Ce ar fi dacă… Paradoxurile inteligenței

Ce-ar fi dacă…

• Un asteroid ar lovi Pământul?
• Temperatura globală ar scădea cu câteva grade?
• Cel mai puternic vulcan de pe planetă ar erupe?
• Un cutremur catastrofal ar zdruncina civilizația umană?

Recunosc, sunt fanul seriei What If…, un documentar care construiește realități alternative pornind de la scenarii ipotetice despre cum evenimente extreme ar putea să transforme planeta. La granița dintre știință și fantezie, fiecare episod expune posibila amploare a dezastrului, dar simulează – asta m-a atras – și modul în care omenirea ar putea răspunde unei asemenea provocări.

De ce m-a atras? Pentru că, dincolo de proporțiile tragediei, supraviețuirea depindea, de fiecare dată, de reacțiile umane, de modul în care comunitățile și indivizii răspundeau la criză.

Zilele trecute, am dat peste o știre, discretă, așezată la și altele, într-un colț de site: inteligența artificială a atins, pentru prima dată, un IQ de 100, depășind media umană.

Am digerat-o ca pe o veste optimistă. Însă, coborând în comentarii, m-a frapat pur și simplu valul de reacții. Unele, satiră fină, dar multe, exagerat de multe, speculații aproape tragice despre viitor. Despre cum AI va conduce lumea, despre cum vom fi manipulați (de niște roboți și oameni răi) ca niște proști. O panică similară unei catastrofe naturale, asupra căreia nu avem niciun control.

Dacă aș urma ad litteram rețeta documentarului What if, continuarea firească a acestei știri ar fi să mă întreb: „Ce-ar fi dacă… inteligența artificială ar deveni mai inteligentă decât noi?”. Dar, analizând comentariile, cred că ar trebui să schimb puțin perspectiva. Pentru că, din punctul în care suntem acum, catastrofal ar fi nu ca inteligența artificială să se deștepte și mai tare, ci ca noi, din prea multă panică sau, dimpotrivă, din maximă trufie, să rămânem, pasivi,  în urma ei.

Este acesta un simplu risc? Ei bine, nu! Progresul rapid al tehnologiei chiar poate fi o amenințare. Impactul însă depinde de noi. Și vă voi explica de ce.

Concret, în ciuda progresului continuu al inteligenței umane pe tot parcursul secolului XX, în ultimele decenii, cercetările semnalează o stagnare alarmantă a IQ-ului, chiar o scădere în unele regiuni ale lumii. Altfel spus, la nivel global, inteligența umană este în regres. Fenomenul, cunoscut sub numele de efectul Flynn, arată limpede că, în loc să continuăm traiectoria firească, ascendentă, la nivel de umanitate asistăm la o încetinire a dezvoltării cognitive. Iar acest declin face ca riscul de a rămâne în urma tehnologiei să devină nu doar posibil, ci aproape inevitabil, dacă nu reacționăm rapid și corect. Pentru că da, regresul cognitiv, cel puțin parțial, ar putea fi legat de dependența de tehnologie, însă, este foarte important să înțelegem: acest fenomen este influențat de multe variabile, inclusiv factori sociali, economici și educaționali. Adică, de reacția umană.

Deci, de noi depinde! Pentru că, aș îndrăzni să spun, nu tehnologia, ci mai degrabă lipsa de educație în fața noilor tehnologii este ceea ce, de fapt, conduce la stagnarea intelectuală.  

Despre Efectul Flynn în România am scris în articolul Paradoxurile inteligenței poporului român – o analiză a rezultatelorcelui mai amplu studiu privind evoluția scorurilor de inteligență din țara noastră, în care l-am avut ca invitat pe reputatul profesor și psiholog Dragoș Iliescu. O cercetare complexă, în care au fost cuprinși 12.000 de români, născuți de-a lungul a 80 de aniși 7 generații. Cel mai bătrân intervievat era născut în 1928.

Concluzia, deși încă suntem printre puținele țări care mai au indice Flynn pozitiv: ”România a atins nivelul maxim în IQ în 1988-1989. Astăzi, am revenit aproape de nivelul de după Al Doilea Război Mondial. Revoluția și toate reformele de după au fost similare unui război”.

Ceea ce, cred eu, descrie perfect România ultimilor 35 de ani, dar și cât suntem de pregătiți ca nație pentru viitorul 4.0.

Vă recomand să recitiți acest articol care, deși e așezat într-un alt context, explică și multe dintre frământările sociale prin care trecem de ceva vreme încoace. Dar mai e ceva pentru care merită să-l readuc în atenție. Un semnal de alarmă pe care nimeni nu l-a luat în seamă: România ar putea raporta în studiile viitoare un Efect Flynn negativ, un declin ușor explicabil din cauza interminabilelor provocări societale la care e supus poporul român.

Negativ! Iar acesta nu este un scenariu din seria Ce-ar fi dacă… la limita dintre știință și fantezie.

---