Reinvent, restart, rethink yourself!
Vorbim despre o resetare a noastră în condiţiile în care şi conştientizăm că există o saturaţie cu noţiuni şi acţiuni care până acum nu ne-au adus satisfacţie în viaţa de zi cu zi. „Circuitele” modului nostru de gândire au o viaţă a lor. Iar teoriile care apar periodic, mai mult sau mai puţin susţinute ştiinţific, pot trece pe lângă ele cu uşurinţă, dacă nu se potrivesc cu specificul funcţionării lor, cu valorile noastre, cu activitatea pe care o desfăşurăm.
Consultaţia oferită de un psiholog pe această temă ar începe cu întrebarea: „Când ai simţit că vrei să schimbi ceva?”. Momentul, ziua, ora, conjunctura… O „inspiraţie” de moment nu este mai puţin valoroasă decât nişte idei adunate în timp, structurate şi aşezate ca o bază solidă a unui plan de schimbare. Contează, de fapt, cum şi ce vei face apoi, spun specialiştii.
Don’t walk… run out of your comfort zone!
Suntem oameni, ne e frică. Frică de eşec, frică de a fi singuri, frică de ce ar gândi sau spune alţii despre noi, frică de… schimbare. Nu ne vine la îndemână să reunţăm la aparent bine-croşetata reţea de prieteni, la acea „cărare” bine bătută de obiceiuri cotidiene confortabile. Pe de altă parte, simţim că ce am facut până atunci nu ne poate aduce ceva mai bun.
Mai vin peste acele circuite personale şi imperativele unor mai mult sau mai puţin importanţi vorbitori şi specialişti: „Trebuie să faci ceea ce e bine pentru tine!”. Dar le şi punem în aplicare? De obicei, aceste vorbe rămân în stadiul declarativ – uneori şi pentru ei. Poate pentru că nu simţim în acea etapă de viaţă că am fi într-adevăr stăpânii destinului nostru.
Iată de ce unii aleg ca ieşirea din zona călduţă de confort să fie ca… acea cursă periculoasă care se ţine în fiecare an la Pamplona. Sunt acele persoane convinse deja că, pentru a schimba ceva, trebuie să opteze pentru intervenţii radicale spre deosebire de cele încercate până atunci. Aşa că se înrolează în desfăşurarea unor activităţi uneori aflate la marginea raţionalului. Nu întotdeauna şi obţin ceea şi-au propus…Dar este important că au trecut la acţiune.
Eşecul acelui demers nu va fi simţit atât de amar ca starea de expectativă de luni sau ani a celor care stau pe margine şi doar… privesc, aşteptând să se întâmple ceva minunat.
Contează, de fapt, cât de pregătit eşti şi pentru un eşec. Pentru că stresul încă unui dezastru să nu te aducă în punctul în care nu mai vrei să încerci vreodată să faci o schimbare.
Din păcate… „Am început o nouă super-dietă!”
Canoanele frumuseţii, cele impuse de un anumit trend de fashion trecător sau în domeniul alimentaţiei sunt cele mai bine „listate” motive pentru care adoptăm o dietă. Revistele glossy şi site-urile „de femei” încearcă mai mult sau mai puţin (în funcţie de mărimea spaţiului editorial alocat) să pună lucrurile în ordine. Dar nu reuşesc să atingă toate aspectele utile legate de particularităţile unei anumite diete. Aşa că, dorind să schimbăm ceva, optăm la prima privire pentru ce este mai comod, mai interesant prezentat sau care „dă bine” în cercul de prieteni, în echipa de la job.
Primii paşi sunt cei care ar trebui făcuţi către un medic, de preferat specialist în nutritiţie, endocrinologie. Pentru că fiecare organism are „tabieturi”, modul propriu de a procesa şi asimila anumite alimente sau particule nutritive. Enzimele – catalizatorii proceselor organismului – au şi ele o pre-programare individualizată de a acţiona. Dacă tot avem de gând să renunţăm la ceva ce credem sau chiar este nociv, atunci trebuie să o facem aşa cum procedăm… la birou. După nişte reguli. Respectarea lor ne va oferi corectitudine şi rezultatele dorite pe termen lung.
De exemplu, de curând a ajuns şi la noi dezamăgirea legată de rezultatele unei diete anul trecut foarte la modă pe plaiurile mioritice, dieta Dukan. La nivel internaţional era demult demontată şi criticată de specialişti – încă din 2011.
Pierre Dukan declara atunci când a lansat-o că este originală, extraordinară, dar şi că a căutat să combine cu atenţie principii de la Weight Watchers şi dieta Atkins. Deşi, tot el criticase în trecut WW pentru modul în care contorizează caloriile, iar Atkins pentru conţinutul mare de proteine. Ba chiar susţinea: „Am un mare respect pentru Atkins. Era o legendă… Dar Atkins a murit.”
Nu putem spune cu certitudine dacă a fost doar o idee de marketing, de scos „trucul” de a combina două tendinţe, fiecare cu foarte mulţi adepţi, dar care se cam plictisiseră… Şi apoi de a le promova cu spor ca fiind The Best în materie de dietă. Specialiştii în nutriţie, medicii, au aşteptat. Au observat evoluţia „clienţilor”, problemele de sănătate apărute şi au oferit explicaţiile pe care nimeni nu le-ar fi luat în considerare când a fost lansat trendul Dukan.
Această dietă nu este nici pe departe DIETA, are multe „scăpări” şi neconcordanţe şi produce, la fel ca şi altele, chiar respectată ca la carte, sau aplicată fără discernământ, destule neajunsuri. Concluzia: un consult medical complet, o echipă formată din medic, psiholog şi nutriţionist care să fie alături de tine sunt punctele de plecare pentru a-ţi schimba într-adevăr în bine stilul de alimentaţie sau greutatea corporală. Până la urmă, tot aici se ajunge…
