Ce întrebări din exit interview trebuie notate, nu doar bifate. Și de ce
Interviul de exit este tratat, adesea, ca o formalitate. Un formular standard, câteva întrebări bifate, răspunsuri politicoase și gata: încă un proces încheiat. Însă tocmai aici companiile pierd o ocazie valoroasă. Pentru că adevărata valoare nu stă în chestionarul completat, ci în răspunsurile notate cu atențiem, cele care conțin nuanțe, exemple.
Nu toate întrebările dintr-un exit interview sunt egale. Unele oferă date statistice utile, dar altele, dacă sunt tratate cu răbdare și curiozitate, pot scoate la iveală probleme structurale, lipsuri în leadership sau nevoi reale ale echipei.
„Motivul principal pentru plecare?”
Este întrebarea de bază în orice interviu de exit, dar și cea mai ușor de tratat superficial. Un simplu „oportunitate mai bună” sau „motive personale” nu spune nimic. Însă dacă persoana care pleacă simte că poate detalia în siguranță, pot apărea răspunsuri relevante: lipsa unei perspective de creștere, relația cu managerul direct, lipsa sensului în munca de zi cu zi sau chiar cultura organizațională care nu se mai potrivea.
Aceste nuanțe trebuie notate, nu doar acceptate ca răspunsuri generice. Ele pot arăta tipare care nu se văd în HR analytics sau în feedback-urile anuale.
„De ce ai fi avut nevoie să rămâi?”
Aceasta este o întrebare cu potențial categoric. Nu are rost să o pui dacă nu ești dispus să o iei în serios. Pentru că uneori răspunsul va fi incomod: „Un manager mai prezent”, „O mărire promisă și amânată”, „Să mă asculte cineva când am semnalat o problemă”.
Răspunsurile oneste la această întrebare pot dezvălui puncte de tensiune care, dacă sunt rezolvate, pot preveni plecarea altor colegi. Dacă sunt notate și corelate cu alte interviuri, oferă o hartă a riscurilor interne reale.
„Cum ai descrie stilul de lucru?”
Această întrebare, aparent generală, poate oferi informații despre cum se simte munca în companie. Cei care pleacă au adesea o libertate mai mare de exprimare și pot da exemple clare: micromanagement, lipsă de claritate, conflicte ignorate, lipsă de autonomie.
Aici, tonul contează. Dacă un fost angajat spune că „echipa era ok, dar nu prea existau conversații deschise”, e un semnal de urmărit. Nu ignora generalizările. Caută detalii și notează-le.
„Ce ți-a plăcut și ce ți-a lipsit?”
Această întrebare dublă poate oferi atât un punct de apreciere, cât și un punct de alertă. Lucrurile care au funcționat bine pot fi replicate în alte echipe sau roluri. Iar ceea ce a lipsit, fie că e vorba de feedback, echilibru, sens sau claritate, devine o listă concretă de îmbunătățiri posibile.
Aici, notițele contează ca să înțelegi dacă lipsurile sunt punctuale sau recurente. Dacă aceeași idee revine în mai multe interviuri de exit, nu mai e un caz izolat.
CITEȘTE ȘI: Checklist de transfer al unui task: ce trebuie clarificat înainte să îl predai altcuiva
Foto: ID 103769720 © Tero Vesalainen | Dreamstime.com