Omul care „livrează” viață
„Familia este, de fapt, cea care ne ‹leagă circuitele minții› – mai exact, ne insuflă modul în care ‹trebuie›, ‹e bine› să funcționăm. Apoi o influență majoră în felul în care gândim, acționăm, o are școala. Noi ne naștem extraordinari. Dar ajungem în școală unde învățăm că nu suntem suficient de buni. Întotdeauna o să afli că Ionel este mai bun ca tine la matematică și, oricât de bun ești tu la muzică, nu prea mai conteză. Trece timpul, alte studii. Aici ajungi nu neapărat pentru că ți-ai dorit tu. Mama și tata ți-au spus: ‹Andrei e bine să înveți în ziua de astăzi calculatoare, ăsta este viitorul›. Și, pentru că și te pricepi, la un moment dat te trezești la Liceul de Informatică, apoi la Facultatea de Automatică și Calculatoare. Te auzi chiar spunându-ți: ‹Chiar îmi merge. Mă pricep, sunt acolo!› Visul meu era să ajung un administrator de sistem într-o mare companie. Ăsta a fost visul meu în momentul în care am ieșit de pe băncile școlii și am intrat în povestea carierei. Eram într-adevăr convins că ăsta sunt eu.”
Acestea au fost primele lucruri pe care mi le-a povestit Andrei Tudose, ca să mă facă să înțeleg cum a ajuns la concluzia că este menit să lucreze în domeniul IT-ului, doar ca, mai târziu, să-și dea seama că nu se simte confortabil în acest „film” și că vrea să-l schimbe.
Andrei a lucrat încă din timpul facultății în această arie, iar la finele ei s-a decis să plece din țară. A ales Germania, unde a și locuit șase ani. Acolo era administrator de sistem la Vodafone. Un job pe care l-ar fi râvnit mulți dintre cei care își doreau o carieră în IT. După patru-cinci ani de la plecarea din țară, Andrei își atinsese punctul din carieră pe care și-l dorea. „Așa cum îmi place să spun, după ce treci linia de sosire, adică ajungi acolo unde trebuie, lumea sare pe tine, te aplaudă, te urci pe podium și aici nu se mai întâmplă nimic. Simțeam că îmi lipsește ceva. Mi-am dat seama că nu sunt împlinit. Acela a fost momentul când am decis să ne întoarcem în țară”, își amintește Andrei.
Prea multă siguranță nu e bună
Unul dintre motivele care au cântărit decisiv la decizia de a părăsi Germania și a reveni în țară a fost faptul că simțea că își controlează prea mult viața. În Germania, Andrei era asigurat pentru orice, avea, practic, un fel de asigurare full – CASCO, dar pentru el. „Eram asigurat de sănătate, știam care sunt excursiile cele mai ieftine și cele mai bune, totul venea pe tavă la mine.
Aveam senzația că o să știu totul:și unde o să învețe copiii mei, și ce boli o să aibă, și unde o să mergem în vacanță. Simțeam totul prea sigur, și această siguranță nu mi se potrivește deloc”, accentuează acest aspect Andrei. Practic, avea prea multe repere, voia să i se întâmple și ceva nou, surprinzător. Așa că a decis că vrea să includă și altceva în povestea vieții lui.
Deși a optat pentru o schimbare radicală, pasul pe care l-a făcut a fost totuși unul de om responsabil. Și-a lăsat „porțile” deschise acolo și a venit în România să lucreze pentru Fujitsu Siemens. Nu a mai optat pentru zona tehnică, îndreptându-se pentru cea de vânzări – către business development. Și-a propus să lase un an să treacă și, dacă cumva ajungea să creadă că nu a fost o decizie înțeleaptă acest nou drum, se putea reîntoarce la vechea viață, în Germania. „Nu m-am aruncat cu capul înainte, aveam ‹parașută de urgență›. Aici, deși lucram într-o corporație, povestea era deja alta. Nu mai administram calculatoare, deja vorbeam cu oamenii, lucru pe care-l simțeam că e în mine. Numai că povestea asta nu era a mea, era a altcuiva… povestea lui Fujitsu Siemens”.
Tot timpul a avut în minte acest gând, iar în 2010 când s-a creat oportunitatea să devină partener într-o companie de IT, s-a alăturat fără să ezite. Deși a intrat doar cu capital în firma Smart Control (firma exista, iar în perioada de glorie a avut 40 de angajați), în acest punct al vieții i se împlinea visul de a ajunge antreprenor. Lucrurile începeau să fie din ce în ce mai bune, era liber, știa că face ceea ce-i place și ce știe mai bine. Iar trecea linia de sosire și nu simțea împlinire. Andrei nu s-a dat bătut și nu și-a pierdut speranța că într-o zi își va găsi fericirea în carieră. A încercat să vadă unde a greșit și și-a propus să nu mai aleagă soluții cunoscute – corporatistul sau antreprenorul – pentru care știa ce trebuie să facă. A optat pentru a încerca să înțeleagă cine e el și ce vrea să facă.
Viața e atât de frumoasă pe cât îi dai voie să fie
Și, pentru că se trezea dimineața cu sentimentul de nemulțumire și cu dorința de a vrea altceva, a ieșit din Smart Control și și-a luat un an de zile pentru a afla cine este. În acea perioadă a început în paralel o comunitate și un business de turism: „Invadează cu noi!” care presupunea organizarea de team-buildinguri în care participanții nu se cunoșteau.
