Carieră adaptată realităţii contemporane
Manualele clasice sunt tot mai puţin utilizate. De exemplu, în Coreea de Sud se doreşte ca încă 2015 să se renunţe total la manualul de școală tipărit. Informaţia digitală primează în preferinţele surselor de informare, de unde şi eLearningul, un subiect din ce în ce mai discutat. Apar noi propuneri pe această linie, deşi la o simplă analiză cantitativă se poate observa că programele de eLearning sunt în special destinate companiilor, adică training-uri şi coaching în interiorul companiilor, şi prea puţin strict în învăţământ.
Dascălii au înţeles importanţa adaptării la profilul actual al tânărului şi la cerinţele reale de pe piaţa muncii şi ale societăţii în care trăim. În sistemul clasic de învăţâmânt studenţii sunt examinaţi şi notaţi pe baza activităţii lor în mediul Web, contribuţia pe platformele special destinate fiindu-le analizată atent de către profesor.
Tehnologia, dar şi “globalizarea pieţei muncii”, a evidenţiat tot mai mult importanţa pregătirii practice. Modelul educaţional practicat în Germania a fost luat ca exemplu pentru statele europene. Accentul fiind pus pe practica la angajatori, în sistemul dual, nume mari precum, de exemplu Mercedes-Benz, primesc până la 2.000 de ucenici anual, din care apoi, majoritatea rămân să lucreze în companie.
Radu Gologan, antrenorul lotului naţional de olimpici la matematică, descria recent orientarea americanilor spre “decodarea“ cunoştinţelor expuse tinerilor – aceştia având un sistem de învăţământ mult mai practic, oferă informaţii mult mai puţine, însă care se fixează mai bine. “Aşa au ajuns să aibă atât vârfuri de excelenţă, dar mai ales o bază cu competenţe suficiente pentru funcţionarea societăţii“.
Marile companii internaţionale, corporaţiile, au şi ele un rol important în educaţie. „Sectorul privat trebuie implicat. Este o responsabilitate socială”, sublinia Viviane Reding, înca din 2002, pe atunci comisar european cu portofoliul educaţiei. Prin noile iniţiative, UE urmăreşte dezvoltarea dimensiunii non-europene a educaţiei, deoarece, cât mai mulţi absolvenţi la nivel global contribuie la creşterea economică.
O măsură importantă a UE a fost “Procesul Bologna“, o încercare de a armoniza sistemele de învăţământ naţionale prin crearea condiţiilor pentru mobilitate. Astfel a fost necesară implicarea din partea instituţiilor Uniunii Europene, atât financiară, cât şi prin lansarea unor programe de mobilitate, pentru studenţi şi pentru profesori. Mobilitatea a dat posibilitatea unor noi orientări, prin variantele pe care le propune – “Erasmus pentru toţi”, “Social Erasmus”, “Erasmus Plus”, etc. Deşi bugetul alocat programului Erasmus a fost mărit, solicitările depăşesc mult posibilităţile existente.
Unul dintre obiectivele principale ale Strategiei de la Lisabona era “învăţarea pe toată durata vieţii”, pentru realizarea creşterii economice şi a locurilor de muncă. Acest lucru implică şi perfecţionarea tinerilor absolvenţi, atât la locul de muncă, cât şi prin programe prin care aceştia să reuşească să acumuleze experienţa atât de mult solicitată şi de necesară în activitatea profesională cotidiană. În acelaşi context, Universităţile de vară sunt o altă formă de pregătire practicată în ultimii ani, fiind o variantă potrivită pentru mulţi dintre studenţi.
Teoria acumulată în urma anilor de pregătire academică trebuie completată prin implicarea în diferite activităţi “extra-şcolare“, printre care voluntariatul şi internshipurile, pentru dezvoltarea “soft-skills-urilor“. Nu mulţi sunt tinerii care au înţeles că organizaţiile studenţeşti, ONG-urile, partidele politice sau sindicatele le stau la îndemână pentru a-şi fixa şi dezvolta cunoştinţele, în avantajul lor.
Ultimii ani au introdus în domeniul resurselor umane termeni noi – acele “e-skills” sau “light technical skills” sunt cerinţe care nu mai pot să lipsească aproape din niciun CV. De la portar la Directorul General, toţi angajaţii operează cu programe informatice care rulează pe terminale din ce în ce mai inteligente. Aşa cum noile tehnologii schimbă viaţa privată a fiecăruia, la fel, impactul acestora asupra mediului profesional este de necontestat.
Un element cerut în prezent de mulţi angajatori este multitaskingul, ceea ce înseamnă schimbarea rapidă a atenţiei şi concentrării între activităţile derulate. Într-o lume atât de dinamică nu poţi exista dacă nu dai dovadă de flexibilitate, chiar şi atunci când vine vorba de orientarea în carieră.
Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “România-UE” Bruxelles. Are 41 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles de 15 ani. Predă cursul de “Tehnici de comunicare în UE” la universităţi din Bucureşti, Bruxelles şi Gorizia (Italia). Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Încă din 2007 a lansat blogul www.casaeuropei.blogspot.com, cu obiectivul declarat: “Este un blog de opinie despre Uniunea Europeană şi despre modul cum românii sunt afectaţi de schimbările europene contemporane”.