Cum se face taxarea persoanelor fizice în cadrul detaşării

Pentru moment, vom discuta exclusiv despre taxarea individului, lăsând de o parte eventualele implicaţii fiscale relevante la nivel de angajator străin şi/sau la nivelul societăţii gazdă din România.

Astfel, din perspectiva impozitului pe venit, în general, veniturile din activităţi dependente realizate de o persoană fizică în urma desfăşurării activităţii în România sunt taxabile conform legislaţiei locale, fiind supuse impozitului pe venit de 16%, începând din prima zi de lucru.

În această categorie se încadrează veniturile obţinute de (i) rezidenţii unor state cu care România nu are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri, (ii) rezidenţii unor state cu care România are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri, dacă aceştia nu fac dovada rezidenţei în statul respectiv, precum şi (iii) rezidenţii unor state cu care România are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri, dacă aceştia fac dovada rezidenţei în statul respectiv şi sunt prezenţi în România una sau mai multe perioade de timp ce depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic în cauză (sau în perioada şi în condiţiile menţionate în convenţia de evitare a dublei impuneri).

Totuşi, nu sunt impozabile în România veniturile din activităţi dependente realizate de rezidenţii unor state cu care există încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri, dacă aceştia fac dovada rezidenţei în statul respectiv şi sunt prezenţi în România pentru o perioadă mai mică de 183 de zile în orice 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat (sau în perioada şi condiţiile menţionate în convenţia de evitare a dublei impuneri) doar dacă salariul nu este plătit de un angajator rezident român sau în numele acestuia, sau dacă salariul nu este suportat de un sediu permanent pe care angajatorul nerezident îl are în România.

Străinii rezidenţi în state cu care România are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri au obligaţia ca în termen de 15 zile de la data începerii activităţii să se adreseze organului fiscal competent în vederea stabilirii regimului fiscal aplicabil veniturilor obţinute ca urmare a detaşării lor în România. Obligaţia înregistrării fiscale o au şi străinii rezidenţi în state cu care România nu are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri.

Sunt supuse impunerii toate veniturile salariale în bani obţinute ca urmare a desfăşurării activităţii dependente în România, dar şi avantajele în natură (chiria, utilităţile, asigurările private de sănătate şi/sau de viaţă, costul privind taxele de şcolarizare ale copiilor, precum şi orice alte costuri suportate de societatea gazdă – societatea din România la care îşi desfăşoară activitatea detaşatul, sau de angajatorul străin). Veniturile obţinute de detaşat se declară lunar prin Formularul 224, până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost realizat venitul, acelaşi termen reprezentând şi data limită pentru plata obligaţiilor fiscale.

Dacă pentru determinarea obligaţiei fiscale privind impozitul pe venit este relevantă legislaţia internă şi prevederile unui tratat de evitare a dublei impuneri încheiat între România şi ţara de rezidenţă a detaşatului, pentru a determina obligaţiile privind contribuţiile sociale, trebuie avute în vedere atât legislaţia internă, cât şi reglementările Uniunii Europene referitoare la asigurări sociale (aceasta prevalează asupra legislaţiei interne).

Din perspectiva contribuţiilor sociale, străinii din Elveţia şi Spaţiul Economic European, care sunt detaşaţi în România, pot fi scutiţi de la plata contribuţiilor sociale dacă obţin certificatul A1 dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene în care îşi are sediul angajatorul acestora sau certificatul E101 din Elveţia sau Islanda, Liechtenstein, Norvegia pentru străinii ai căror angajatori îşi au sediul în aceste state. În lipsa certificatelor menţionate, aceştia datorează contribuţii sociale în România.

Străinii din state terţe, cărora nu le sunt aplicabile prevederile Uniunii Europene referitoare la asigurări sociale, datorează în România contribuţia de asigurări sociale de sănătate în situaţia în care obţin prelungirea dreptului de şedere în România.

Un aspect demn de menţionat este cel legat de deductibilitatea contribuţiilor sociale plătite de un detaşat – cetăţean străin, în scopul determinării impozitului pe venit: astfel, practica actuală (confirmată însă neoficial) indică o admitere a deductibilităţii, la calculul impozitului pe venit datorat în România, doar în ceea ce priveşte contribuţiile sociale datorate şi achitate în România conform legislaţiei interne, iar nu şi a contribuţiilor sociale obligatorii, datorate conform legislaţiei Uniunii Europene referitoare la asigurări sociale şi achitate de persoana fizică respectivă în ţara de rezidenţă.

Mihaela Ioja este manager senior în cadrul NNDKP Consultanţă Fiscală şi are nouă ani experienţă pe probleme de impozitare locală şi internaţională. Mihaela acordă consultanţă clienţilor privind tranzacţii interne şi internaţionale, fuziuni şi achiziţii şi alte reorganizări corporative. Are o experienţă semnificativă în planificare şi structurare fiscală, proiecte due diligence şi alte probleme fiscale din domenii precum cel bancar şi financiar, tranzacţii imobiliare, domeniul farmaceutic, retail, telecomunicaţii şi utilităţi.

Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen este promotor al avocaturii de afaceri în România, oferind soluţii juridice integrate companiilor care îşi desfăşoară activitatea pe piaţa locală. Firma are o echipă formată din 150 de avocaţi şi consultanţi şi 80 de angajaţi şi birouri operaţionale la Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca, Braşov şi Craiova.

Articol preluat din Revista Cariere de iunie. Pentru detalii legate de abonare, click aici