Liderii adevăraţi ştiu să se pună în pielea angajaţilor
Cum a reuşit? El s-a identificat cu sentimentele şi perspectivele fiecărui grup. El a construit noi „poduri”, care i-au unit pe toţi în jurul unui scop comun, iar astfel a rezultat o „echipă” care a produs o valoare economică, socială şi culturală mult mai mare şi mai durabilă pentru toate părţile implicate, precum şi pentru întreaga societate.
Un factor central al succesului lui Cosimo a fost ceea ce eu numesc „leadershipul multivocal”. Liderii „multivocali” se identifică cu un set foarte divers de oameni – în mod direct sau imaginându-şi cum ar fi să se afle în pielea celuilalt – şi intermediază comunicarea între ei, pentru a favoriza şi îndruma colaborarea dintre ei.
Shane Black, scenaristul şi regizorul de filme de acţiune de la Hollywood aflat în spatele unor mega-hituri precum “Predator,” “Lethal Weapon”, “As Good As it Gets” şi “Iron Man 3”, personifică liderul multivocal modern, ce stăpâneşte şi exprimă cu mare măiestrie aceste calităţi:
Liderii multivocali vorbesc fluent un limbaj capabil să traverseze orice domeniu şi orice cultură: Liderii cei mai buni ai unor echipe diverse sunt capabili să vorbească multiplele „limbaje” folosite de către membrii echipei lor, bazându-se pe experienţă şi pe lucrurile pe care le-au aflat şi lecţiile pe care le-au învăţat de-a lungul vieţii. Black discută despre modul în care scenariştii şi regizorii trebuie să le vorbească actorilor, adică folosind vocabularul pe care actorii îl preţuiesc şi îl înţeleg.
Regizorii multivocali îi ajută pe actori să înţeleagă întregul context al unei anumite scene pe care o filmează şi să-şi evoce în interiorul lor emoţiile prin care trece personajul pe care-l interpretează; regizori multivocali realizează acest lucru prin faptul că leagă rolul de experienţele prin care a trecut actorul în propria sa viaţă şi prin faptul că manifestă empatie faţă de frustrarea pe care o resimte un actor atunci când aceeaşi scenă trebuie să fie filmată de mai multe ori. Acesta este acelaşi mod de abordare care îi permite unui lider să intermedieze şi să faciliteze, într-un mod mai eficient, comunicarea dintre membrii echipei pe care o conduce.
Liderii multivocali au o perspectivă foarte largă, provenită dintr-o experienţă extinsă şi dintr-o curiozitate profundă cu privire la ceilalţi oameni: Liderii multivocali sunt sincer interesaţi să afle ce anume îi motivează pe cei din jurul lor. Din această curiozitate provin cunoştinţele pe care ei le deţin cu privire la ceea ce îi motivează pe ceilalţi şi cu privire la factorii care îi ajută pe aceşti lideri să devină nişte oamenii în care ceilalţi au încredere.
De exemplu, Black îi îndeamnă pe scenarişti şi pe regizori să urmeze cursuri de actorie – ca să poată aprecia cât de mare şi de valoroasă este contribuţia actorilor la filmelor în care joacă – şi să folosească acea cunoaştere ca ghid pentru modul în care colaborează cu actorii. „Este un mod de abordare care te face să le spui: «Hei, ştiu cât de grea este treaba asta pentru tine. Hai să discutăm văzând lucrurile din punctul tău de vedere, fiindcă apreciez actorii şi îi îndrăgesc foarte mult»”, spune Black.
Liderii multivocali sunt foarte conştienţi de propriile puncte forte şi puncte slabe: Liderii eficienţi înţeleg foarte bine atât ceea ce „aduc pe masă”, cât şi ceea ce nu sunt capabili să aducă. Această înţelegere îi ajută să apeleze, atunci când este necesar, la expertiza colegilor lor de echipă. Black a studiat actoria de teatru şi a fost interesat de actorie încă de la începuturile carierei sale, dar a recunoscut că timiditatea lui îl făcea să se simtă „intimidat de audiţiile «de masă», ţinute ca pe bandă rulantă”, pentru roluri mici – audiţii la care participă un număr foarte mare de actori, dintre care mulţi sunt lipsiţi de experienţă şi nu sunt nici măcar reprezentaţi de către un agent. Această conştientizare a slăbiciunilor lui l-a ajutat să se concentreze pe scrisul scenariilor – şi ulterior, pe regizarea de filme – şi să se bazeze pe actori şi pe echipa lui de filmare ca să îşi aducă ideile pe ecran.
Leadership-ul multivocal este esenţial într-un domeniu relativ nou: ştiinţa stocării şi prelucrării computerizate a datelor. Gestionarea unor baze mari de date şi prelucrarea avansată a acestor date înseamnă să ai de-a face cu nişte volume de informaţii atât de mari, încât nu ai un precedent pentru ele, precum şi să iei nişte decizii complexe cu privire la întrebările pe care ar trebui să le pui, cadrele de referinţă şi instrumentele pe care să le foloseşti, precum şi înţelegerile profunde pe care cauţi să le capeţi.
