Mariana Garștea, Sixense România: „Puterea exemplului contează” | JURNAL DE LEADERSHIP – PODCAST CARIERE

Mariana Garștea are o misiune clară: vrea să schimbe modul în care este privită infrastructura, de la reparații reactive, făcute după apariția problemelor, la strategii predictive, bazate pe date, care prelungesc viața construcțiilor și le fac mai sigure.

„Vreau să colaborăm cu dezvoltatori și autorități care cred în durabilitatea infrastructurii. Împreună putem construi proiecte reziliente, pe termen lung”, a spus Mariana Garștea, directorul general al Sixense România, în cadrul podcastului CARIERE – Jurnal de leadership.

Sixense este o companie internațională care oferă servicii în domeniul monitorizării geotehnice și structurale. Pentru Mariana Garștea, prezența pe șantier este, dincolo de o responsabilitate a rolului de lider în această industrie, și o alegere personală.

„Îmi iau bocancii și echipamentul și merg în șantier. Puterea exemplului contează: nu poți cere rigoare dacă tu nu ești riguros, nu poți cere integritate dacă faci compromisuri.”

Ajunsă la conducerea uneia dintre companiile care aduc în România soluții de monitorizare geotehnică și structurală, Mariana are peste 17 ani de experiență într‑un domeniu tehnic, în care puține femei și‑au construit cariera.

„Nu am fost genul de copil care să știe foarte clar ce vrea să devină. Nu visam să fiu medic sau profesor. Eram însă foarte bună la științele exacte și aveam rezultate bune încă din școală. Îmi plăcea să fac mai multe lucruri deodată, să fiu implicată în tot felul de activități. Am crescut la țară, până la 15 ani, și acolo am fost mereu pusă în față: șefă de clasă, șefă de grupă, responsabilă cu diverse activități. Îmi plăcea să fiu în mijlocul oamenilor, dar, în același timp, mă atrăgeau matematica, fizica, chimia.”

Deși nu a crescut cu ideea că va activa în industria construcțiilor, faptul că a ajuns aici a fost o combinație între curiozitatea sa și dorința de a face lucruri concrete, vizibile, cu impact direct.

Născută în Republica Moldova, Mariana trăiește de aproape 20 de ani în România.

„Am făcut facultatea la Chișinău, la inginerie mecanică, cu specializare în managementul transporturilor. Cariera mea nu a fost una liniară. Îmi plăcea foarte mult partea de management, iar teza mea de licență a fost despre transporturi agabaritice. La început am lucrat în consultanță tehnică, implicată în proiecte precum transportul turbinelor eoliene din Portul Constanța către parcurile eoliene aflate în dezvoltare.”

Exploatarea este momentul‑cheie în viața unei construcții

Primul moment definitoriu din cariera Marianei Garștea a venit când, în calitate de director de proiect, a participat la dezbateri publice pentru obținerea avizelor de mediu, explicând comunităților impactul construirii parcurilor eoliene. Atunci a înțeles că exploatarea este momentul‑cheie în viața unei construcții și că pentru exploatare proiectezi, pentru exploatare construiești.

„Îmi amintesc și primul șantier pe care am intrat: energia oamenilor, sunetul utilajelor, planurile de pe birouri m‑au cucerit complet. Din acel moment am știut că nu mă mai desprind de domeniu.”

Un al doilea moment important a fost în 2015, când s‑a alăturat echipei Soldata/ Sixense. La vremea aceea, compania avea un contract cu Metrorex pentru monitorizarea liniei de metrou 5.

„Activitatea de monitorizare înseamnă să urmărim comportarea construcțiilor în timp. În cazul liniei de metrou 5, monitorizam clădirile aflate în zona de influență a șantierului. Atunci am simțit foarte puternic responsabilitatea muncii noastre. De calitatea informațiilor furnizate de noi depindea siguranța a mii de oameni. Era o diferență reală între siguranță și o posibilă tragedie.”

România are legislație foarte clară în domeniul monitorizării. Problema nu este lipsa legilor, ci faptul că ele nu se respectă întotdeauna, spune Mariana Garștea.

„Avem norme și normative noi, inclusiv un normativ de proiectare apărut în vara aceasta. Totuși, cultura «merge și așa» din industria construcțiilor rămâne o provocare.”

Alt moment‑cheie pentru cariera sa a fost în urmă cu un an și jumătate, când a fost deschisă filiala Sixense la Cluj.

De asemenea, în urmă cu mai bine de 3 ani, Mariana Garștea a devenit președintă a Asociației Profesionale de Monitorizare Geotehnică și Structurală, pe care a cofondat‑o împreună cu alți lideri de companii din domeniu.

„Am simțit că, dacă vreau să schimb ceva, nu pot să rămân doar în zona privată. Trebuia să devenim o voce publică, să transformăm ce pot face eu în ce putem face noi ca industrie.”

