Coaching-style 24: Claxonul și motorul. Tu ce fel de mașină îți dorești, de fapt?
În ziua de 24 a fiecărei luni, îți ofer aici o întrebare coaching-style de 24 carate: propriile răspunsuri îți vor aduce un plus de înțelepciune, echilibru și fericire, cu condiția să le cauți cu onestitate și metodă; iar apoi, după ce le vei fi găsit, să le pui în practică în fiecare zi. Îți ofer, de asemenea, și câteva resurse pentru căutarea acestor răspunsuri. Doar cu titlul de surse de inspirație: fiecare le valorifică așa cum gândește că e benefic pentru el / ea și pentru ceilalți oameni al căror bine îl dorește. Dacă 24 e în weekend, caută articolul în prima zi lucrătoare care urmează.
Doi români merg la un târg de mașini. După ce văd mai multe mărci, ajung la o mașină germană de ultimă generație. „Pot s-o-ncerc?”, întreabă unul. „Sigur, urcați la volan”, răspunde, foarte amabil, reprezentantul firmei. Românul urcă, încearcă mai multe poziții pe scaun, căutând-o pe cea mai confortabilă, și face un tur de pistă, accelerând și claxonând de mai multe ori. Apoi spune: „Îmi place mai mult mașina mea actuală. E mai mare, mai comodă, mai rapidă și claxonează mai tare”. Calm, neamțul răspunde: „Îmi pare rău. Toate mașinile noastre merg cu motorul. Dacă ceea ce vă doriți este să mergeți cu caroseria, scaunele, accelerația și claxonul, noi nu vă putem ajuta”.
Diferența între performanțele diferitelor echipe venea exact din acest detaliu: unele se focalizau pe calitatea motorului (procese interne, fluxuri, diviziunea muncii / fișe ale postului, roluri și competențe, cooperare etc.), în vreme ce altele erau interesate mai mult de caroserie (imagine), confort (câștig maxim cu efort minim și plăcere), accelerație (rezultate obținute foarte repede) și claxon (marketing, strategie de vânzări). Iar aceste diferențe erau vizibile chiar în modul în care participanții abordau procesele de cercetare-învățare-dezvoltare pentru care ne aflam cu toții acolo: unii căutau să-și descopere nevoile reale de învățare, să descopere moduri alternative de a gândi și a face lucrurile, să le înțeleagă în profunzime, să le exerseze, să le adapteze la condițiile lor reale de muncă, în vreme ce alții păreau fericiți doar când puteau să se miște în zonele lor de confort, fie asistând la „spectacolul” oferit de speaker, fie descărcându-și nemulțumirile în legătură cu ceilalți, fie povestind despre „bunele practici” din experiențele proprii, frumos, ca la serbare, părând a aștepta aplauzele și coronița pe cap, fără nicio interogație, nicio umbră de gândire critică în legătură cu respectivele „bune practici”.
„Totuși, caroseria, scaunele și claxonul sunt foarte importante, fără ele nu vinzi nimic astăzi”, a argumentat cineva, în fața insistențelor mele de a lărgi cadrul și a deplasa lumina reflectorului mental către „motor”. În loc de răspuns, l-am întrebat pe managerul care mă angajase: „Când voi ați decis să cumpărați serviciile mele, ce a cântărit mai greu, motorul ori caroseria, scaunele și claxonul?”. „Motorul”, am auzit imediat. Și a continuat, râzând: „Știi că am contractat înainte niște ședințe individuale, te-am testat, eu am fost pilotul de încercare, am testat motorul”.
Sunt și acum uimită. De regulă, managerii angajează profesioniști ca mine pe baza recomandărilor, ori a „impresiei” obținute la vederea unui site și în urma unei conversații generale legate de rezultatele așteptate, precum și de experiența, stilul de lucru și prețurile profesionistului; uneori, se solicită și o sesiune individuală. În toate aceste situații, „impresia” e, evident, dependentă în primul rând de „caroserie, scaune, accelerație și claxon”. E prima dată când aud de la un manager că s-a gândit să testeze „motorul”, și nu doar pe 50 metri (o singură sesiune), ci pe un traseu mai lung.
Doamne-ajută să avem tot mai mulți români – manageri, dar și angajați obișnuiți și, mai ales, tineri – care învață să testeze motorul înainte de a se lăsa impresionați de caroserie, scaune, accelerație și claxon! Și care lucrează foarte serios la propriul motor, înainte de a lucra la caroseria, scaunele și claxonul proprii!
Tu ce mașină îți dorești, de fapt?
Accepți că un român poate crea modele de lucru la fel de valoroase ca și acelea create de experții străini? Cu o experiență de muncă de peste 30 ani, în egală măsură academică și practică, Elisabeta Stănciulescu este creatoarea primului model românesc de învățare și dezvoltare a potențialului/capitalului uman: modelul DACI-A. Acest model e transdisciplinar, combinând resurse din cercetarea calitativă, coaching, consiliere, mentorat, training și educație. Totodată, conține și o componentă ludică importantă : un joc care îi ajută pe utilizatori să învețe cum să învețe și să-și evalueze mai obiectiv progresele.
Elisabeta Stănciulescu oferă servicii pentru antreprenori, manageri și echipe, precum și pentru persoane fizice, cupluri și familii.
Site personal : http://elisabetastanciulescu.ro
Facebook – Elisabeta Stănciulescu