Carmen Stanciu, ELKO România: După achiziția unei companii, mulți oameni buni au plecat, deși pe hârtie totul părea perfect

Carmen Stanciu este directorul general al ELKO România, sucursala locală a grupului letonian ELKO, unul dintre principalii distribuitori de produse și soluții IT din regiune. Ocupă această poziție de aproape șase ani, după ce anterior a fost, timp de un an, director financiar al companiei. În perioada mandatului său, ELKO a realizat achiziția companiei locale IT Smart Distribution, consolidându-și astfel poziția pe piața locală.

Transformările prin care a trecut organizația, alături de experiențele sale profesionale anterioare, s-au transformat în lecții valoroase. Într-o relatare pentru Revista CARIERE, Carmen Stanciu vorbește deschis despre greșelile care au marcat parcursul ei profesional și despre ce a învățat din fiecare dintre ele.

1+1 ≠ 2 într‑o achiziție

Am trecut printr-o achiziție a unei companii concurente. Pe hârtie, părea perfect: complementaritate de portofolii, sinergii de cost, o echipă valoroasă. Dar realitatea de după a fost dureroasă – mulți oameni buni au plecat. A fost o pierdere grea, nu doar ca resursă, ci și emoțional, pentru mine.

Am învățat să let go. Că nu pot controla totul, nici măcar atunci când intențiile sunt bune și efortul este uriaș. Sunt momente în care trebuie să accept că oamenii pleacă nu pentru că au fost nemulțumiți de mine, ci pentru că aleg ceea ce îi face fericiți. Și că fericirea lor nu e întotdeauna în structura pe care am construit-o.

Ce aș face diferit azi? Aș pune pe primul loc cultura și integrarea umană, nu doar cifrele. Aș asculta mai mult, mai devreme și aș accepta că o achiziție nu e doar despre cum aduci împreună două businessuri, ci despre cum aduci împreună două lumi. Și, uneori, aceste lumi nu vor să fie unite – și e important să onorezi asta.

Corectitudinea – un contract invizibil

Am trăit mult timp cu convingerea că, dacă sunt corectă, lumea va răspunde la fel. Că dacă dau respect, primesc respect. Că dacă sunt loială, primesc loialitate. Dar în business – și uneori în viață – lucrurile nu funcționează pe principiul reciprocității ideale.

Am învățat din această greșeală că viața nu e corectă. Și că asta e în regulă. Nu înseamnă că trebuie să devin cinică, ci realistă. Că uneori valorile mele nu sunt împărtășite de toată lumea și că percepțiile pot fi radical diferite chiar și în fața acelorași fapte. Am învățat că e ok să păstrez corectitudinea mea fără să o cer înapoi ca pe o datorie.

Astăzi, aș pune mai multă energie în construirea unui sistem de încredere bazat pe fapte, nu pe presupuneri. Și aș păstra o rezervă sănătoasă de realism atunci când vine vorba de așteptările față de ceilalți – fără să renunț la ce cred, dar fără să fiu dezamăgită atunci când nu e reciproc.

Amânarea deciziilor – paradoxul nerăbdării

La mine, amânarea deciziilor vine la pachet, în mod paradoxal, cu lipsa de răbdare. Am o energie interioară care mă face să vreau ca lucrurile să se miște repede, să se alinieze, să mergem mai departe. Și am avut, de multe ori, așteptarea ca oamenii din jurul meu să țină pasul cu acest ritm. Dar unii dintre ei — oameni pe care îi respectam și pe care mi-i doream în jurul meu — au obosit și au plecat. Asta m-a durut.

Și atunci, din dorința de a nu grăbi lucrurile, am început să amân decizii. Să dau timp. Să ofer șanse. Chiar și atunci când intuiția mea — și faptele — îmi spuneau că lucrurile s-au încheiat, că e timpul pentru o schimbare.

Am învățat că „fail fast” e mai mult decât un slogan de Silicon Valley. E un principiu de igienă emoțională și organizațională. Că atunci când știi, dar nu acționezi, prelungirea doar adâncește ruptura. Și că, uneori, cea mai mare formă de respect pentru ceilalți e claritatea, chiar dacă doare.

Dacă ar fi să fac ceva diferit azi, aș acționa mai repede, cu blândețe, dar cu fermitate. Aș învăța să-mi ascult mai bine intuiția, pentru că în multe cazuri ea a fost clară cu mult înainte ca mintea să se decidă. Și aș crea un cadru de feedback mai onest și mai continuu, în care deciziile nu trebuie amânate, pentru că nu mai surprind pe nimeni.

Cine este Carmen Stanciu

Carmen Stanciu este un profesionist cu o vastă experiență în domeniile financiar și managerial, ocupând în prezent funcția de director general al ELKO România, unul dintre principalii distribuitori de produse și soluții IT din regiune. Ea s-a alăturat companiei în 2018 ca director financiar, iar din noiembrie 2019 conduce ELKO România din rolul de director general.

Înainte de a se alătura ELKO România, Carmen a deținut poziții de conducere în mai multe companii, printre care se numără Schneider Electric și TPA Group. Este absolventă de Finanțe-Bănci la Academia de Studii Economice din București.

CITEȘTE ȘI: Voicu Oprean, AROBS: Greșește rapid, dar transformă acele greșeli în pași înainte

Foto: Carmen Stanciu