TEAMBUILDING EXTREM mai chiuleşte cineva?!
S-a împământenit ideea că teambuilding-ul este o ieşire în wekeend cu colegii de la serviciu, cu mese plătite de firmă, discursuri plictisitoare şi, mai pe seară, dansuri în club. Însă conceptul de teambuilding este mult mai complex, mai benefic şi mai antrenant decât multe dintre activităţile pe care oricum le facem la sfârşit de săptămână. Dacă o companie vrea să organizeze un teambuilding extrem, cu probe provocatoare şi distractive în acelaşi timp, atunci apelează la o firmă care deţine logistică şi traineri care se ocupă de toate detaliile. Trainerii inspectează traseul cu două zile înainte, iar dacă probele pot fi de risc, detaliile sunt puse la punct de specialişti care ştiu totul despre echipamentele „extreme“, întotdeauna omologate. Locaţia este propusă de traineri sau de companie, însă unul dintre aspecte este proximitatea faţă de oraşul de unde vine clientul, pentru că nimeni nu vrea să meargă mult cu autocarul într-o zi de vineri.
E cineva stresat?
Există cazuri în care oamenii sunt stresaţi de teambuilding pe care îl văd ca pe o obligaţie de serviciu. Ei ştiu că trebuie să se comporte într-un anumit fel, să participe la toate activităţile şi se gândesc tot timpul că sunt monitorizaţi. Sunt companii cu reguli foarte stricte în ceea ce priveşte programul şi există lideri deosebit de rigizi, în prezenţa cărora nu se glumeşte şi discuţiile nu sunt libere. Apoi, mai există şi ideea de a merge în teambuilding pentru că trebuie neapărat să îţi manifeşti apartenenţa la companie, însă în mod normal oamenii ar prefera să facă cu totul şi cu totul altceva. „Poţi accepta să mergi în teambuilding doar ca şi ceilalţi colegi să nu te privească negativ“, spune Irina Manciu. O altă reticienţă vine din faptul că sunt oameni care asociează participarea cu faptul că vor face anumite lucruri alături de colegii de la serviciu, ceea ce nu li se pare interesant. Activităţile outdoor sunt însă incitante pentru multă lume, pentru că presupun învăţarea prin trăiri experienţiale. În general, activităţile individuale nu sunt recomandate, ci se merge pe ideea de echipe, comunicare, coeziune şi competiţie.
Efectul
Pe lângă rolul clasic de distracţie, în teambuildingul extrem companiile află care sunt cei mai competitivi şi cei mai perseverenţi oameni pe care îi au. La încheiere trainerii fac o evaluare, îşi prezintă concluziile şi evidenţiază punctele forte şi dinamica echipelor implicate. Dacă cei de la HR doresc, rezultatele competitivităţii ajung şi la ei. De multe ori se întâmplă ca oamenii care erau mai reticienţi la integrarea în echipă să fie mult mai participativi la final şi să nu mai stea singuri la masă. Uneori liderii ţin scurte discursuri motivaţionale şi se oferă primii să înceapă probele. Din experienţă, trainerii spun că exemplul valorează întotdeauna cel mai mult, iar liderii au ocazia să se remarce într-un fel inedit. Foarte valoroase sunt şi încurajările colegilor atunci când cineva din echipă trece o probă deosebită. Multe ieşiri sunt şi foarte amuzante, pentru că situaţiile sunt inedite, iar cei mai mulţi se întorc acasă cu zâmbetul pe buze. Participanţii au ocazia să se cunoască mai bine, să treacă împreună printr-o serie de încercări cu care nu sunt obişnuiţi şi, trebuie s-o spunem, să facă lucruri pe care unii dintre ei nu le-ar încerca niciodată individual.
Cele mai adoptate activităţi din ultimii ani sunt raftingul, căţărarea, via ferrata, treversarea pe corzi şi offroad-ul. Însă contează foarte mult vârsta şi sexul angajaţilor. Dacă, de exemplu, compania care pleacă în excursie este alcătuită din doamne, s-ar putea că opţiunile să fie de tip atelier sau echitaţie. Există şi programe de tip „supravieţuire“. Important este ca programele să aibă la bază o serie de activităţi cu obiective, astfel încât echipele implicate să îşi îmbunătăţească abilităţile de comunicare şi să îşi dezvolte relaţiile interpersonale.
