Cum să răspunzi la negativismul celorlalţi, fără să torni gaz pe foc
L-am întrebat care e abordarea lui actuală. “La început, le-am spus cât de multe oportunităţi se află în faţa noastră şi le-am repetat declaraţia de misiune a companiei”, a spus el. “Am vrut să le reamintesc direcţia spre care ne îndreptăm cu toţii. Dar acum? Sunt pur şi simplu înfuriat. Vreau să-i zgâlţâi ca să-i scot din starea asta depresivă”.
Răspunsul lui Dan e complet natural şi intuitiv. Dar, din păcate, e şi complet ineficient. Iniţial, a încercat să contracareze negativismul cu o atitudine pozitivă. Când lucrul acesta nu a mers, a devenit el însuşi negativist. Ambele răspunsuri ale sale duceau la acelaşi rezultat: şi mai mult negativism.
Şi iată de ce: dacă încerci să contracarezi negativismul cuiva cu atitudinea ta pozitivă nu îţi va merge, pentru că declanşezi o dispută în care tu aduci contra-argumente. Oamenilor nu le place să fie contrazişi în privinţa emoţiilor prin care trec, iar dacă încerci să-i convingi că nu ar trebui să simtă ceva anume, nu vor face decât să simtă acelaşi lucru cu mai multă încăpăţânare. Iar dacă eşti în postura de lider care încearcă să fie pozitiv, ceea ce faci va arăta chiar mai rău, fiindcă le vei părea oamenilor tăi “rupt” de realitatea pe care o experimentează ei şi distant.
Cealaltă abordare instinctivă – să confrunţi negativismul cuiva cu propriul tău negativism – nu merge pentru că e cumulativă. Reacţia ta negativă la reacţia lor negativă nu face decât să pună gaz pe foc. Negativismul naşte negativism.
Şi atunci cum poţi să “întorci pe dos” negativismul? Am descoperit răspunsul când am făcut aceeaşi greşeală ca şi Dan, atunci când soţia mea, Eleanor, s-a plâns de copiii noştri care se certau mereu. La început am încercat să o conving că toţi copiii se ceartă, iar ai noştri nu erau atât de răi ca alţi copii. Apoi am devenit frustrat de faptul că ea se plânge şi i-am spus-o. S-a înfuriat. Şi cine nu s-ar fi înfuriat? Dar apoi a făcut ceva care a fost cu adevărat de ajutor: mi-a spus de ce anume are nevoie de la mine. “Nu vreau să mă simt singură în treaba asta”, a spus ea. “Vreau să ştiu că înţelegi. Vreau să îmi spui că suntem în asta împreună. Iar dacă nu eşti frustrat ca şi mine, vreau să ştiu şi lucrul acesta”.
De fapt, chiar îi împărtăşeam frustrările, dar încercam să nu fiu negativist – ceea ce, bineînţeles, făcea ca întreaga interacţiune dintre noi să fie şi mai negativă.
După conversaţia cu Eleanor, am avut o revelaţie surprinzătoare: nu trebuie să-ţi schimbi reacţia. Trebuie doar să o redirecţionezi. Ceea ce a făcut Dan cu subordonaţii lui a fost să răspundă în mod negativ contra lor (“Vreau să-i zgâlţâi ca să-i scot din starea asta depresivă”) şi pozitiv contra lor (“Le-am spus cât de multe oportunităţi avem în faţa noastră“). Dar o reacţie mai productivă este să răspunzi negativ împreună cu ei şi pozitiv împreună cu ei.
Iată un proces în trei paşi prin care poţi să-i determini pe oamenii negativişti să-şi schimbe atitudinea în direcţia opusă:
1. Înţelege-le sentimentele şi validează-le. S-ar putea să fie greu, pentru că e posibil să ţi se pară că le întăreşti sentimentele negative. Dar ceea ce faci nu este să fii de acord cu ei sau să le justifici negativismul. Tot ceea ce faci este, pur şi simplu, să le arăţi că înţelegi ce simt ei.
2. Găseşte un loc în care să fii de acord cu ei. Nu trebuie să fii de acord cu tot ceea ce au spus dar, dacă poţi, fii de acord cu o parte din sentimentele lor. Dacă ai aceleaşi frustrări ca şi ei, spune-le care sunt acestea.
În timpul paşilor 1 şi 2, răspunzi negativ cu ceilalţi, nu împotriva lor. Lucrul acesta îi relaxează şi îi face să se deschidă faţă de tine. Îi ajută să simtă că nu sunt singuri şi că nu eşti rupt de lucrurile prin care trec ei.
În loc să-i spun lui Eleanor că nu ar trebui să fie atât de negativistă în privinţa copiilor noştri, i-am spus că şi eu sunt, ca şi ea, frustrat de certurile lor, iar lucrul acesta mă face să mă simt neajutorat – şi toate acestea erau adevărate. Nu e suficient să spui doar “înţeleg cum te simţi”. Ca să funcţioneze, trebuie să fii specific, dând detalii.
