Cum să te comporţi ca un antreprenor „intern” într-o organizaţie mare

„Am o idee pentru un nou produs. Nu sunt sută la sută sigur că poate să fie o reuşită dar, dacă poate să fie, ştiu că va avea un impact semnificativ asupra business-ului. Nu e ceva ce ţine de domeniul de fiecare zi al jobului meu şi, cu siguranţă, nu vreau să mă supun pe mine sau compania la vreun risc semnificativ, dar ar fi păcat dacă nu aş încerca să avansez mai departe ideea. Cum să fac lucrul acesta într-o organizaţie care e cam tradiţionalistă?”

Noi am ajuns să-i denumim pe managerii de acest tip „antreprenori din interior” fiindcă, deşi lucrează în limitele unui context organizaţional consacrat, ei au idei care deranjează status quo-ul. Şi, la fel ca antreprenorii obişnuiţi, aceşti antreprenori „din interior” se confruntă cu un set substanţial de riscuri – chiar dacă organizaţiile cer de la angajaţii lor mai multă creativitate, mai multe inovaţii şi nişte comportamente mai antreprenoriale.

Pentru a-i ajuta, experţii în domeniu s-au grăbit să le ofere instrumente de diagnosticare şi metodologii organizaţionale menite să deblocheze aceste comportamente dorite. Jennifer Prosek – fondatoarea şi CEO-ul Prosek Partners, una dintre cele mai importante firme internaţionale de PR şi consultanţă în comunicare financiară – a catalogat câteva dintre aceste abordări în cartea ei „Army of Entrepreneurs”.

Numai că noi şi alţi analişti am observat că sunt foarte puţine dovezi care să indice că s-ar fi produs vreo schimbare substanţială: 85% dintre respondenţii la un sondaj de opinie realizat de către firma de consultanţă, servicii din domeniul tehnologiei şi outsourcing Accenture au raportat că „ideile angajaţilor sunt, în cea mai mare parte, direcţionate mai degrabă către îmbunătăţirile interne decât către cele externe”. De fapt, durata medie de viaţă a organizaţiilor care intră în topul Fortune 500 continuă să scadă, de la 67 de ani în anii 1920 la doar 15 ani astăzi, conform cifrelor furnizate de către profesorul Richard Foster de la Yale University. Numărul de idei „care schimbă lumea”, provenite de la aceste companii de top, este de asemenea în scădere. Noţiunile noastre privitoare la avantajul competitiv durabil sunt acum cu adevărat puse sub semnul întrebării şi contrazise.

Deci cum pot companiile să încurajeze un comportament mai antreprenorial în rândul angajaţilor lor şi, de asemenea, cum pot antreprenorii “din interior” să îşi exprime şi să îşi pună în practică ideile reuşind, în acelaşi timp, să reducă la minimum riscurile la care sunt expuşi ei şi organizaţiile lor?

Pe baza studiilor făcute atât asupra antreprenorilor “din interior”, cât şi asupra celor “din exterior”, noi am stabilit patru paşi simpli, necesari pentru luarea efectivă a unor măsuri antreprenoriale eficiente în interiorul unei organizaţii sau pentru managementul antreprenorilor “din interior”.

Asigură-te că dorinţa ta este reală

Dacă ai de gând să porneşti vreun efort de îmbunătăţire sau perfecţionare, trebuie să vrei cu adevărat să-l depui. Dacă nu ai motivaţia personală necesară pentru a face un pas în necunoscut, nu ai nicio şansă de a reuşi. Curiozitatea este suficientă dar, dacă este “doar o idee bună” de care ţie personal nu-ţi pasă prea mult, încetează să-ţi mai iroseşti timpul tău şi să le iroseşti şi celorlalţi timpul prin faptul că duci mai departe luarea în considerare a ideii tale, fără a vrea de fapt să ajungi undeva cu ea.

Întreabă-te: „Ce anume sunt dispus să investesc pentru a face primul pas?”