„Teambuildingul trebuie să fie distractiv, necesită să se lucreze în echipă şi să spargă barierele de comunicare“, spune Irina Manciu de la ActPlusEvents. Oamenii ajung să se cunoască în situaţii diferite şi paradoxul este că uneori ajung să îşi cunoscă mai bine chiar propriii colegii de departament. Este bine ca „bisericuţele“ de la birou să nu se mute în excursie. De aceea un organizator care se respectă face echipele astfel încât să formeze grupe cu oameni diferiţi ca fire, care în mod obişnuit nu comunică foarte mult. Oamenii sunt observaţi înainte şi uneori cei de la departamentul de HR oferă informaţii utile.
Participanţii trec printr-o serie de activităţi care îi scot din zona din confort şi îi pun în situaţia de a se adapta unor condiţii neobişnuite. „În acelaşi timp însă, extrem nu înseamnă şi periculos, siguranţa participanţilor fiind principala grijă a trainerilor în momentul implementării unor astfel de programe“, afirmă Cristina Voinea, coordonator EcoXtrem Teambuilding.
Dacă programul este extrem şi include probe solicitante precum rafting sau „ateliere montane“, ca de exemplu căţărare, rapel, tiroliană etc., programul se gândeşte pentru o zi sau chiar două. Însă este obligatoriu să fie hiperactiv şi toate echipele trebuie să descopere probele de pe traseu. Important este ca activităţile să fie interesante, să fie solicitante şi să activeze spiritul de competiţie. Totuşi, dacă sunt şi oameni cu frică de înălţime sau cu anumite traume şi nu pot îndeplini diverse sarcini, nimeni nu este obigat să treacă proba. Totuşi, trainerul şi colegii se motivează reciproc foarte bine, iar marea majoritatea a situaţilor sunt trecute cu brio. Alegerea programului este produsul unui proces de consultanţă, de-a lungul căruia trainerii se folosesc de toate informaţiile pe care le obţin de la departamentul de Resurse Uname cu privire la componenţa echipelor şi a obiectivelor urmărite.
Cine vrea în teambuilding extrem?
Companiile care apelează la teambuilding extrem sunt din cele mai diverse atât din punct de vedere al stadiului de dezvoltare a echipei, cât şi al domeniului de activitate. De la multinaţionale cu peste 200 de angajaţi, până la firme mici, de câteva persoane, dornice de puţină aventură. Teambuildingul extrem poate veni ca o recompensă din partea conducerii, poate fi conceput special pentru consolidarea relaţiilor interpersonale sau pentru rezolvarea unor probleme. „Noi căutăm companii care ştiu ce vor să obţină de la un teambuilding, cu HR curajoşi care pun mai presus de scaun atingerea obiectivului acţiunii, dispuşi să rişte calculat şi care nu analizează doar prin prisma proprie ce pot face colegii lor“, afirmă Dan Panturu. Un teambuilding durează în mod normal trei zile, de obicei de vineri până duminică, însă există companii dispuse să aloce chiar şi patru zile unui astfel de eveniment sau altele care, dimpotrivă, să-l condenseze în două zile sau chiar una. Numărul participanţilor la aventură influenţează probele pentru care trainerii optează. Cu cât numărul participanţilor este mai mare, cu atât opţiunile sunt mai limitate. Diferenţele intervin în cazul conceptelor unde logistica este în mod obişnuit una foarte amplă şi se aplică mai greu grupurilor foarte mari.
Explicatie
Teambuildingul extrem sau neconvenţional variază în funcţie de nivelul de adrenalină. De la simple excursii la munte sau la mare, cu cazare la hotel sau la cort, în teambuilding puteţi face tiroliană, căţărare, traversări suspendate, sporturi de apă, activităţi de atelier, echitaţie şi o mulţime de activităţi de responsabilitate socială.