3. Află care sunt lucrurile faţă de care sunt pozitivi şi consolidează această atitudine. Asta nu înseamnă să încerci să-i convingi să fie pozitivi. Înseamnă să acorzi atenţie la orice fel de sentimente pozitive manifestă oamenii tăi – şi e foarte probabil că au demonstrat câteva asemenea sentimente, fiindcă e neobişnuit să găseşti oameni care să fie pur negativişti. Dacă chiar sunt pur negativişti, atunci asigură-te că te văd sprijinindu-i pe alţii care au manifestat o atitudine pozitivă. Ideea este să dai atenţie pozitivă sentimentelor pozitive şi să oferi o speranţă concretă. Este concretă fiindcă este bazată pe sentimente pozitive efective pe care oamenii le au deja, în loc să o ţii întruna despre sentimentele pozitive pe care crezi tu că ar trebui să le aibă.
În timpul pasului 3 răspunzi pozitiv împreună cu ceilalţi, nu contra lor. Le arăţi că îi susţii şi că vor fi recompensaţi – cu sprijinul şi atenţia ta – atunci când fac şi spun lucruri care sunt pozitive. Transformi spirala descendentă într-una ascendentă.
Eu am întrebat-o pe Eleanor ce a mers în trecut când a încercat să îi facă pe copii să se joace frumos împreună. Ea mi-a povestit despre o dimineaţă în care le-a direcţionat atenţia într-un mod mai proactiv realizând cu ei un proiect artistic. A mai ieşit bine, a spus ea, atunci când ea şi cu mine i-am luat cu noi pe fiecare din copii, pe rând, ca să facem cumpărături sau să lucrăm la un proiect. În mai puţin de cinci minute, conversaţia mea cu Eleanor şi-a inversat cursul de la negativ la pozitiv.
Aceşti trei paşi nu sunt uşor de finalizat, fiindcă trebuie să luptăm contra propriei tendinţe foarte încărcate emoţional – şi chiar rezonabilă – de a reacţiona negativ faţă de oamenii care se plâng.
Când am vorbit iniţial cu Dan, el era gata să-i dea afară pe unii dintre oamenii din echipa lui. Iar lucrul acesta pur şi simplu ar fi exacerbat negativismul celor care rămâneau. În schimb, el a început să-i asculte şi să le valideze sentimentele negative. Şi a aflat ce se afla dedesubtul plângerilor: frica. Compania trecuse recent printr-o restructurare, iar “supravieţuitorii” erau încă zguduiţi. Se întrebau dacă nu cumva şi joburile lor sunt în pericol.
Dan nu putea să le spună că joburile lor nu sunt în pericol – mai ales că era gata să-i concedieze pe câţiva dintre cei care se plângeau. Dar a făcut altceva: i-a ascultat şi le-a spus că şi el simte o parte din îngrijorarea lor – nu că ar putea fi concediaţi, ci legat de faptul că se simte tulburat când vede că are atât de multe de realizat şi are mai puţini oameni cu care să facă treabă şi să o ducă până la capăt. Cu alte cuvinte, el a fost negativist împreună cu ei.
Apoi, a scos în evidenţă câteva dintre lucrurile pozitive pe care le-a remarcat la echipa lui – că oamenii îşi asumă riscuri inteligente, că lucrează împreună atunci când trebuie să realizeze nişte vânzări complexe şi că sunt nişte partneri adevăraţi pentru clienţii lor şi contribuie la succesul lor – lucruri care ajutau compania să crească şi să le asigure oamenilor joburile. Cu alte cuvinte, era pozitiv împreună cu ei.
Înainte, Dan nu pierdea nicio ocazie ca să evidenţieze şi să critice negativismul unei persoane. Acum nu pierde nicio ocazie ca să evidenţieze şi să laude atitudinea pozitivă a unei persoane.
Iar noua lui abordare a dat rezultate. În cele din urmă, starea de spirit din echipa de vânzări s-a schimbat, iar oamenii au lucrat împreună pentru a atrage cel mai mare client pe care l-a câştigat vreodată compania lor.
Pentru mine, e adesea mai uşor să predau această strategie decât să o urmez. Sub presiunea momentului, încă mai devin frustrat din cauza frustrărilor altor oameni. Dar faptul că am urmat aceşti trei paşi m-a ajutat enorm. Iar faptul că am o parteneră de viaţă care îmi aminteşte de cei trei paşi mă ajută şi mai mult.
Peter Bregman este consilier strategic pentru directorii aflaţi în poziţia de CEO şi pentru echipele lor de conducere. Cartea sa cea mai recentă este intitulată “18 Minutes: Find Your Focus, Master Distraction, and Get the Right Things Done”.