Coaching Afternoon – o nouă eră, o nouă perspectivă?

Paragraful de mai sus este perspectiva Loredanei Vlădăreanu – Executive & Career Coach TACK International România, pe care eu am transpus-o într-o idee și, ulterior, într-o nouă inițiativă, așa cum îmi place și obisnuiesc eu să fac, ca Business Development Manager: am decis să organizăm o masă rotundă pe tema coachingului. Această masă rotundă, numită „Coaching Afternoon”, va deveni un eveniment permanent, marca TACK International Romania, iar prima ediție o vom avea chiar în 25 ianuarie.

Ceea ce ne propunem în cadrul acestei mese rotunde este simplu, dar profund și cu impact: să înțelegem coachingul ca metodologie, proces, relație, beneficii. Nu este un curs și nici un workshop. Este o dezbatere profesionistă asupra a tot ceea ce ne interesează în privința coachingului.

„Deja avem alături de noi specialiști și manageri din companii multinaționale, lucru care mă bucură și am convingerea că cele aproape 3 ore vor fi pline de substrat, de plus de valoare și de impact la nivel personal sau chiar de companie. Iar acesta este obiectivul pe care eu mi l-am setat în privința acestui eveniment: să aibă impact, să determine către acțiuni concrete”, afirmăLoredana Vlădăreanu.

Împărtășesc întru totul opinia Loredanei, iar faptul că deja ni s-au alăturat foarte mulți profesioniști confirmă ideea de la început: coachingul chiar este o preocupare evidentă. În plus, ceea ce vreau eu să adaug, ca și așteptare a mea în privința acestui eveniment, este clarificarea diferentei între a vrea și a face. De multe ori spunem că vrem „x”, „y” (adică avem unul sau mai multe țeluri), însă fără a transpune acest „a vrea X” într-un obiectiv clar și concret, rămânem doar cu dorința mentală (ce devine în timp frustrare). Dar definirea obiectivului nu este suficientă. Trebuie apoi să operaționalizăm obiectivul într-un plan de acțiune, să stabilim cum măsurăm îndeplinirea respectivelor acțiuni, să avem feedback constant și să atingem deadline-ul.

Și pentru a nu părea doar o teorie care sună frumos, am să vin cu un exemplu de „așa NU”. Să ne gândim la parlamentarii și miniștrii noștri. Acum avem echipe relativ noi, care afișeaza prin toată media cât de mult NU și-au respectat echipele anterioare ceea ce au promis. Și atât. Dar nu ne implică și nici măcar nu ne transmit, uneori, obiectivele lor cu termene concrete, cu acțiuni stabilite și mai ales cu indicatori de performanță după care să măsurăm îndeplinirea acelor obiective. Deși toate aceste obiective nu-i impactează doar pe ei, ci, dimpotrivă, impactează o întreagă națiune, un întreg sistem social – economic – financiar. Dar, cum lucrurile merg așa de mulți ani încoace, probabil că la fel vor merge și pe mai departe, iar dacă vreunul ar citi acest articol, probabil i s-ar părea că sunt de-a dreptul aberantă cu astfel de „pretenții”.

Și atunci, întrebarea mea este: ține asta de noi? Putem noi influența într-un fel anume acest obicei împământenit, dar deloc eficient? Utopic, încă, eu cred că da: putem schimba asta. Nu de pe o zi pe alta, nu cu „o mână de oameni” și nici cu ușurință. Ci cu foarte multă muncă, efort, insistență, dar, mai ales, devenind o entitate colectivă suficient de mare și de puternică (care să se „măsoare” cu „puterea” precum Făt – Frumos cu Zmeul).

Și am această convingere pentru că am văzut de-a lungul carierei mele profesionale (și încă mai văd și astăzi și sigur se va întâmpla și în viitor) ca este posibil. Am lucrat cu organizații multinaționale de sute și chiar mii de angajați în care am văzut că schimbarea este posibilă. Așa cum spuneam: nu de pe o zi pe alta și nici ușor, dar se întâmplă, se poate. Și dacă se putea încă de pe vremea când coachingul nu exista sau încă era mult prea la început, acum, cu ajutorul coachingului, este cu atât mai posibil și mai rapid realizabil.

Mai rămâne întrebarea filosofică: „cine inventează roata” (schimbării)? Compania? Managementul? Staff-ul? Un om? Mai mulți? Câți? Și cine?

Din ce am văzut eu până acum, iar Loredana poate confirma (sau nu), fără „credința” și susținerea managementului, schimbarea nu este posibilă nici în coaching.

“Managementul, și mai ales cel de top, este foarte important în demersurile de coaching. Indiferent că vorbim de coaching individual sau de coaching de echipă, atunci când se stabilesc obiective profesionale aliniate celor ale companiei, este necesar suportul și susținerea managementului. Dar nu este și suficient. Chiar dacă vorbim de team coaching (și cu atât mai mult în individual coaching), totul, ca reușită a unui astfel de demers, ține de fiecare, ca persoana. Motivația de dezvoltare și de schimbare trebuie să fie și a persoanei care devine coachee. Altfel nu-și va asuma obiectivele, nu va îndeplini acțiunile și nici nu se va mobilize în procesul de coaching. Pentru că, în sine, coachingul este o ieșire din aria de confort, este o provocare, de multe ori nu foarte plăcută și nici ușoară. Iar fără motivație intrinsecă … nu se întâmplă nimic. Aș spune, chiar dimpotrivă: există riscul să „strice” și mai mult situația. Să se creeze și mai mult haos, tensiune, dezechilibru atunci când intervenția de coaching nu este asumată. Deci, acesta este primul aspect asupra căruia coachul trebuie să fie extrem de atent: coachee-ul să spună „ține de mine”, „eu îl vreau”, „eu vreau schimbarea”, „eu vreau să mă dezvolt”, „eu văd beneficiile” (cu accent pe „eu”),” adaugă Loredana Vlădăreanu

De la acest punct (subiect) putem porni în dezbaterea de vineri, 25 ianuarie. Sau de la altceva, care vă interesează. Ce va urma? Vom vedea și vom stabili împreună, în măsura în care vă doriți să ne deveniți parteneri în acest eveniment. Până atunci, însă, vreau doar să vă subliniez că vă așteptăm cu mare drag alături de noi la masa rotundă “Coaching Afternoon”.

Andreea Rădulescu (Udrea) – Business Development Manager TACK International România

Loredana Vlădăreanu – Executive & Career Coach TACK International Romănia