Ca să ai succes în acest domeniu, trebuie să integrezi eforturile depuse de experţi în computere, de fizicieni, de experţi în biologie computerizată (în original: „computational biology”, domeniu în care ştiinţa computerelor, statistica şi matematica sunt aplicate asupra datelor biologice, cu scopul de a construi algoritmuri prin care să fie exprimate diferitele sisteme biologice şi de a găsi şi exprima în mod algoritmic relaţiile dintre aceste sisteme; acest domeniu este diferit de cel al bio-informaticii, n.tr.), cercetători din domeniul ştiinţelor sociale, designeri specializaţi în grafică şi alţi experţi.
Jucătorii individuali din echipele ce se ocupă de procesarea analitică a datelor vor avea nişte puncte de vedere diferite şi chiar contradictorii, precum şi stiluri de lucru diferite. De exemplu, s-ar putea ca un fizician să preţuiască abilitatea de a converti în limbaj matematic nişte concepte bazate pe date, în timp ce un cercetător specializat în ştiinţe sociale ar putea să creadă că o asemenea convertire diminuează abilitatea de a deriva din acele date nişte înţelegeri profunde care să ofere o perspectivă mai largă asupra lucrurilor studiate. Un lider multivocal poate crea ordine într-o stare care ce are potenţialul de a crea discordie între diferiţii experţi implicaţi şi, de asemenea, poate alinia eforturile tuturor la scopul comun al creării unei soluţii sau a unui produs, printr-un proces datorită căruia întregul este mult mai mare decât suma contribuţiilor individuale.
Unele elemente ale multivocalităţii sunt înnăscute. Pe altele le poţi învăţa:
Evită „sindromul impostorului”: Liderii unor echipe diverse pot cade cu uşurinţă în capcana de a se simţi ca şi cum au intrat în ceva care îi depăşeşte, din cauză că nu au acelaşi nivel de expertiză sau specializare profundă pe care-l are fiecare membru al echipei sale. Niciun membru individual nu poate să fie expert în fiecare dintre domeniile de expertiză existente într-o echipă întreagă. Liderii cei mai eficienţi îşi înţeleg şi îşi apreciază propriile limite.
Prin faptul că „traduc” diferenţele existente între membrii echipei şi le transformă în nişte abilităţi care sunt complementare faţă de celelalte abilităţi, aceşti lideri îi îndrumă pe nişte oameni foarte diferiţi în aşa fel încât ei să ajungă la nişte soluţii pe care nici unul dintre membrii echipei nu le-ar fi descoperit căutând de unul singur.
Extinde-ţi perspectiva – şi abilităţile „de traducere”: Liderii multivocali trebuie să interpreteze şi să „traducă” nişte probleme complexe ce apar între membrii echipei. Conceptul psihologic de „luare a unei anumite perspective” – care se referă la faptul că suntem dispuşi să privim o situaţie dintr-un alt punct de vedere decât al nostru şi încercăm să o înţelegem din acea poziţie – se referă la abilitatea de a te identifica cu altcineva.
Amplifică-ţi perspectiva şi fluenţa limbajului pe care-l foloseşti interesându-te în mod personal de istoricul şi stilul de lucru al fiecărui membru al echipei. Adoptarea unor perspective diferite începe, în cazul liderului, cu faptul că înţelege ce anume preţuieşte fiecare membru al echipei sale şi apoi le comunică membrilor echipei care sunt valorile comune, împărtăşite de către toţi membrii echipei.
Realizează o autoevaluare onestă şi continuă: Studiile psihologice evidenţiază tendinţa noastră de a fi părtinitori în favoarea propriei noastre persoane (în original „self-serving bias”: înclinaţia de a atribui rezultatele şi evenimentele pozitive propriului nostru caracter şi de a atribui rezultatele şi evenimentele negative unor factori externi, n.tr.), tendinţă care ar putea să ne împiedice să ne vedem şi să ne înţelegem punctele slabe şi locurile în care suntem vulnerabili.
O autoevaluare care să aibă cu adevărat o semnificaţie poate lua forma unui test formal de abilităţi administrat de către o terţă parte sau poate lua forma unei abordări mai informale şi mai relaxate, precum feedback-urile pe care le solicităm şi le primim de la membrii propriei echipe, de la manageri aflaţi la un nivel superior celui pe care ne aflăm noi şi/sau de la mentori. Fii brutal de sincer cu tine însuţi, ca să-ţi poţi îmbunătăţi cu adevărat abilităţile de colaborare cu ceilalţi.
Multivocalitatea este un termen complex, folosit pentru a desemna un concept simplu: ca să conduci în modul cel mai eficient posibil o echipă de oameni foarte diferiţi între ei, inspiră-te din rolurile pe care le-ai îndeplinit în trecut, din fluenţa necesară pentru a avea un limbaj ce traversează nişte discipline diferite şi din conştienţa ta de sine, pentru ca în acest fel să-i faci pe ceilalţi să aibă încredere în tine, să construieşti un mod de a înţelege lucrurile care să fie împărtăşit de către toţi, precum şi să dai acel impuls puternic necesar pentru ca lucrurile să avanseze. Maximizează succesul echipei tale găsindu-l pe „Cosimo-ul tău interior” şi inspirându-te din mesajele primite prin „channeling” de la el.
(Brian Uzzi este profesor de leadership şi schimbare organizaţională la Northwestern's Kellogg School of Management).