Tinerii striga dupa joburi pe bloguri. Angajati-i!

“Sunt Ana Maria, am 28 de ani si am absolvit anul acesta Facultatea de Administratie Publica din cadrul SNSPA”, isi incepe tanara postul de pe blogul personal care a adunat zeci de comentarii – mesaje de incurajare si consiliere.

Isi cauta o slujba care sa-i permita sa traiasca decent. Locuieste cu chirie intr-o garsoniera, impreuna cu cainele ei, Max. Are 30 de zile la dispozitie sa gaseasca un loc de munca. Spune ca nu este foarte pretentioasa, isi doreste doar un job stabil, iar fisa postului sa nu includa intre indatoriri sex cu seful.

Nu mai crede in site-urile de recrutare

Ana a trimis companiilor sute de CV-uri, dar nu a primit nici un raspuns. Nu mai crede in site-uri de recrutare, asa ca a ales aceasta metoda pentru a le spune angajatorilor ca exista si ca este dispusa sa munceasca atat cat trebuie pentru a trai onest. “Locuiesc cu chirie in Bucuresti. Pentru a supravietui am nevoie de un venit minim de 1500 ron pe luna”.

A lucrat doi ani la o companie de taxi. A inceput ca operator PC si apoi a vrut sa invete sa fie dispecer. A plecat din companie atunci cand a realizat ca nu mai poate creste iar la nivelul acela simtea ca incepe sa se plafoneze.

“Am reusit sa ma angajez la un centru de infrumusetare ca receptionera. Aici am invatat sa lucrez fata in fata cu o categorie de clienti care stie bine ce sa ceara si la ce sa se astepte pentru banii pe care ii dau pe niste servicii considerate de lux. A fost job-ul care m-a invatat sa lucrez cu bani, facturi, marfa. Primul job care m-a invatat sa lucrez cu oamenii”. Dupa 9 luni a descoperit ca angajatorul nu ii operase lunile de munca in Cartea de Munca. A ales sa plece.

“Urmatoarea mea slujba a fost in cadrul unei companii de transport aerian. A fost primul job care mi-a placut cu adevarat. Am rezistat aici doar doi ani deoarece, la cateva luni de la promovarea in functia de sef de tura, am descoperit ca unul dintre sefii mei ma aprecia mai mult decat permitea o relatie de munca”.

Pentru ca nu a raspuns corespunzator a dat-o afara.

Ultimul loc de munca a fost cel de asistent manager intr-o cladire de birouri. Aici i s-a confirmat o lectie foarte amara: “Exista bariere pe care e mai bine sa nu le ridici. Cea dintre secretara si director, de exemplu”.

Ce stie sa faca?

Sa raspunda la telefon si sa organizeze agenda unui manager. “Fac cea mai buna cafea din lume. Sunt o prezenta placuta. Cred in eficienta. Stiu sa organizez si sa coordonez echipe de oameni. Stiu sa trimit in cel mai scurt timp masini acolo unde este nevoie de ele. Stiu sa ridic avioane de la sol atunci cand trebuie, nu cu un minut mai tarziu. Stiu sa conduc o masina si sa lucrez la computer. Pot face si receptie de marfa, pot organiza intalniri, pot organiza evenimente. Pot face o multime de lucruri”.

Ana incheie postul publicat la 1 august urmatoarea rugaminte: “Daca stiti pe cineva care angajeaza (chiar si vara), va rog sa ma contactati. Pot incepe de astazi.”

Angajati-l pe Sorin! Angajati-l! Ii e foame!

De Sorin, celalalt tanar care a pornit astazi o campanie asemanatoare am auzit de la Stefan Murgeanu, autorul cartii „Concediaza-ti seful!”:

„Imi plac oamenii sinceri, cinstiti si deschisi. Imi plac oamenii care nu se ascund dupa deget si nu ezita sa recunoasca daca au vreo slabiciune sau au facut vreo greseala. Iar o asemenea persoana este si Sorin. Povestea lui, care nu e o poveste, este o simpla dorinta si incercare de a gasi un job decent. Da, stiu ca acum vor sari unii sa spuna ca devine trendy, hipster, cool si irelevant sa-ti cauti un job pe blog, eu spun insa ca nu este asa, pentru simplul motiv ca dezvoltarea si folosirea din ce in ce mai accentuara a unei noi modalitati pentru cautarea unui loc de munca nu duce automat la perimarea acestei metode, ci mai degraba la impunerea ei printre celelate mijloace uzitate”.

„E maligna treaba. Respectabile doamne, absolvente de SNSPA si ISE si FSEGA si alte asemenea abrevieri resimt foamea. Foame pe care nu o resimteau in era opulentei cand, ahtiate dupa bani si cocosate de principii aplicau cu miile la universitaturi economice, fara pic de viziune, neanticipand impactul cu jungla AJOFM-ului, pe o piata chiar de atunci suprasaturata” – Sorin, absolvent de Limbi Moderne Aplicate.

Plagiez initiativa Anei. Angajati-ma!

Prin intermediul unui blogger, Sorin a gasit-o pe Ana: „Am avut surpriza de a intalni un om cumpatat, echilibrat si perfect rational. Iubesc astfel de oameni. Si-a facut un blog special pentru a fi angajata”.

Si el are un blog. Si el este neangajat „desi recent mi-am purtat dosul pe scaune mari (poate prea mari pentru mine) la interviuri pentru posturi importante in Bistrita si chiar pe un post de management la IBM in Cehia.”

„Imi urasc tara, gandul ca ar trebui sa-mi schimb totalmente stilul de viata si ca poate ar trebui sa lucrez intr-o hala cu necunoscuti ma sperie putin”, spune el.

Sorin nu functioneaza dupa principiul Anei. „La cat urasc tara prefer sa lucrez ca sclav in strainatate pentru un salar de gentleman decat viceversa aici. Si nu, banii nu vor fi destinati subzistentei. Intr-un exercitiu de franchete si impertinenta, as spune ca vreau sa ating ecran de iPhone, chei de Peugeot si par moale de bruneta.”

„Deci, fi-voi salvat de o viitoare cariera de barman in Cipru, receptioner in Anglia sau alte fineturi?

P.S. Nu stiu sa fac cea mai buna cafea din lume. Nu stiu sa fac deloc”, incheie aspirantul la un job decent.