-Herlea