Personalitatea coruptă și efectele devastatoare ale acesteia
Începând cu 1990, organizații internaționale precum OCDE, FMI și Banca Mondiala au introdus măsuri de monitorizare și sancțiuni stringente pentru cazurile de corupție. Datorită acestui interes crescut şi atenția comunității științifice s-a îndreptat spre înțelegerea fenomenului de corupție.
În privința definirii corupției, opiniile converg spre ideea generală de utilizare a unei puteri publice pentru obținerea de beneficii private, fiind incluse comportamente precum: mita, delapidarea, obținerea de comisioane ilegale. În cadrul acestei definiții, corupția nu este limitată doar la puterea oficialilor guvernului asupra populației, ci asupra oricărei persoane care poate să exercite putere asupra unei comunităţi sau chiar industrii.
Anumite trăsături individuale pot determina la nivel individual corupția, însă la nivel de națiune, media națională a acestor trăsături nu este legată de rata națională a corupției.
Personalitatea și corupția la nivel individual au fost puțin studiate. O parte semnificativă din cercetări s-a orientat către analiza comportamentelor contraproductive. În privința acestora, rezultatele obținute au arătat existența unei relații moderate între nivelul de conștiinciozitate și agreabilitate și predispoziția de angajare în comportamente contraproductive pentru organizație.
Nivelul de conștiinciozitate reprezintă un bun predictor al devianței organizaționale (acte dăunătoare împotriva organizației), iar nivelul de agreabilitate ca și predictor al devianței interpersonale (acte dăunătoare împotriva altor persoane la locul de muncă). Însă există o diferență între acte dăunătoare în general și ceea ce însemană corupție.
Există un număr redus de studii care tratează problema infracționalității economice (white-collar crimes). Persoanele care comit astfel de acte pot să fie descrise în termeni de personalitate ca fiind: sociabile, deschise, cu un nivel ridicat de toleranță, flexibile.
De cele mai multe ori, studiile legate de corupție se bazează pe eșantioane formate din persoane care se află la baza sau la mijlocul ierarhiei organizaționale și nu persoane din topul organizațiilor care se află în poziția de a comite acte de corupție.
Organizația kleptocratică nu este o idee abstractă sau un atribut al organizației. O organizație este coruptă pentru că stakeholderii sunt corupți. În mod real, nu putem vorbi de organizații corupte decât din perspectiva persoanelor din topul organizațiilor care sunt corupte. Nu putem spune despre compania Enron că este coruptă, însă putem spune că Kenneth Lay (Foundar Chiarman și exCEO), Jeffry Skilling (president & CEO) sau Andrew Fastow (CFO) că au fost corupți. Similar nici despre WorldCom însă despre Bernard Ebbers, da, mai ales după sentința primită de 25 de ani de închisoare.
În termeni de valori, persoanele care sunt orientante către câștiguri finaciare, profit, și simultan au o predispoziție spre asumarea riscurilor, și indiferenți la reguli, politici și proceduri sunt cei mai predispuși de a se lăsa corupți.
Să luăm exemplu lui Jeffrey Skilling, fostul CEO de la Enron, unde flexibilitatea sa, împătimirea pentru risc au dus la prăbușirea uneia dintre cele mai mari compani. Mai mult, pe parcursul scandalului precum și în timpul procesului, Skilling a negat cu maximă inocență implicarea în prăbușirea Enron, precum şi paguba de sute de milioane de dolari.
Însă la nivel individual, pentru a prezice dacă o persoana va fi coruptă sau nu, personalitatea este un bun predictor.
Cristian Mihai, Product Manager HART Consulting
Pentru mai multe detalii despre HART Consulting click aici.