Echipele din viața ta

În organizațiile de astăzi și în realitatea actuală, competitivitatea nu mai este motorul acțiunilor, al succesului sau al eficienței. Lucrul în echipă și colaborarea – da. De aceea, cred că e important să ne dăm seama dacă ne-am adaptat acestei noi paradigme și dacă valorizăm cu adevărat echipa sau doar avem impresia că o facem.

Cum putem distinge între aparență și realitate, în acest caz? Aici intervin echipele din viața noastră. Cred că, în primul rând, este necesar să ne uităm la toate echipele din care suntem parte, iar exemplul pentru analiză este sistemul familial. Familia este și ea o echipă din viața personală, iar noi lucrăm cu tipare.

Practic, putem observa ce nu funcționează așa cum ne-am dori în viața profesională, dacă ne întoarcem la cum ne comportăm în echipa de acasă. În cele din urmă, comportamentul din echipa organizațională se regăsește în comportamentul din viața personală. E important să ne întrebăm – ce responsabilități avem? Câte ar fi responsabilitățile de care fugim? Care sunt așteptările celorlalți de la noi? Cum ne raportăm la ele? Le ducem sau nu la îndeplinire? etc.

Cum putem să ne accentuăm abilitățile de jucători de echipă? Un prim lucru pe care îl putem face se află chiar la dispoziția noastră, prin cadrul organizațional – evaluarea periodică personală, de exemplu, ne poate da informații importante despre care sunt zonele pe care am putea să le îmbunătățim, în relația noastră cu ceilalți. De asemenea, o altă modalitate prin care am putea lucra la capacitatea noastră de muncă în echipă este analiza personală. E necesar să ne gândim în ce situații ne simțim cel mai confortabil și ce contexte ne fac să ne simțim cel mai puțin în largul nostru – de aici putem începe să construim asupra lucrurilor pe care am vrea să le schimbăm.

Nu în ultimul rând, să nu uităm de feedback, feedback, feedback – e nevoie să cerem feedback-ul celor din jur. Doar discutând cu membrii echipei noastre putem înțelege cum văd ei lucrurile.Atenție la cum elaborăm întrebările pentru a evita răspunsurile laconice – date uneori din teamă sau reținere – de tipul ,,totul este ok”. Se folosesc, în schimb, întrebări deschise, care propun o alternativă – „Care crezi că ar fi fost cel mai bun moment pentru propunerea mea?”, „Dacă erai în locul meu, tu cum ai fi făcut?” ș.a. Modalitatea de a ne pune întrebări este foarte variată, depinde doar dacă vrem să ne adresăm aceste întrebări.

În ceea ce privește echipa din viața personală, familia, și aici modalitățile sunt numeroase. Un exercițiu bun pe care îl putem face este să ne facem o listă cu toate rolurile pe care le avem, cu responsabilitățile care survin din acestea și cu așteptările celorlalți de la noi. Sunt așteptările noastre aliniate cu așteptările celorlalți? În urma acestui exercițiu, putem alege două sau trei trăsături, asupra cărora să lucrăm mai departe.

Întotdeauna, atunci când vine vorba lucrul în echipă, primul pas este să conștientizăm și să ne asumăm că această calitate există, uneori, doar la nivel declarativ sau ideal în noi. Cum putem face asta? Cu toții avem un tipar de funcționare și atragem în jurul nostru oameni în care regăsim trăsături personale. Dacă ne uităm mai bine la cei pe care îi admirăm sau care ne înconjoară, ce observăm? Noi suntem ca niște magneți – atragem ceea ce ne seamănă. Uitându-ne la ceilalți, ne putem uita mai bine la noi înșine.

Am lucrat la un moment dat cu un executiv, căruia îi era foarte greu să renunțe la nevoia de protejare a imaginii sale. Cu toate că el credea despre sine că este un bun jucător de echipă, simțea, pe de altă parte, că ceea ce făcea nu îi aducea nici satisfacția, nici apropierea față de oameni pe care și le dorea. Procesul de schimbare se construiește încet, punct cu punct, însă începe de la coștientizare. Alături de acest manager, am aflat care era punctul exact în care se scinda autenticitatea lui.

În cele din urmă, fiecare are ceva de protejat. Fiecare dintre noi are mizele sale. Problema nu este cum luptăm împotriva acestor lucruri, ci cum putem face ca, împreună cu ele, să schimbăm ce nu ne mai e util și să ajungem la rezultate spectaculoase în echipele din viața noastră.