În România se construiește mult, dar nu există o strategie pe termen lung

De atunci, multe s‑au schimbat. La Sixense, de exemplu, ea susține că a reușit să scaleze businessul de cinci ori în ultimii ani.

„Nu pentru că am bătut eu personal la ușile clienților, ci pentru că aceștia au înțeles că serviciile noastre nu sunt doar un cost, ci o investiție în siguranță, în protejarea investițiilor și a reputației lor”. De altfel, clienții Sixense sunt toți actorii implicați în industria construcțiilor: proiectanți, constructori, gestionari de infrastructură și, bineînțeles, statul.

În România, se construiește mult, dar rareori se discută despre ce urmează după inaugurări. „Se face ceva, dar nu la nivelul la care ar trebui”. Potrivit Marianei Garștea, nu există o strategie pe termen lung, planificată și bugetată, pentru protejarea și prelungirea duratei de viață a patrimoniului construit.

„Investim sute de milioane de euro în infrastructură, dar discuția se oprește la momentul tăierii panglicii. Puțini se întreabă cum întreținem aceste investiții, astfel încât să fie folosite în siguranță și cu costuri reduse.”

Exemplele recente ilustrează importanța procesului de monitorizare a construcțiilor. Podul de la Piatra Neamț, inaugurat cu toate avizele în regulă, a cedat după scurt timp. „Situația a fost foarte complicată, s‑au făcut expertize peste expertize și, în final, s‑a construit un pod nou”. Cazul i‑a amintit de tragedia de la Genova, unde podul Morandi s‑a prăbușit în 2018 din cauza lipsei de monitorizare și a întreținerii deficitare. „Au murit 43 de oameni. Am văzut filmarea prăbușirii: podul s‑a prăbușit cu trafic pe el. A fost o lecție dureroasă. Ironia este că astăzi, în același loc, există un alt pod – San Giorgio – care a devenit cel mai monitorizat pod din Europa.”

Pentru Mariana Garștea, aceste exemple ar fi trebuit să declanșeze în România o mobilizare națională. „După ce a căzut podul de la Piatra Neamț, m‑aș fi așteptat ca autoritățile care dezvoltă și gestionează infrastructura critică să reacționeze imediat.”

Și nu este vorba doar despre poduri. „Infrastructura critică înseamnă și stadioane, școli, spitale – toate locurile folosite de comunitate și care trebuie să fie sigure. Când traversezi un pod sau intri într‑un spital, trebuie să știi că ești în siguranță.”

Controlul executării lucrărilor de monitorizare a construcțiilor revine Inspectoratului de Stat în Construcții (ISC), instituție care efectuează controale tematice și aplică sancțiuni. „Anul trecut, de exemplu, s‑au dat amenzi de aproape jumătate de milion de lei pentru lipsa urmăririi comportării în timp.”

Dar, spune ea, accentul nu ar trebui să cadă pe frica de amendă. „De fiecare dată când am vorbit public despre acest subiect, am spus că nu ar trebui să ne raportăm doar la «dacă nu facem, suntem amendați». Trebuie să schimbăm mentalitatea: de la o cultură reactivă la una preventivă.” Monitorizarea înseamnă, de fapt, mentenanță preventivă, identificarea riscurilor structurale și controlul lor încă din faza de exploatare.

„Avem responsabilitatea să avem grijă de ce construim”

Schimbarea însă nu se face ușor. „Există rezistență. Mulți spun: Am făcut așa de 20 sau 50 de ani, nu s‑a întâmplat nimic, de ce să schimb acum? Dar tocmai asta e problema: dacă nu s‑a întâmplat nimic până acum, probabilitatea să se întâmple de acum înainte este chiar mai mare.”

Semnele că lucrurile evoluează există. În industrie se vorbește tot mai mult despre digitalizare și modernizarea proceselor. Însă, atrage atenția Mariana Garștea, schimbarea trebuie să vină de sus în jos, de la management și de la autoritățile statului. „Trebuie să existe un mesaj clar: oameni buni, avem responsabilitatea să avem grijă de ce construim.”

De la aderarea la Uniunea Europeană, România a construit mult, mai ales cu fonduri europene. Iar prin PNRR sunt în pregătire noi proiecte majore de infrastructură. Întrebarea este dacă aceste proiecte includ și componenta de monitorizare.

„Da, noi am participat la multe licitații unde ni s‑au cerut oferte pentru monitorizare. Problema este însă ce se întâmplă efectiv pe șantiere.” Ea dă exemplul marilor proiecte de autostrăzi, unde compania a realizat testări statice și dinamice pentru numeroase poduri.

„Monitorizarea trebuie să înceapă de la bun început. Din păcate, din motive de costuri, mulți fragmentează aceste lucrări. Dar asta afectează întregul proiect, pentru că informațiile trebuie integrate de la început, astfel încât proiectanții și constructorii să prevină incidente structurale.”

