Lansarea ediţiei ianuarie-februarie: „Dincolo de nori, aproape de limite”

„Trek-ul în Himalaya, cel mai impresionant sistem montan al lumii, este privit de mulţi ca o împlinire personală. Unii îşi propun să ajungă acolo înainte de o anumită vârstă, alţii până când nu e prea târziu”. Cert este că micul grupul de manageri şi antreprenori români, pe care jurnalistul Cariere i-a însoţit în drumeţie, a avut două obiective principale de atins: să urce pe Kala Patthar, locul din care vârful Everest se vede în toată măreţia, şi în Base Camp Everest. Dragoş Nicolae şi Irina Filote au reconstituit istoria acestui traseu, pigmentând-o pe alocuri cu poveştile despre acomodarea la altitudine. Ei au convins publicul că spiritualitatea locului şi frumuseţile naturale, care îţi taie respiraţia, fac din acest trek unul care să merite efortul. „Chiar şi faptul că am ales să fim acolo, în loc să ne petrecem sărbătorile de Crăciun şi Revelionul în familie, cu tot confortul aferent, este o dovadă de voinţă”– a mărturisit Irina.

Cei doi au vorbit despre condiţiile austere pe care le-au avut de respectat, despre suportul logistic de care au avut nevoie şi despre provocările fizice şi psihice la care i-a supus trekul la altitudine.

„Era important să bem patru litri de apă îmbuteliată pe zi, să nu ne bată bocancii şi, în principiu, să evităm orice ne-ar fi putut periclita forma fizică sau psihică.” – a povestit Dragoş Nicolae.

Cu toate eforturile lor de a respecta disciplina şi măsurile de prevenţie impuse de liderul echipei, un alpinist experimentat, unul dintre membrii echipei a fost nevoit să renunţe la ascensiune şi să se interneze de urgenţă într-o clinică specializată în boli de altitudine din Kathmandu.

„Trek-ul în Himalaya nu e o treabă uşoară, dar nici imposibilă. Îţi oferă o perspectivă diferită asupra lumii, te obligă să-ţi împingi limitele şi să-ţi testezi propriul corp în condiţii foarte diferite.” – a explicat jurnalistul motivaţia întregului demers al grupului de români.

Blogerul Cezar Dumitru, invitat la lansare, a intervenit cu o pledoarie în favoarea călătoriei, ca mijloc de autocunoaştere şi descoperire a propriilor abilităţi. El a povestit cu umor o parte din peripeţiile sale în Nepal şi a oferit câteva „ponturi” despre cum poţi obţine maximum dintr-o călătorie de acest fel: „Am făcut rafting pe râul Trisuli, deşi nu ştiu să înot.” Chiar dacă nu s-a încumetat să facă trekking, a avut suficientă îndrăzneală încât să se urce într-un planor, pentru a se bucura de o panoramă minunată asupra celui mai înalt vârf de pe Terra.

Maratonistul Daniel Lixandru, un om care priveşte alergarea pe distanţe lungi ca pe o modalitate de dezvoltare personală, a încheiat seara asigurându-i pe cei din auditoriu că orice depăşire a limitelor fizice şi psihice te ajută în definitiv să-ţi formezi strategii şi convingeri care te fac să ai succes în alte arii ale vieţii. Fie că alergăm sau urcăm pe munte, fie că ne confruntăm cu decizii dure de viaţă şi de business, cert este că „fiecare are Everestul său”, a conchis el. Important este să îndrăznim mai departe şi să nu ne lăsăm copleşiţi.

Pentru a vedea mai multe poze de la eveniment, click aici.