Prietenii imaginari, de folos sau nu?

Să ne întoarcem puţin în copilărie. S-au făcut cercetări privind acest subiect şi specialiştii susţin că astfel de copii, care au prieteni imaginari, sunt mai siguri pe sine, mai creativi şi au un vocabular mai dezvoltat. Se aseamănă cu jocurile copilăriei. Ne întâlneam mai mulţi copii şi ne jucam sau făceam injecţii pacienţilor noştri, respectiv păpuşi sau ursuleţi de pluş, inventam tot felul de soiuri de şampoane cu diverse mirosuri, de urzică, de gălbenele de… mai ştiu eu ce.

În trecut se credea că aceşti „pitici” erau văzuţi ca şi colegi, deoarece copiilor respectivi le era dificil să îşi facă prieteni, acest lucru fiind fals. Astfel de copii sunt mai puţin predispuşi la a fi timizi şi au mai multe abilităţi sociale. De asemenea, se crede că prietenii imaginari pot indica mecanisme de copiere sănătoase.

La fel este şi atunci când creştem. Avem prieteni reali alături de care vorbim, socializăm, facem afaceri, dar… câteodată nu sunt de ajuns şi ne oprim parcă pentru un moment şi suspinăm după prietenii imaginari ai copilăriei cu care puteai vorbi orice şi îţi dădeau încrederea necesară pentru a participa la noi acţiuni şi provocări în fiecare zi.

Ne trezim că vorbim singuri, că gândim cu voce tare, însă atunci este momentul în care intervine „prietenul imaginar”, fără să ne dăm seama. „Atunci” se poate transforma astfel într-un moment de glorie şi fericire. Sigur vă este familiar acel moment în care sunteţi în faţa oglinzii şi vă pregătiţi pentru un moment important, repetaţi un rol şi vă imaginaţi că sunteţi în faţa unui public larg… ce sentimente… Cu siguranţă nu sunt singura care a trăit o astfel de experienţă.

Dar cu ce ne ajută?

Ai ceva important de făcut şi esti foarte stresat. Te închizi într-o cameră sau ieşi singur la o plimbare, în speranţa că îţi va veni ideea cea bună. Simţi nevoia să vorbeşti cu cineva şi ţi se pare că nimeni nu te înţelege şi nu poţi explica exact ceea ce vrei să faci. Te simţi neputincios şi fără vlagă… te tot gândeşti şi… atunci începi să vorbeşti cu un alt „tu”. Îţi imaginezi tot felul de scene, îţi faci scenarii parcă rupte din filme şi, prietenul tău imaginar îţi dă soluţia! Dintr-o dată nu te mai simţi singur şi neînţeles. Ai mai multă încredere, dorinţa de reuşită parcă e mai mare. „Piticul” te încurajează, ai impresia că acel cineva îţi dă forţa necesară. De fapt eşti tu. Prietenul tău imaginar este nimeni altul decât „celălalt tu”.

Ai forţă să faci tot ceea ce îţi doreşti numai dacă vrei cu adevărat. Prietenii imaginari sunt şi vor fi mereu alături de tine! Ai încredere!