Consecințele se văd cu ochiul liber. „Ajungem la situații precum autostrăzi închise pentru că «pleacă dealul» sau alte probleme pe care le vedem frecvent în presă. Toate acestea se întâmplă pentru că nu s‑au făcut lucrurile corect de la început.”

Sixense este implicată în monitorizarea alunecărilor de teren, în exploatarea infrastructurii, în testarea podurilor și utilizarea unor instrumente complexe de urmărire. „Suntem acolo când e nevoie. Dar ar fi de dorit să nu fim chemați abia când apar probleme. E foarte simplu de înțeles prin exemple: dacă ai infiltrații la acoperiș, le vezi imediat; dacă ai probleme la fundația unei construcții, ele devin vizibile când e deja prea târziu.”

Monitorizarea, prin inspecții structurale detaliate și senzori montați pe clădire, permite identificarea timpurie a problemelor, când costurile remedierii sunt încă rezonabile. „Ideal, problemele se surprind în faza de execuție – atunci trebuie intervenit. Din păcate, monitorizarea în execuție se face prea puțin; se mai face ceva în exploatare, dar e târziu și fără istoric.”

Provocată să‑i dea un sfat Marianei Garștea de acum 10–15 ani, directorul general al Sixense a răspuns: „Să aibă curaj. Să deschidă drumuri chiar dacă nu le‑a mai deschis nimeni. Să știe că ceea ce face contează. Să rămână perseverentă, curajoasă, să aibă încredere în oameni și să se bucure de fiecare proiect. Paradoxal, când e liniște și nu apar știri cu poduri căzute sau clădiri cu probleme, înseamnă că ne‑am făcut treaba bine.”

Ce a mai spus Mariana Garștea despre:

Care ar fi prima măsură luată dacă ar fi ministrul Transporturilor

Mai întâi, aș vrea să înțeleg starea tehnică a infrastructurii existente din România. După cazul podului de la Piatra Neamț, s‑a vorbit despre sute sau mii de poduri în stare critică. Aș vrea să știu exact unde suntem și ce investiții sunt necesare pentru a ajunge la un «moment zero», de unde să construim pentru viitor.

În ultimii ani, în Franța, Austria sau Italia, prăbușirea unor poduri a dus la mobilizare națională și investiții de zeci de miliarde. Infrastructura e îmbătrânită și întreținută insuficient – nimeni nu‑și permite tragedii. Norocul nu ține la nesfârșit. În România, avem sute de poduri expertizate și reexpertizate, dar problema e că nu se întâmplă nimic după.

În București, trei structuri urmează să intre în reabilitare: Obor, Lujerului și Băneasa. Blochezi practic orașul. Expertizele s‑au făcut acum doi ani, iar între timp pasajele au fost folosite, deși erau încadrate în stare tehnică 5. Trebuiau închise atunci. Ca societate, avem nevoie de un «moment zero»: de azi facem altfel și comunicăm onest cu cetățenii.

Ce soluții există pentru a nu bloca orașele

Monitorizarea permanentă, specială este necesară acolo unde expertizele arată risc major. Nu poți închide totul, pentru că ai bloca orașul. Dar monitorizarea îți spune exact cât mai ține podul, în ce condiții, dacă e sigur sau dacă trebuie restricționat traficul până încep lucrările. Aceste informații trebuie să stea la baza deciziilor autorităților.

Nu te poți baza doar pe inspecții vizuale. Ochiul uman nu surprinde anumite modificări. Trebuie instrumentată structura – sunt lucruri de bază la noi, nu ceva extraordinar. Și nu e vorba de business, cum mi s‑a spus uneori, ci de siguranță publică.

Sustenabilitatea construcțiilor

Schimbarea de paradigmă e inevitabilă: fiecare construcție are o durată de viață proiectată, în care trebuie să rămână sigură și performantă. În trecut, demolam și construiam din nou. Azi nu mai merge. Construcțiile sunt cel mai mare generator de deșeuri la nivel global, avem ținte de climă și de reducere a amprentei de carbon. România trebuie să se alinieze. Trebuie să avem grijă de ce s‑a construit.

Evoluția businessului Sixense în România

În urmă cu câțiva ani eram 7–8 oameni. Azi suntem 35. A fost greu să găsim ingineri care, pe lângă competență tehnică, să aibă și responsabilitatea morală a lucrului bine făcut. Să înțeleagă de ce fac monitorizare, nu doar să măsoare și să plece. Trebuie să fii pregătit să‑i explici clientului ce faci acolo și cum îl ajuți.

Urmărește episodul complet al podcastului moderat de Adelina Mihai, aici:

VEZI ȘI: VIDEO | Jurnal de Leadership, cu Elena Pap, director Europa, Up Group

Sursa foto: Revista CARIERE