În general, antreprenorii de succes nu încearcă să calculeze ce anume vor câştiga, în final, de pe urma eforturilor lor, ci se întreabă în schimb ce anume îşi pot permite să piardă dacă următorul pas nu se dovedeşte a fi aşa cum s-au aşteptat. Dată fiind incertitudinea inerentă activităţii unui antreprenor, această cadru de referinţă al „pierderii acceptabile” reprezintă un factor puternic de contracarare a noţiunii tradiţionale a „câştigului pe care te aştepţi să îţi fie returnat în urma eforturilor depuse”, noţiune care pune capăt majorităţii eforturilor, chiar înainte ca acestea să fi început.

Antreprenorii „externi” iau în considerare banii, momentul şi durata, costul care ar fi implicat o oportunitate pierdută etc., precum şi intensitatea dorinţei lor, atunci când încearcă să îşi dea seama dacă este cazul să facă sau nu primul pas. Este o situaţie foarte diferită de cea în care se află antreprenorii „interni”, fiindcă, de fapt, criteriile cele mai semnificative pe care le cântăresc ei în privinţa investiţiei (şi riscului implicat) sunt poziţia socială şi capitalul relaţional pe care le deţin în interiorul organizaţiei. Colegii lor şi şefii lor direcţi devin „portarii” importanţi de care trebuie „să treacă” primul pas pe care vor să-l facă aceşti antreprenori. Noi doi ne aflăm în situaţia de a-i încuraja pe antreprenorii „interni” să trateze aceste chestiuni legate de capitalul lor social în exact acelaşi mod în care i-am consiliat pe antreprenorii tradiţionali în privinţa modului în care îşi pot gestiona riscurile financiare.

Întreabă-te: „Pe cine pot aduce alături de mine?”

Antreprenorii „externi” încheie constant înţelegeri şi tranzacţii prin care obţin active şi resurse gratuite sau la un cost scăzut. Şi antreprenorii „din interior” fac acest lucru, dar ei sunt, de asemenea, într-o căutare acută a unor parteneri din rândul angajaţilor şi a unor şefi care să le ofere sprijin, fiindcă aceşti antreprenori construiesc în organizaţie „o piaţă” şi un sprijin politic pentru ideea lor, aflată încă în stadiul de evoluţie. Această reţea internă pe care şi-o construiesc constă atât în sprijin emoţional, cât şi în sprijin fizic.

Acţionează

Ai grijă să rămâi deschis la orice s-ar întâmpla şi la implicaţiile acestor evenimente asupra următorului tău pas, apoi construieşte-ţi imediat pasul următor pe baza a ceea ce ai aflat sau ai învăţat din acel eveniment şi pe baza rezultatului pe care tocmai l-ai obţinut. Acest ciclu de tip acţionează-învaţă-construieşte este reţeta testată şi sigură – în sensul că prezintă riscuri minime – a succesului antreprenorial. Formează-ţi obiceiul de a-ţi croi drumul înspre viitor acţionând cu paşi ce implică nişte costuri şi riscuri scăzute şi pentru care utilizezi mijloacele pe care tu şi oamenii din reţeaua ta de sprijin le aveţi deja la îndemână. Planificarea exagerată şi gânditul excesiv nu sunt la fel de eficiente ca abordarea „în paşi mici”. Antreprenorii „externi” sunt adesea sprijiniţi în acest gen de acţiune de către disciplina deja consacrată în firmele lor de către firmele cu investiţii cu capital de risc ce le asigură finanţarea. Antreprenorii „din interior” îşi folosesc, în schimb, reţelele sociale pe care tocmai şi le construiesc şi le dezvoltă pentru a explora mai departe ceea ce au învăţat şi pentru a construi sprijinul necesar pentru ceea ce urmează să facă.

Len Schlesinger este profesor de Business Administration la Harvard Business School. Charlie Kiefer este fondatorul firmei de consultanţă în inovaţie şi activitate antreprenorială Innovation Associates. Schlesinger şi Kiefer sunt co-autorii cărţii „Just Start”