În 2010, i-a venit ideea afacerii Delivering life, cea care i-a adus și împlinirea mult căutată. O simplă semnătură a e-mailului său, pe care chiar el însuși o scrisese în urmă cu un an, în perioada în care se afla în procesul de dezvoltare personală și autocunoaștere: You are welcome in this life, please enjoy – i-a schimbat total viața lui Andrei. „Dacă împărțeam pliante sau vorbeam la conferințe, nu cred că aveam un impact serios. Trebuia să fac ceva care să-i rupă pe oameni din ‹filmul› în care sunt: masă, casă, serviciu etc”. Citise de curând Delivering happiness, o carte care l-a inspirat foarte mult, și și-a dat seama că el vrea să livreze viață. Nu a mai stat pe gânduri, a cumpărat domeniul și a dat niște e-mailuri unor prieteni în care le-a spus că vrea să facă niște evenimente prin care să-i scoată pe oameni din rutină, să le arate că se pot simți bine și fără un motiv anume.
„Am avut viziunea că viața este ca o canapea. Mai sare câte un arc și te înțeapă, totuși cauți o poziție în care să poți sta pe ea, mai sare unul, cauți aceeași poziție. Delivering life îți dă o mână și te ridică de de pe canapea. Doar că mulți se reașază. Își spun că a fost frumos, dar că supraviețuiesc acolo.”
Ieși din zona de confort
„Ne întâlneam la mine o dată pe săptămână și așa am început ușor-ușor să facem Râsul în metrou. Metroul este un spațiu întunecat, care te indispune, și ne-am gândit cum ar fi să schimbăm spațiul acesta. Cum? Să începem să râdem și astfel să-i facem și pe alții să ne urmeze”. A urmat „Stropitul cu apă”, „Petrecerea de pietoni”, „Gala Oamenilor”. Încercăm să-i scoatem pe oameni din pantofii lor, din zona de confort. De exemplu, în Gala Oamenilor am început de la a ne gândi că în general oamenii lucrează în corporații, că sunt mici furnicuțe într-un mușuroi mare. Gândindu-ne apoi la experiența unei vedete, ne-a venit ideea să punem un covor roşu la stația de metrou Pipera, 60 de oameni aplaudau, cineva filma, alții cereau autografe oamenilor care veneau pe acolo. Mulți au răspuns pozitiv acestei experienței, au decis să iasă din șosetele lor”, spune Andrei. Problema este, susține antreprenorul vocațional, că mulți aleg să se întoarcă în zona de confort. „Am sentimentul că viața este ca o canapea. Mai sare câte un arc și te înțeapă, totuși cauți o poziție în care să poți sta pe ea, mai sare unul, cauți aceeași poziție. Delivering life îți dă o mână și te ridică de de pe canapea. Doar că mulți se reașază. Își spun că a fost frumos, dar că supraviețuiesc acolo”, spune el cu regret.
Trăiește acum!
Toate aceste proiecte au fost făcute din voluntariat. Dar, pentru că și-a dat seama că nu poate să facă acest lucru pentru totdeauna, Andrei a încercat să gândească un produs care poate să fie vândut. A reușit prin „Cutia albastră”. Practic, o cutie de trei metri pe șase, pusă în piața Universității, te făcea clar să te întrebi ce-i cu ea. „Vezi că e coadă, și cei care ies sunt foarte încântați. Și normal că vrei să intri și tu. În cutie vezi cu totul alt spațiu, altă temperatură, alt miros și un televizor fără sonor pe care se zăresc niște oameni, dar nu auzi ce spun. La un moment observi și niște căști, ți le pui, te conectezi cu 40 de oameni care-ți spun că te iubesc. Asta îți va schimba, cu siguranță, starea. Nu auzi de la 40 de oameni în viață că-ți spun că te iubesc, poate auzi de 40 de ori, dacă ai noroc”.
Atunci a adăugat pe site că „provoacă evenimente, produse și servicii memorabile”. Și uite așa a ajuns și la proiectul prin care Samsung lansa Galaxy S5 în România, al cărui concept a fost „Creat și inspirat de oameni”. „A fost un proiect foarte mișto. De ce? Pentru că arăți altfel un produs oamenilor, nu le spui caracteristicile sau cu ce e mai bun decât cel vechi, ci îl legi de oameni, de nevoia lor”. Următorul proiect este evenimentul „Delivering Life Camp”. Durează trei zile. După înscriere, primești o scrisoare prin care ți se spune să fii în ziua de…, în data de…, în punctul x. Dar nu știi de la început ce ți se va întâmpla. Te duci acolo, vine un autocar să te ia și te aduce peste trei zile înapoi.
Andrei a ținut să-mi spună în încheiere că cel mai important în viață este să trăiești momentul, să nu trăiești pentru ceva ce va fi peste x ani. Așa cum a făcut el. Își dorea să fie administrator de sistem și până nu ajungea în acel punct nu putea să fie fericit. „Oprește-te! Spune-ți că este bine acum, că oamenii din jurul tău sunt frumoși, că ai parte de lucruri spectaculoase. Nu lăsa viața să treacă pe lângă tine”.
Articol preluat din Revista Cariere de mai. Pentru detalii legate de abonare, click aici
Revista CARIERE poate fi găsită la punctele de presă In Medio, Relay, One Minute și în rețeaua magazinelor Auchan, Real, Kaufland și Cora.